Drivetest BMW M3 Competition facelift

Ce mi-a plăcut cel mai mult la M3 Touring a fost faptul că nu se simte diferit de M3 sau chiar de M4. De la volan, totul pare familiar, ba chiar aș băga mâna în foc și aș paria că 99% dintre șoferi nu ar putea face diferența între cele 3 caroserii.

Ce te surprinde la aceste mașini este cât de bine așează puterea pe asfalt, fără a pierde din magia specifică modelelor cu tracțiune spate. Aici totul se rezumă la sistemul M xDrive, care e setat astfel încât majoritatea resurselor să ajungă pe roțile spate. Ba chiar poți alege cât anume din putere să meargă acolo, cu ajutorul modurilor de condus, dar și a sistemului DSC ajustabil.

Practic, pentru sistemul de tracțiune integrală ai la dispoziție modul 4WD, 4WD Sport și RWD. Ultimul presupune decuplarea bonelor electronice complet și bazarea pe gleznă fină a șoferului și pe reflexele lui. Modul 4WD Sport presupune decuplarea parțială a sistemelor de control al tracțiunii. Ba mai mult, poți regla cât de intruzivă să fie intervenția lor, în 10 pași.

Cert este că eu am decis că modul 4WD Sport este cel potrivit pentru un mix bun de senzații tari și siguranță. Asta pentru că am încercat și versiunea RWD. Aici, însă, întâlnirea cu o zonă de asfalt proaspăt udat de o mașină de spălat a primăriei mi-a adus un mic preinfarct când am simțit puntea spate că începe să danseze. Poate pe circuit aș fi fost mai curajos, dar pe drumurile publice, nu.

Chiar și așa, M3 Touring va trimite majoritatea resurselor către puntea spate, iar tu vei putea vira cu pedala de accelerație dacă vrei. Aici intervine și direcția care este senzațională. Nu are feedback mai mult decât media, dar este directă și precisă, iar asta îți permite să poziționezi mașina pe drum cu o precizie de milimetri.

Atunci când te apropii de limita mașinii, atunci când simți că mai ai un pic și te desprinzi de asfalt, cumva, nu te sperii. M3 Touring îți inspiră multă încredere, dar trebuie totuși să ai și cunoștințele necesare pentru a jongla cu cei 510 CP aflați la dispoziția ta. Poți face drifturi cu toate cele patru roți foarte ușor, dar important e să fie intenționat și controlat.

Oprirea acestui monstru este datoria frânelor uriașe care și-au făcut treaba cu brio în timpul testului și care acum pot fi și ele configurate. Controlul lor este făcut complet electronic. Pentru mine, setarea „Sport” s-a dovedit a fi un pic prea sensibilă.

La fel și când a venit vorba de suspensie. M3 Touring vine cu amortizoare adaptive, iar suspensia, chiar și în modul Confort, nu e cea mai confortabilă cu putință. Partea bună e că nu se află nici la spectrul opus. Este fermă, dar cu un scop. Din fericire, scopul este să țină greutatea mașinii pe trasa ideală, iar acesta e atins. Din plin. Personal, am preferat modul Confort în mare parte a timpului, trecerea în Sport sau Sport Plus nefiind necesară, din punctul meu de vedere.

Agilitatea a fost câștigată și prin creșterea rigidității torsionale. Comparativ cu un Seria 3, avem elemente de întărire pentru compartimentul motor, subcadrul punții față cu panou de forfecare din aluminiu, elemente de întărire în podea şi subcadrul punții spate cu conexiune rigidă la caroserie. Adăugăm la această ecuație complexă și distribuția maselor 50:50 și ecartamentul mărit.

Toate aceste elemente, la pachet cu scaunele M Carbon de tip scoică, nu fac din M3 Touring acel model de familist la care visezi, probabil, încă din anii 90. Pentru mine, deși iubesc modul în care se conduce atunci când mergi „tare”, aceasta nu ar putea fi o mașină de familie. E pur și simplu prea rigidă, iar spatele meu nu ar duce prea multe sute de kilometri la bordul ei într-o singură sesiune.