Test de anduranta MINI Cooper 3 uși

Se spune că dacă treci în fiecare zi pe lângă un copac este imposibil să observi cum crește. Așa se întâmplă și cu mașinile. Dacă testezi timp de 10 ani fiecare facelift și fiecare generație, e greu să observi prăpastiile care se cască între același model produs la diferență de 10 ani, de exemplu. Pentru că senzațiile se diluează în timp.

Lucrurile stau însă cu totul altfel dacă inversăm puțin rolurile. Pentru a simți cu adevărat evoluția prin care a trecut o mașină, am invitat în acest al cincilea episod din serialul nostru de anduranță cu Mini Cooper D un prieten foarte bun al redacției. Este IT-ist de profesie, are 36 de ani, iubește marca Mini și deține un Mini One produs în 2006 pe care îl folosește în viața de zi cu zi. Daniel este omul perfect pentru a ne explica cum se vede noua generație Mini atunci când treci de pe cea veche pe cea recentă.

Zis și făcut. I-am dat cheile Mini-ului Automarket pentru o săptămână și l-am rugat ca, atunci când îl aduce înapoi, să ne explice cum stau lucrurile în universul Mini la distanță de 10 ani de la momentul în care și-a cumpărat actuala mașină.

Benzină versus diesel, manuală versus automată

Evident, senzațiile tari nu au ezitat să apară încă de la primul contact cu mașina. În primul rând, Daniel conduce zilnic un model 1.6 benzină de 90 de cai pe care ulterior l-a urcat la 123 CP printr-un kit software, iar mașina noastră e un diesel 1.5 cu 3 cilindri care dezvoltă 116 CP. În plus, Mini-ul lui Daniel e manual, al nostru e automat.

"Toata viața mea de șofer voi avea un Mini. A fost prima mașină pe care am avut-o, iar prima dragoste nu se uită. Am cumpărat-o la impuls dupa ce am văzut una identică parcată în fața clădirii în care lucrez. În primul rând, sunt îndrăgostit de design-ul absolut special care propulsează mașina în categoria obiectelor cult, demne de a fi venerate drept cuceriri ale spiritului creator. Este mașina ideală de oraș", spune Daniel despre propria mașină.

Nu-ți trebuie mai mult decât atât pentru a înțelege că posesorii Mini văd în mașinile pe care le conduc nu doar un autoturism, ci un simbol al personalității.

"Îmi aduc aminte că la început, prin 2007, mă salutam din faruri cu alți șoferi de Mini când ne intersectam pe șosea. Nu eram foarte mulți, așa ca ma simteam ca facând parte dintr-un club foarte special. Cert este o mașina care îți hrăneste ego-ul. Mi se întamplă și acum, deși mașina are aproape 10 ani, să-mi fie adresate întrebările clasice: E făcută de BMW? Ce motor are? Câți cai? Cât consumă? Nu prea ți se întamplă asta atunci când conduci o Kia, nu?".

Plusuri și minusuri văzute de un fan Mini

La o săptămână distanță, Daniel a venit cu zâmbetul pe buze înapoi în parcarea Automarket, unde l-am luat la întrebări. Concluzia e una clasică, mai ales dacă vine de la posesorul unei mașini a cărui relație cu propriul Mini poate fi caracterizată cel mai bine de un cuvânt: atașament. "Noul Mini are părți bune și părți mai proaste decât al meu. 

Ce i-a plăcut lui Daniel?

- Sistemul audio Harmann/Kardon. Mi-a plăcut mult calitatea sunetului, și spun asta din poziția de pasionat HiFi.

Radioul care scanează automat toată banda și îți prezintă o lista cu posturile disponibile în locul unde te afli este o facilitate foarte utilă la drumuri lungi. Am folosit din plin și conexiunea Bluetooth cu iPhone-ul pentru a asculta muzica de pe telefon și prin streaming de pe internet. O chestiune utilă celor care nu se prea regăsesc in playlist-urile radiourilor de pe la noi.

- Interiorul este mult mai bine antifonat. Unii ar prefera cu siguranță vechiul Mini, în care motorul sună tot timpul nervos și puternic, dar la drum lung poate deveni obositor. Și zgomotul la rulare e mult diminuat.

- Suspensiile sunt mai confortabile. La mine simți orice denivelare, și din cauza asta mi-am adaptat stilul de condus pentru a ocoli fiecare capac de canal. Nu mai e nevoie cu Mini-ul nou, care e mai tolerant cu pasagerii.

- Reglajul pe adâncime al volanului, deci implicit o poziție mai confortabilă. Oricum, poziția de condus era unul dintre punctele forte și în cazul vechiului Mini.

- Ergonomia bordului: butoanele de reglaj al sunetului de pe volan, butonul de acționare a computerului de bord, care este în capătul manetei de semnalizare, nu în partea de sus. Iar asta îți permite sa-l acționezi fără să iei mâna de pe volan. Acționarea fazei lungi, care se face prin impingerea manetei, și nu prin tragere.

- Farurile Xenon mi s-au parut cea mai tare invenție. Nu-mi explic ce le face să funcționeze atât de bine.

- Util mi s-a părut și senzorul de ploaie. La vechiul Mini ștergătoarele nu reușesc niciodată să se sincronizeze cu ritmul în care plouă. Util e și faptul că lichidul de parbriz este pulverizat, și nu proiectat în 4 jeturi niciodată reglate corect, cum e la mine.

Ce nu i-a plăcut lui Daniel?

- Mini a redus suprafața vitrată și, implicit, vizibilitatea. A micșorat unghiul parbrizului, probabil pentru a face mașina mai aerodinamică, iar asta se întâmplă tot în detrimentul vizibilității. La fel, luneta e mai mică și vezi mai greu in spate. Mă rog, aici te ajuta camera de marșarier, dar ea nu face parte din dotarile standard.

- Cred ca s-a pierdut și la capitolul plăcere a condusului. Mașina nu te mai "îmbracă", te simți parca mai mult pasager decât pilot. Dar aici poate ca își spune cuvântul și obișnuința: e greu sa uiți in 2 saptamani o mașina pe care o conduci de aproape 10 ani și cu care aproape te-ai identificat.

- S-a pierdut ceva din eleganța și "poezia" vechiului design. Cel nou e mai masculin și mai agresiv, dar parcă sunt prea multe forme, prea multe "figuri de stil". Parcă designul vechi știa să comunice mai mult folosind mai puține linii.

- Sistemul de rabatare a scaunelor față. L-au mutat pe spătarul scaunului, ceea ce te obligă sa te contorsionezi ca să-l acționezi, iar eu fac asta destul de des, pentru că folosesc bancheta din spate ca spațiu de depozitare. Iar când vii cu mâinile încărcate e chiar dificil. Pasagerii care nu au mai intrat intr-un Mini au dificultăți să descifreze cum funcționează. La Mini-ul meu am o manetă pe lateralul scaunului pe care scrie mare "Press" și pe care nu ai cum să o ratezi.

- Prețul. Aici nu prea mai e de comentat la 39.000 de euro, cat costa mașina pe care am testat-o (n.r.

Mini Cooper D are un preț de pornire de 22.700 de euro, iar mașina noastră are opționale adiționale de 16.500 de euro). Suma asta e cam de două ori și jumătate mai mare față de cât am dat eu pe Mini-ul meu în 2006. 

Cutia automată și spațiul interior, plusuri absolute

Concluzii interesante pe care doar un posesor de Mini le putea observa, Vezi povestea cu maneta de rabatare, pe care noi nu am privit-o niciodată ca pe o problemă în sine. Dacă analizezi însă evolutiv elementul, s-ar putea să-ți iasă alte calcule. Per total, însă, am notat că lui Daniel i-a plăcut în principal evoluția tehnologică și adaptările interioare adusă de aceasta, dar e mai atașat de caracterul și de designul vechii generații. Există însă și un element legat de de personalitatea mașinii care i-a schimbat viziunea prietenului nostru: cutia automată.

"Următoarea mea mașină va avea în mod clar cutie automată. Am obosit să tot schimb vitezele. M-am adaptat destul de repede la automata și am avut doar un singur incident: încercam să testez modul manual al cutiei la plecarea de pe loc. Nu știu ce am facut, dar mașina a început să trepideze și, din reflex, am apăsat cu convingere pedala inexistentă de ambreiaj. Evident, acolo nu era decât frâna și mulțumesc providentei ca nu aveam pe nimeni in spate. În rest, nu m-a deranjat lag-ul la schimbarea treptelor. Cutia automată este de departe cel mai bun argument în favoarea noului Mini", spune Daniel.

Cum a fost să treci de pe benzină pe diesel după 10 ani? "Îmi place cum se simte când accelerezi, mașina îți da o senzație «rotundă», de forță".

Dintre elementele tehnologice de pe noul Mini, există și două sisteme care lui Daniel i s-au părut inutile în România, dar care au cântărit serios la bugetul inițial, stabilit atunci când am configurat mașina: sistemul de navigație și cel de Cruise Control: "Navigația mi s-a părut inutilă atât timp cât exista Google Maps. Apoi, am folosit Cruise control-ul inițial ca "jucărie" și ulterior am uitat de existența lui. Poate dacă am avea mai multe autostrazi i-aș găsi o utilitate practică".

La final, câte ceva despre spațiul interior din noul Mini, care a crescut față de anterioarele generații și apropie mașina mai degrabă de zona compactă decât de cea a segmentului B. Am fost mirați până și noi să aflăm că în noul Mini încap două perechi de schiuri. "Am fost cu ea la schi. N-am putut folosi din cauza trapei suportul magnetic de schiuri pe care îl aveam, dar, din fericire, schiurile au încăput în interior, deși sunt destul de lungi: 174 de centimetri. Cu bancheta din spate rabatată am cărat și bagajele pentru o călătorie lungă cu două persoane. Portbagajul e mai încăpător decât la mașina mea, în special datorită faptului că lipsește roata de rezervă. Iar pe locurile din față stai la fel de confortabil ca în orice alta mașina de clasa superioară, așa ca nu e nicio problemă să folosești Mini-ul ca mașina de concediu pentru două persoane".

Când cititorii noştri testează Mini-ul Automarket. Tudor Şerban şi "Kartmobilul diesel" Mini cu 3 uși sau Mini cu 5 uși? Aceasta-i întrebarea