Test de anduranta Volvo V40 (2012-2016)

După ce acum câteva săptămâni am făcut cunoştinţă cu elementele pozitive pe care Volvo V40 le aruncă în faţa clienţilor, astăzi deviem puţin traseul şi mergem în zona neplăcerilor. După cum veţi vedea, nu vom vorbi doar despre elemente negative, ci şi despre lucruri care deranjează prin construcţie, deoarece soluţiile pe care inginerii şi designerii le-au avut în momentul construirii maşinii au fost foarte limitate. Şi, pentru că nu am dat încă de iarna adevărată la volanul maşinii noastre, ne limităm să povestim despre lucrurile mai puţin plăcute cu care am avut de-a face vara şi toamna. Iarna va avea un material al său separat, cu bune şi cu rele.

1. Aspersoarele inestetice

Începem cu o problemă estetică pe care am observat-o chiar şi la testul de lansare a modelului suedez, care a avut loc acum ceva mai mult de un an undeva în Italia. Este vorba de aspersoarele de lichid de parbriz - trei la număr, fiecare cu câte două jeturi - care sunt aşezate în mijlocul capotei şi care strică astfel aspectul altfel foarte plăcut al maşinii în zona frontală. Din fericire, e vorba doar de aspect, pentru că Volvo a avut grijă ca presiunea cu care acestea aruncă lichidul să fie îndeajuns de mare încât acesta să nu se scurgă pe capotă pentru a lăsa urme pe vopsea. În timp ce constructorii se chinuie să caute soluţii pentru eliminarea din raza vizuală a acestor elemente împingându-le în spaţiul din capotă şi parbriz, designerii Volvo au fost obligaţi să aleagă această soluţie. 

Explicaţiile sunt două. În primul rând, jeturile aspersorului central au rolul de a ajunge la camera City Safety, aşezată în zona oglinzii centrale retrovizoare, pentru a se asigura că parbrizul e curat în această parte şi că sistemul funcţionează corect oricând, indiferent de vreme. Apoi, vorbim despre faptul că în zona în care alţii ascund dozatoarele de lichid de parbriz Volvo V40 are... airbag-ul de pietoni. Iar conductele ar fi blocat declanşarea acestuia.

2. Ştergătorul din stânga nu poate fi ridicat

Rămânem în această zonă şi pentru un al doilea inconvenient, de această dată practic. Din cauza faptului că poziţionarea aceluiaşi airbag de pietoni este una prioritară în aria deschisă dintre parbriz şi capotă, braţele care ţin ştergătoarele au fost uşor mutate. Iar asta face ca ştergătorul din stânga să nu poată fi ridicat decât foarte puţin. Până acum nu am avut probleme mari din această cauză - cu excepţia momentului în care am vrut să şterg excrementele de păsări căzute şi uscate fix lângă ştergător - însă venirea zăpezii îmi va da ceva bătăi de cap.

LATER EDIT: Andrei mă trage de mânecă pentru a-mi spune că ştergătoarele lui V40 au un Mod Service prin care se ridică cu ajutorul unei serii de comenzi în poziţie verticală pentru a fi schimbate sau pentru ca parbrizul să poată fi curăţat. Este corect şi funcţionează. Rămâne însă problema iernii, când parbrizul îngheţat şi zăpada nu permit ştergătoarelor să "urce" în condiţii normale.

3. Canalele adânci în care se strâng frunzele căzute toamna

Airbag-ul de pietoni a făcut deja două "victime" colaterale şi mai urmează cumva tangenţial una. Aceeaşi zonă deschisă dintre parbriz şi capotă este ceva mai largă decât la alte maşini, pentru ca eventuala declanşare a airbag-ului din zona exterioară a parbrizului să se facă fără impedimente. Ei bine, astă toamnă am văzut reversul medaliei: toate frunzele care cad din copaci se strâng în spaţiile goale şi coboară mult sub capotă pe nişte canale laterale care au probabil un rol tehnic. Problema e că ele nu pot fi scoase de acolo nici măcar cu furtunul cu presiune al spălătoriilor, iar curăţenia trebuie realizată, din nou, cu capota ridicată.

4. Capacul conductei pentru lichidul de parbriz

Intrăm puţin sub capotă, acolo unde am pierdut capacul orificiului în care se introduce lichidul de parbriz. Era noapte şi, oprit la benzinărie, am încercat să-l desfac pentru a alimenta rezervorul de dedesubt. Pentru că nu are o balama serioasă, fiind fixat practic într-un canel din plastic, acesta a sărit şi a căzut printre "maţele" motorului, oprindu-se undeva pe scutul de dedesubt. Nu am avut cum să-l ridic de acolo, iar până când am ajuns la service dispăruse. A rămas să vină pe comandă. O balama ceva mai sănătoasă ar fi rezolvat această problemă.

5. Spaţiul din portbagaj

Volvo V40 înlocuieşte în gama suedezilor atât hatchback-ul cu trei uşi C30, cât şi sedanul S40. Iar clienţii care s-ar fi orientat spre cele două modele sunt aşteptaţi cu braţele deschise de conceptul hatch al lui V40. Ei bine, dacă cei care au avut C30 vor fi foarte fericiţi cu faptul că spaţiul pentru bagaje este mai mare şi cu accesul mai uşor la locurile din spate, cei care coboară din S40 vor exclama simplu: "Dar nu are portbagaj!"

Adevărul e undeva la mijloc, dar îl dezavantajează pe V40 din acest punct de vedere. Spun asta pentru că V40 este o maşină pentru un cuplu tânăr cu maxim un copil mic, deci cei care se orientează spre acest model nu vor avea nevoie de spaţiu foarte mare pentru bagaje. Volvo încearcă astfel să-i trimită pe clienţii vechiului S40 spre S60. 

Pe cifre, V40 stă slab în segment. Cu 335 de litri destinaţi bagajelor, este ultimul în clasamentul hatchback-urilor premium compacte cu cinci uşi (şi nu numai, pentru că şi cele de volum stau în general mai bine), cel mai voluminoc adversar fiind noul A3 Sportback, cu 380 de litri.

6. Spaţiul de pe banchetă

Cel mai corect ar fi să spunem că V40 este o maşină în care stau confortabil patru pasageri, chiar dacă numărul centurilor este de cinci. La nevoie, pe distanţe foarte scurte, maşina poate duce cinci persoane, însă nu vă aşteptaţi ca acestea să aprecieze condiţiile în care stau în acest timp. Paradoxul este că spaţiul vertical este ok, dar cel lateral lasă de dorit. Aşa cum se poate vedea şi în fotografia de mai sus, în care ne-am abţinut cu greu să izbucnim în râs. 

Dar, pentru că am mai spus că maşina nu îi este dedicată unei familii cu cinci membri, nu veţi observa acest inconvenient decât atunci când prietenii vor avea nevoie de transport. De exemplu, în cazul meu au trecut cinci luni fără să observ asta. Într-o seară, când mă întorceam de la aeroport după un test internaţional, colegii din presă pe care i-am ajutat să ajungă în oraş au avut însă grijă să mă anunţe că lucrurile nu sunt roz în zona posterioară. Evident, dacă aveţi un copil mic, nu veţi avea probleme, mai ales că uşile favorizează un acces facil în această zonă.

SĂ VINĂ IARNA!

De acum, intrăm în iarnă şi vine vacanţa, ceea ce înseamnă că V40 va avea de parcurs câteva drumuri mai lungi prin ţară şi să facă faţă temperaturilor de îngheţ şi nămeţilor. Am încredere că poate să se ridice la nivelul aşteptărilor, pentru că, oricât ne-am plânge de vreme, ce au suedezii la Cercul Polar - locul în care a fost testat V40 în perioada de pre-lansare - e extrem cu adevărat. În plus, dacă în Scandinavia se cumpără excelent maşina asta, nu văd de ce n-ar face faţă cu brio unei ierni mult mai moi, cum e cea temperat continentală de tranziţie din România.

Revin în ianuarie cu impresii despre V40 în zăpadă, Până atunci, aştept întrebările voastre şi voi încerca să răspund la cât mai multe dintre ele.