Ziua M

"Bună ziua. Numele meu este Max Ahme şi lucrez pentru divizia M a companiei BMW de 27 de ani". Urmează un zâmbet abia perceptibil, dar care îţi dezvăluie un amestec de plăcere, mândrie şi amintire.

De fapt, germanul înalt, grizonat şi cu un corp atletic se opreşte puţin după ce spune asta, ca şi cum ar rememora în câteva fracţiuni de secundă, în gând, primul său birou, prima sa zi de muncă, primul său drum spre muncă, primul său salariu. A fost o pauză scurtă, dar pe care am regăsit-o ulterior în întreaga prezentare pe care domnul Max Ahme ne-a pregătit-o. O pauză însoţită de un zâmbet melancolic făcută de fiecare dată când "omul M" rostea numele unui model la dezvoltarea căruia a luat parte activ.

Am avut parte de o lecţie de istorie în cursul căreia am trecut în 20 de minute prin toată povestea diviziei M, de la momentul de graţie 1972, în care BMW a "reinventat" litera M şi-a transferat-o din alfabetul normal în cel al maşinilor sport, trecând prin apariţia maşinilor reprezentative pentru acest sub-brand şi terminând cu momentul de azi, când M înseamnă peste 600 de angajaţi, opt modele diferite şi un braţ sănătos de opţiuni de personalizare pentru toată gama BMW.

UN ALTFEL DE CIRCUIT

Suntem la Melk, undeva în mijlocul Austriei, iar aerul de primăvară se simte ceva mai tare în locul în care răsar Alpii. Locul exact se numeşte Wachauring, unul dintre cele şapte circuite austriece care le pompează adrenalină iubitorilor modelelor de competiţie. Totuşi, deşi poartă teutonul sufix "-ring" în coadă, Wachauring este departe de a fi o alternativă la circuitele mari ale zonei germano-austriece. Nu este un circuit full-size în adevăratul sens al cuvântului, ci o fâşie de asfalt cu viraje calculate cu raportorul de celebrul Hermann Tilke, cel mai cunoscut nume atunci când vine vorba de creatori de circuite.

Scopul existenţei lui Wachauring nu este apariţia în calendarele competiţiilor mari (deşi aici se desfăşoară câteva etape de rally-raid sau drift), ci instrucţia. Este un circuit deţinut de ÖAMTC, echivalentul austriac al ACR-ului, pe care elevii şcolilor de şoferi din Austria vin să aprofundeze tainele subvirării, ale supravirării, ale driftului, ale derapajelor necontrolate şi, în general, ale tuturor problemelor care ar putea apărea atunci când conduci maşina pe şosele.

Dacă la noi există şcoli de şoferi de care treci cu atenţii, elevii austrieci dau bani în plus pentru a învăţa cum să şofeze sigur. Poate de aici ar trebui să plecăm până să ajungem să ne plângem de şosele...

EDUCAŢIE CU 500 DE CAI

Revenim: ce legătură are divizia M a celor de la BMW, construită din modele dezvoltate pe "the mighty" Nurburgring cu circuitul-şcoală Wachauring? Aparent, niciuna. Practic, însă, BMW a decis să inventeze pentru o mână de jurnalişti o întâlnire pe văzute şi simţite cu aproape întreaga gamă actuală M, ale cărei modele urma să fie puse la cazne. 

Manevrabilitate, derapaje controlate, derapaje necontrolate şi scurte ieşiri pe mini-circuitul de un kilometru şi jumătate. Plus o vizită pe şoselele care leagă satele din apropiere. Pe scurt, o zi dedicată gamei M la volanul modelelor din gama M, adică un vis al oricărui pasionat de maşini. 

Totuşi, dacă ar trebui să descriu tot ce s-a întâmplat într-un singur cuvânt, acesta nu este nici "fascinaţie", nici "putere", nici "demenţial", nici "nebunie" şi, în general, niciun termen prin care ai fi tentat să-ţi "configurezi" mental şapte ore în compania unora dintre cele mai dorite maşini pe care le găseşti în showroom-urile anului 2013.

Asta pentru că profilul evenimentului a fost unul mai degrabă educativ. Şi, pentru că e uşor să înveţi lucruri atunci când ai material didactic care te face să uiţi că de fapt eşti la şcoală şi că profesorii sunt pe alocuri duri, reuşeşti să asimilezi instantaneu lucruri pe care alţii nu le învaţă într-o viaţă întreagă, oricâte sute de mii de kilometri ar aduna în spatele volanului.

Pe dealuri şi prin păduri cu M6 şi M6 Cabriolet

Am început ziua în afara circuitului, prin 20-30 de kilometri pe şoselele austriece la volanul unui BMW M6 şi, apoi, la cel al unui BMW M6 Convertible. Nu am simţit foarte multe diferenţe între cele două, pentru că pare că austriecii din zona asta văd vreme bună doar în concedii, dar un V8 turbo de 560 de cai putere face casă bună cu dorinţa de afirmare a unor jurnalişti care se lovesc de o zonă nelocuită ruptă în două de o şosea pe alocuri umedă care şerpuieşte prin pădure şi de un instructor care are chef de joacă. Mi-am propus să nu vorbesc despre cifre ale acceleraţiei şi despre matematică aici, aşa că singurele lucruri pe care merită să le subliniez sunt legate de modul în care reuşeşti să-ţi construieşti o lume a ta într-un M6. Eşti respectat şi respecţi deopotrivă, faci notă discordantă, dar nu uiţi că sub tine stă un motor de 4.4 litri şi o maşină care costă în cel mai bun caz cât o casă frumoasă la marginea Bucureştiului. 

M135i: regele manevrabilităţii

Seria 1 M Coupe a lipsit de la întâlnirea cu noi pentru că probabil că BMW încearcă să ne obişnuiască cu faptul că atât coupe-ul, cât şi cabrioletul bazate pe Seria 1 vor fi rebotezate Seria 2 atunci când se vor lansa noilor generaţii ale caroseriilor aparte. Dar nu mai contează, pentru că alternativele imediate - reprezentate de două exemplare M135i în două variante de transmisie, manuală şi automată - şi-au făcut treaba cum nu se putea mai bine. Fiind cele mai mici purtătoare ale literei M pe frontispiciu, rolul lor a fost să ne arate cum 320 de cai putere şi o direcţie excepţională pot să transforme o maşină într-unul dintre cele mai manevrabile automobile pe care le-am testat pe circuit. Diemnsiuni perfecte pentru exerciţii în viteză pe spaţii înguste şi multă plăcere, indiferent dacă ai în mâini schimbătorul cutiei manuale sau clapetele din spatele volanului. Bonus: instructorul ne-a ghidat cu un M3 E30, semn că fiecare familie are nevoie de înţelepţii ei.

Drifturi cu M3

Sună bine încă din titlu. Puteţi să credeţi, însă, că termenii "BMW M3" şi "drifturi" pot să fie sinonime cu "multă muncă", şi nu neapărat cu "multă distracţie"? Pentru a rezolva ecuaţia asta, trebuie doar să ai la dispoziţie o pistă circulară dintr-un ciment special udată abundent şi care simulează gheaţa şi un set de anvelope de vară. Cât mai apropiate de slick-uri. Cei de la BMW au pus cap la cap toate aceste elemente, iar cele 8 minute de drifting s-au transformat în 8 minute de balet semiprofesionist în care o bestie de 420 CP cu motor aspirat şi cu propulsie încerca să pară graţioasă ca-n Lacul lebedelor. Evident că, după o perioadă de acomodare mai mică sau mai mare, în funcţie de experienţă, animalul a reuşit să-şi găsească ritmul, secretul constând în dozarea pedalei de acceleraţie şi de găsirea unghiurilor perfecte ale direcţiei. 

Exerciţiul de bază: ce faci când pierzi spatele?

Plouă abundent. Rulezi pe o şosea cu 45-50 de kilometri pe oră şi încerci să depăşeşti. În momentul în care ieşi de pe banda ta, spatele alunecă pe singura porţiune de gheaţă din Univers şi te trezeşti că ai în mâini o cuşcă din metal de două tone pe care trebuie s-o redresezi.

Este o poveste foarte probabilă în viaţa reală care a fost recreată pe o zonă specială a circuitului Wachauring de către cei de la BMW cu ajutorul unei platforme speciale care îţi "trăgea" asfaltul de sub roţile din spate în stânga sau în dreapta. Aleatoriu, deci surprinzător. În momentul în care rulai cu 50 de kilometri pe oră. Maşina intra instantaneu în vrie şi aveai un volan cu rol de manşă a unei nave pe furtună. Bonus: în rolul maşinilor se aflau X5M şi X6M, deci maşini cu centrul de greutate mai ridicat. Este surprinzător cât de mult contează poziţia corectă a mâinilor pe volan. Câtă diferenţă face viteza de reacţie şi mai ales cât de mult punctează în acel momentul faptul că îţi menţii calmul şi redresezi o maşină ale cărei sisteme devin brusc depăşite de situaţie. la două secunde şi 15 metri mai târziu, te afli din nou pe direcţia şi sensul tău, rulând în siguranţă. Da, contează faptul că avem maşini în a căror dezvoltare s-au investit sume uriaşe. Şi da, contează că sistemele preiau din mers controlul după ce ai reuşit să calmezi spiritele. Dar tu eşti cel care face diferenţa, iar un exerciţiu de acest tip ar trebui să fie obligatoriu la orice examen de şoferie din lume.

GÂNDURI, SENZAŢII, PĂRERI DE RĂU

Am terminat cele patru exerciţii propuse de cei de la BMW pe modelele M cu o serie de tururi de viteză pe circuit. Nimic ieşit din comun, pentru că Wachauring este construit pentru a-ţi deschide ochii, nu pentru a te face să simţi limitele dinamice ale unui model M. Însă a meritat, pentru că se întâmplă extrem de rar în viaţă să ai în mâini, la distanţă de doar câteva zeci de secunde, modele sport de diferite dimensiuni şi caracteristici pe acelaşi traseu. Şi fără trafic. A fost ceea ce în sport se numeşte alergare de refacere, pentru că sportivii adevăraţi trebuie să se pregătească pentru următoarele provocări în secunda următoare terminării celor actuale.

Şi pentru că sunt sigur că vor veni şi aceste întrebări, pentru mine este de acum foarte simplu: manevrabilitatea este la ea acasă într-un M135i, M3 trebuie pus lângă termenul "nebunie" în dicţionar, M5 este factorul de echilibru al gamei M, fiind o maşină fascinantă din toate punctele de vedere, M6 şi M6 Cabriolet reprezintă vârfurile tehnologiei M şi sunt perfecte pentru aventuri de neuitat la nivel înalt, iar X5M şi X6M sunt limitate dacă le compari cu armata de sportive din jur, dar imense dacă te gândeşti la faptul că au peste două tone şi că asemenea modele te duc în 4.7 secunde de la 0 la 100 km/h cu ajutorul celor 555 de cai de sub capotă.

O zi pe Wachauring se termină prost, pentru că atunci când aterizezi la Bucureşti îţi aduci aminte că un astfel de circuit nu există nici măcar în planurile visurilor autorităţilor de la noi. Atunci când în aproape 25 de ani nu reuşeşti să aşterni o limbă de asfalt într-o jumătate de ţară plată ca o tigaie, nu-ţi rămâne decât să speri că undeva, cândva, în România se va circula pe autostrăzi, se va concura pe un circuit adevărat şi se va învăţa şofatul din punct de vedere tehnic. Voluntar.