Test de anduranta Episodul 8

Aventura noastră alături de Duster se apropie de final. După câteva mii de kilometri se cuvine însă să păşim şi dincolo de portiera modelului din Mioveni, pentru a diseca cu atenţie habitaclul, adică locul în care şoferul interacţionează cel mai mult cu maşina. Am privit, aşadar, minuţios dincolo de geam şi ne-am notat punctele forte şi punctele slabe ale SUV-ului românesc.

Plasticul lucios salvează materialele neprietenoase

Dincolo de uşă, clientul ia contact, iniţial, cu materialele folosite de constructorul român pentru a îmbrăca planşa de bord, feţele uşilor şi consola centrală. După cum ştiţi, plasticul este tare, neprietenos, cu o textură ternă. În dreptul pasagerului dreapta, Dacia a modificat textura planşei de bord pentru a crea puţină diversitate. Tot pentru diversitate s-a folosit un plastic lucios, de culoare maronie, care înviorează aspectul parţii centrale a planşei de bord, încadrând destul de elegant comenzile simpliste ale sistemului audio şi de climatizare.

Simplitatea materialelor se transmite şi la nivelul comenzilor. Totul este cât se poate de banal, însă nu neapărat intuitiv. Dacă comenzile radio CD-ului sunt accesibile şi uşor de folosit chiar şi în timpul mersului, nu acelaşi lucru se poate spune despre funcţiile de climatizare, poziţionate puţin cam jos.

Tot despre poziţionare defectuoasă putem vorbi şi atunci când ne referim la comanda pentru reglare electrică a oglinzilor laterale. Poziţionată pe consola centrală, ea se află chiar sub levierul frânei de mână. Vor exista situaţii în care reglarea se va face cu dificulatate, mai ales dacă se încearcă acest lucru în timpul mersului. Din fericire, oglinzile lui Duster sunt suficient de generoase pentru a se adapta uşor oricărui şofer.

Revenim din nou la sistemul de climatizare pentru a lăuda prizele de aer. Deşi au un design simplist, funcţionalitatea lor este bună, fiind uşor de reglat de către oricine. Chiar dacă nu sunt atât de complexe pe cât şi-ar dori unii, ele canalizează bine aerul pe timpul verii, atunci când temperaturile urcă peste 30 de grade Celsius.

Reglează-ţi uşor poziţia la volan

Poziţia la volan este una specifică SUV-urilor, adică înaltă, fără însă a exagera. Ea poate fi adaptată uşor.

Tot la capitolul confort trebuie să menţionăm că scaunele faţă nu prezintă aproape deloc suport lateral. O trăsătură negativă care, combinată cu un şezut şi un spătar cam rigide, duc adeseori la o privare de confort.

Spaţiu berechet pentru picioare

Duster recuperează însă la capitolul spaţiu interior. Aici Dacia a făcut ce a ştiut mai bine: a oferit suficient spaţiu pentru picioare, genunchi şi cap tuturor celor cinci pasageri.

Nu acelaşi lucru se întâmplă când vine vorba de spaţii de depozitare. Două suporturi de pahare pe consola centrală nu par a fi suficiente. Buzunarele uşilor sunt deosebit de înguste şi nu pot primi mai mult de un portofel sau un telefon. Telefon? Da, pentru că nu există spaţiu pentru aşa ceva pe consola centrală. Lipseşte şi cotiera, un alt punct slab al Dusterului, care nu recuperează nici măcar cu ajutorul torpedoului bine proporţionat.

Portbagaj încăpător, dar cu mici probleme

Pentru a-şi mai spăla din păcate, Duster vine cu un portbagaj destul de încăpător, care poate înghiţi, în cazul versiunii noastre, până la 408 litri, în condiţii normale. Dacă se rabatează bancheta, spaţiul total ajunge la 1570 de litri. Utilitatea unui asemenea spaţiu este pusă însă sub semnul întrebării, pentru că rabatarea banchetei nu poate asigura o podea plată.

În plus, aşa cum am mai precizat, planşeul care acoperă portbagajul nu este retractabil automat, ceea ce poate duce la dificultate în utilizare, acesta transformându-se adeseori într-un obiect inutil de care nu poţi scăpa.

Pielea schimbătorului dă semne de uzură

Să trecem însă şi la ceea ce interesează pe cei mai mulţi dintre cei care ne citesc acum: fiabilitatea materialelor în timp. La peste 10.000 de kilometri, Dusterul nostru se dovedeşte a fi destul de robust. Nimic nu troncăne, aşa zişii "greieraşi" lipsesc, iar trecerea peste denivelări sau gropi nu este însoţită de zgomote ciudate la nivelul articulaţiilor.

În interior însă, vor fi probabil mulţi care se vor plânge de faptul că plasticul de pe uşi poate să scârţâie când apuci strâns mânerul portierei.

Miros persistent de plastic

Tot în timp, neatenţia pasagerilor poate duce la pătarea foarte uşoară a tapiţeriei, care are un aspect aspru şi neprietenos. Tot neprietenos pentru simţul olfactiv este şi mirosul de plastic încins pe care îl resimţi în habitaclu după o zi în care maşina a stat la soare. Recomandăm aşadar un brăduleţ parfumat foarte puternic.

Să trecem şi la puţinele opţiuni de entertainment oferite de Duster. Sistemul audio, compus dintr-un radio CD cu MP3 şi mufă auxiliară, este cam tot ce aveţi la dispoziţie. Boxele răsună bine atunci când ajungeţi la jumătatea volumului, însă pot gâjâi iremediabil dacă forţaţi nota şi testaţi capacitatea maximă.

Utilitate limitată pentru comenzile fixate de Dacia pe coloana de direcţie. De multe ori, cel de la volan va prefera să ajusteze volumul direct de la butonul sistemului central.

Costuri de exploatare test-drive (5.4 lei litrul de motorină)