Test de anduranta Episodul 4

Presa auto te învaţă că o maşină nu poate fi înţeleasă foarte bine decât în condiţiile în care ai la dispoziţie foarte mulţi kilometri la bordul acesteia. Preferabil kilometri legaţi, pentru că viaţa la bordul unei maşini din 2011 înseamnă nu doar materiale şi calitatea acestora, ci şi habitabilitate, ergonomie sau ajutor.

2100 DE KILOMETRI

Pentru a simţi cât mai bine capacitatăţile lui Duster la drum lung, am decis să facem un drum care şi-a propus să depăşească 2000 de kilometri în trei zile. Şi pentru că pentru a ajunge în vestul Europei aveam nevoie de o jumătate de zi doar pentru a ajunge la Arad (jos pălăria încă o dată pentru autorităţi!), am decis că cel mai scurt drum pentru a da de o zonă bună pentru fotografii şi pentru un astfel de test este cel pe care îl faci înspre sud. Cam 1500 de kilometri dus-întors, plus plimbări prin zonă. Deci o ocazie numai bună de a vedea la treabă Duster la drum lung.

Prima impresie: deşi e mai mic şi mai puţin încăpător decât cel al lui Logan, portbagajul lui Duster poate găzdui fără probleme genţile de voiaj ale două-trei, poate patru persoane. Noi am fost doi la drum şi ne-am descurcat fără probleme, însă nu garantez că patru sau cinci oameni reuşesc să facă loc tuturor bagajelor de care au nevoie pentru o deplasare de mai lungă durată.

Porneşti la drum şi, pe o şosea goală înspre Giurgiu şi, mai apoi, înspre Sofia, singurele lucruri la care te gândeşti sunt cele legate de radarele bulgăreşti şi de faptul că plăteşti la Giurgiu o taxă pentru un pod peste Dunăre care se află într-o stare jalnică, sub orice critică.

Diesel-ul de 110 cai putere de pe Duster este destul e spinten pentru ce ne-am obişnuit pe modelele mărcii româneşti şi se achită bine de sarcini la depăşiri în treptele 3 şi 4. Este însă cam zgomotos, izolarea fonică a habitaclului nefiind chiar un punct forte al lui Duster. Ne-am mulţumit să acoperim zgomotul cu muzică prin sistemul audio standard pe modelul românesc, unul mediu din punctul de vedere al calităţii sunetului.

PROBLEME: SCAUNELE ŞI INDICATORUL DE COMBUSTIBIL

Am avut o problemă cu scaunele lui Duster, care în mod evident nu sunt create pentru a te trimite pe drum lung. Chiar dacă dispunea de reglaj lombar manual, scaunului şoferului ar fi avut nevoie de o abordare ceva mai temerară din punctul de vedere al suportului coloanei şi al şezutului. Tot la capitolul probleme intră şi zona crepusculară care se cască în zona indicatorului de combustibil. Am avut surpriza de a observa că o linie a indicatorului de carburant ne-a ţinut până la Sofia (circa 400 de kilometri), pentru ca restul să dispară mult mai rapid. Astfel, după încă aproximativ 150-200 de kilometri, rezervorul mai avea o jumătate de sfert din carburant. De altfel, problemele cu indicatorul rezervorului au continuat şi în Grecia, acolo unde indicatorul digital arăta un nivel complet diferit al combustibilului în funcţie de unghiul rampei pe care lăsam maşina să se odihnească (plin şi, după două minute de staţionare, un sfert). În plus, indicatorul nu revenea la nivelul "normal" după plecarea maşinii, indiferent de natura şoselei.

AVANTAJ: SUSPENSIILE 

Marele avantaj al lui Duster este însă reprezentat de suspensiile setate perfect pentru a rula pe macadam. Pentru că asta se traduce printr-un comportament orientat spre confort pe şosea. Nu simţi nici neregularităţile din şoselele bulgare sau greceşti, nici pietrele care se aştern în faţă atunci când decizi să ieşi pe drumurile secundare pentru a prinde panorame interesante cu Marea Egee. Vom vedea cum se comportă aceste suspensii în off-road adevărat în episodul de săptămâna viitoare al testului nostru.

Costuri de exploatare test-drive (5.3 lei/litrul de motorină)

.