Test de anduranta Opel Astra

Au trecut aproape două luni de când Opel Astra K 1.6 Turbo a ajuns temporar în familia Automarket. În tot acest timp, modelul constructorului din Russelheim mi-a fost alături atât pe traseul zilnic către birou (Berceni - Stadionul Național), cât și în micile escapade din weekend.

În total, am parcurs 4.580 kilometri și ne-am împrietenit cum am știut mai bine. Eu mi-am propus să-i ofer drumuri cu cât mai puține gropi, iar în schimb, modelul compact al constructorului german îmi oferă senzații plăcute ori de câte ori ieșim "în oraș".

În episodul de astăzi voi zăbovi în interiorul lui Opel Astra K. Imediat ce deschizi portiera modelului german, scaunele profilate îți vor atrage atenția. Modelul aflat în test a fost echipat cu scaunele ergonomice Sport (420 de euro). Umblă vorba în piață că Opel se pricepe să facă scaune excelente, doar că cei 4.400 de kilometri pe i-am parcurs alături de modelul german m-au pus puțin pe gânduri. Scaunele oferă un suport lateral bun, însă suportul lombar nu se numără printre punctele forte. Și nici tetierele nu sunt cele mai prietenoase din lume. Au fost câteva drumuri lungi pe care le-am întrerupt din pricina unor dureri de spate. Poziția la volan este joasă, semn că Opel vede în Astra un model cu atuuri sportive.

Imediat ce ți-ai găsit poziția perfectă în scaun, vei atinge volanul îmbrăcat în piele. Opel oferă pe Astra un volan gros, perfect pentru cei care adoptă un condus orientat către sportivitate. Butoanele care controlează meniul computerului de bord și sistemele de siguranță au o textură plăcută, iar pictogramele aplicate de Opel te ajută imediat să înțelegi ce funcție activează fiecare.

Instrumentarul de bord oferit de Opel pe Astra nu este unul complet digital. În centrul acestuia se află un ecran pe suprafața căruia poți citi datele de consum, viteza cu care rulezi, postul de radio sau piesa care se aude în difuzoare și indicațiile oferite de sistemul de navigație. Tot aici vor apărea și informațiile primite din partea senzorilor de parcare, viteza maximă pe tronsonul de drum pe care rulezi sau alertele cu privire la sistemele de siguranță. Micuțul ecran este flancat de două cadrane de dimensiuni generoase ale căror ace au culoarea roșie (nuanța ne trimite cu gândul la sportivitate).

Dacă mai sus vă spuneam că butoanele de pe volan sunt amplasate perfect, nu același lucru pot să afirm și despre comenzile geamurilor. De fiecare dată când vreau să ridic sau să cobor geamurile lui Astra sunt nevoit fie să folosesc mâna dreaptă, fie să fac o mișcare demnă de show-urile cu contorsioniști pentru a putea apăsa pe butoane.

Consola centrală a lui Opel Astra K este dominată de ecranul sistemului de infotainment.

Tehnologia oferită de Opel este compatibilă cu Apple CarPlay și Android Auto, iar astfel, informațiile de pe ecranul telefonului sunt preluate pe display-ul mașinii. Chiar și atunci când telefonul este conectat (în cazul de față, Apple CarPLay), răspunsul sistemului de infotainment rămâne la fel de rapid.

Luminozitatea ecranului este bună și nu vei avea probleme cu informațiile afișate nici atunci când lumina soarelui inundă din plin habitaclul. Comenzile sistemului de climatizare sub poziționate sub ecranul sistemului multimedia și sunt foarte ușor de utilizat.

Materialele folosite sunt bune. Avem o planșă de bord construită din plastic moale și plăcut la atingere, combinat cu o serie de zone acoperite cu plastic lucios. Amprentele devin un dușman cotidian pentru această suprafață. Calitatea materialelor scade pe măscură ce cobori către consola centrală, iar finisajele rămân în continuare un subiect la care se mai poate lucra.

La capitolul spații de depozitare, Astra nu iese în evidență. Zona de pe tunelul median este dedicată recipentelor (pahare, doze), iar în cotieră poți depozita cu ușurință portofelul și chiar și telefonul mobil. De ce am menționat și telefonul mobil? Simplu: pe tunelul median, Opel nu oferă un spațiu dedicat (o scobitură) acestui gadget.

Poți opta pentru un suport de telefon special, disponibil în lista de accesorii dedicate, pe care să-l prinzi de suportul amplasat în zona de jos a consolei centrale. Același suport poate fi folosit și pentru a monta un odorizant. În buzunarele ușilor încap fără foarte multe probleme atât sticle de apă de 1.0 litri, cât și portofele sau alte mărunțișuri. Pentru obiectele mici de valoare, Opel a amplasat un buzunar special în imediata apropiere a butonului care comandă farurile.

Pentru că Astra trebuie considerat un model pentru familii, am urcat și pe locurile din spate. Atât spațiul pentru picioare, cât și spațiul pentru cap sunt suficiente pentru un adult care măsoară 1.8 metri. Cei care au călătorit pe bancheta din spate mi-au spus că au stat relaxați și nu au coborât din mașină cu dureri de spate, de gât sau de picioare, semn că Astra se achită cu brio de sarcini atunci când vorbim despre pasagerii din spate.

Așa cum afirmam la început, Opel Astra mi-a fost alături atât pe traseul casă - birou, cât și în câteva călătorii extraurbane.

Ne apropiem de finalul celui de-al doilea episod, însă nu voi încheia până nu o să vă povestesc câte ceva despre senzorii de parcare și sistemul care îi controlează. La o primă vedere, această tehnologie nu poate fi foarte complicată, însă Opel îmi demonstrează că este dificil să gândești un sistem care să funcționeze brici.

Senzorii de parcare sunt exagerat de insistenți și sonori. Imediat ce te-ai apropiat de o oprire completă, senzorii devin activi și încep să monitorizeze perimetrul mașinii. Software-ul nu știe când te pregătești să parchezi, motiv pentru care orice situație din trafic este văzută ca pe o potențială manevră de parcare. Și cum stai liniștit și aștepți ca semaforul să indice culoarea verde, un sunet ascuțit te trezește instantaneu. Nu te panica. Era doar un pieton care s-a gândit să traverseze neregulamentar prin dreptul mașinii tale.

Același lucru se întâmplă și atunci când oprești la semafor, iar din spate se apropie încet un alt autovehicul. Senzorii de parcare nu iartă nimic și te atenționează de potențialul pericol, chiar dacă transmisia se află în poziția Drive.

În aceste condiții, există două căi pe care le poți urma: fie alegi să dezactivezi senzorii (butonul dedicat aflat pe tunelul median) de fiecare dată când oprești la semafor pentru a evita eventualele zgomote ascuțite apărute atunci când nu te aștepți, fie dezactivezi din meniul sistemului de infotainment complet senzorii, dar asta înseamnă că alegi ca pe viitor parcările pe care le faci să nu fie asistate. Un alt lucru care trebuie menționat este faptul că unul dintre senzorii din partea frontală se murdărește extrem de rapid și începe să ofere informații false.