Test de anduranta MINI Cooper 3 uși

În ultimii cinci ani, clienții din România și din Europa încep să se îndrepte tot mai mult către segmentul SUV-urilor. Chiar și cei care își doreau o mașină mică sau compactă preferă să plătească în plus pentru o gardă la sol ceva mai înaltă. Sunt mai sigure, mai confortabile și îți oferă un statut aparte.

În acest context, un Mini poate părea o nebunie: este lipit de șosea, este confortabil și nu prea, îți alocă un statut de hipster. Dacă mai e și Mini One, adică cel mai accesibil Mini, lucruruile se complică. Dacă te gândești să-l scoți din oraș și să încerci un drum de peste 2000 de kilometri, atunci chiar ți se va spune că ești plecat cu sorcova.

Noi am zis să încercăm marea cu degetul, de fapt Dunărea cu degetul. Și cum Dunărea nu a reușit să înțepe Bucureștiul, oricât de mult s-au străduit înaintașii noștri, am ales o capitală europenă prin care fluviul trece de sine putere, fără intervenții umane. Un drum București-Budapesta și retur cu un Mini poate părea un provocare. Mai ales pentru un Mini One, care se încăpățânează să nu impresioneze prin resurse, este la fel de rigid ca orice Mini și, oricât de mult a crescut în dimensiuni, tot se ridică la înălțimea numelui: adică e mini.

Povestea trebuie să înceapă de dimineață. Obligatoriu cu o poză în fața Casei Poporului, după ce ai strecurat în portbagajul de 211 litri două trolere de cabină de avion și alte patru rucsacuri.

Cu scaunele față într-o poziție normală, Mini rămâne cu spațiu decent pentru picioarele pasagerilor din spate. Indecent însă dacă ne gândim că urmează 800 de kilometri. Prin urmare, dacă nu vreți să vă torturați prietenii, mai bine plecați la drum doar în doi.

Un alt motiv pentru care ar fi bine să fiți doar doi este motorul. Cei 75 de cai putere oferiți de unitatea de 1.2 litri, disponibilă doar la comandă pe piața din România, se vor strădui să tragă din greu patru pasageri. Așa că mai bine nu-i chinuiți nici pe căluți. Din fericire, Mini a pregătit 150 de Nm, disponibili de la 1400 de rotații. Nu e mult, dar e mai bine decât un Volkswagen Golf 1.6 de acum vreo 10 ani. Deci Mini e ușor mai sprințar.

Pe Valea Oltului ai însă de schimbat trepte, de muncit mult, de calculat bine distanța pe care o ai la dispoziție pentru depășire. Ieșirea din țară este mereu aglomerată. Iar lipsa unui sistem start-stop pe această versiune de motorizare nu este tocmai mană cerească pentru consum. Crește până când vameșii verifică pașapoartele și actele de identitate ale lui Mini. N-are însă nici o șansă să-l ajungă pe cel al conaționalilor din Audi Q7, Volkswagen Touareg sau alte SUV-uri lacome și gâlgâitoare.

Când ajungi pe autostrada vecinilor unguri ai un setiment de ușurare. Doar drum întins până la Budapesta. Pe jumătate adevărat.

Tot pe drumul acesta am scăpat și de durerile de spate. Mini și suspensia lui rigidă nu ne-au mai hurducăit ca în România pentru că, ”surpriză”, asfaltul a fost impecabil.

Abia în Budapesta începi să înțelegi că Mini este o mașină de oraș. Locurile de parcare înguste, străduțele cu sens unic, la fel de înguste, parcările subterane, cum altfel decât înguste, toate acestea vor scoate la iveală tot ce e mai bun din Mini. Manevrabilitatea. Chiar dacă a devenit ceva mai mare, Mini poate parca aproape oriunde.

Ca orice turist, Mini One-ul nostru a văzut cam tot ce trebuie prin Budapesta: clădirea impunătoare a Parlamentului, toate podurile de peste Dunăre, Catedrala Sfântul Ștefan și Opera.

După aproape o săptămână în Budapesta și iarăși un drum lung, cu urcări și coborâri de pe autostrăzi neterminate la noi în țară, Mini One a ajuns înapoi în București cu 2000 de kilometri în plus la bord și cu un consum mediu de 6.1 litri/100 de kilometri. Am avut noroc și cu transmisia manuală care are șase trepte și mai ajută la reducerea consumului pe autostradă, la viteze mari.