Iarna e văzută ca o adevărată sperietoare pentru mașinile electrice. Și pe bună dreptate. Temperaturile scăzute mușcă pofticioase din autonomia oricărei mașini cu zero emisii. Indiferent de capacitatea bateriei. Și uite așa ajung clienții să facă din nou cunoștință cu acel virus denumit „anxietatea autonomiei reduse”. Adică teama de a rămâne fără energie.
Am vrut să văd dacă dracul e așa de negru (mă rog, alb, în cazul iernii) și am decis să înfrunt o lună de iarnă alături de o mașină electrică. Și, pentru a împinge provocarea în zona unui thriller cu scenariu imprevizibil, am primit cheile unei electrice care nu se laudă cu o autonomie foarte mare: Honda e.
Compensează însă cu toate celelalte tehnologii care o teleportează fără echivoc în anul 2030. După o lună alături de micul model japonez, am descoperit 5 lucruri pe care ar trebui să le cunoască orice pasionat de electrice, dar mai cu seamă orice om care întoarce capul după Honda e. Și, credeți-mă, nu sunt puțini. Mașina asta ar face invidios orice posesor de Ferrari. Și de Aston Martin. Și de Lamborghini.
1. AUTONOMIA
O să încep abrupt. Cu ce ne doare cel mai tare. Autonomia este descurajantă în prima zi. E ca și cum ai intra pe teren la pauză, când echipa ta e condusă deja cu 5-0. Din fericire, omul e o ființă adaptabilă și învață să depășească rapid anxietatea, mai ales dacă înțelege că o astfel de mașină a fost creată pentru utilizare urbană. Urbană, adică în oraș. Sper că am fost suficient de clar.
Honda e promite o autonomie oficială de 222 de kilometri în regim mixt și de 282 de kilometri în regim urban. Sau 210 kilometri în regim mixt, dacă mașina vine cu jante de 17 inch. Ceea ce am și pățit de dragul frumosului. Știm că valoarea aceasta este utopică și pe timp de vară. Prin urmare, ce se întâmplă iarna?
Păi, o să faceți foarte puțin peste 100 de kilometri cu un plin. Și asta dacă piciorul vostru calcă pe accelerație cu grija cu care calcă pe gheață. Bine, fie, mai e loc și de câteva sprinturi. Cu prima încărcare am parcurs 106 kilometri. Și ar mai fi fost loc de câțiva, pentru că bateria mai indica vreo 10%. Viteza medie prin București a fost de 23 de km/h. Deci m-am mișcat decent.
După a doua încărcare a fost cu emoții. Pentru că jucam pe teren propriu, adică în București, și cunoșteam infrastructura de încărcare, am riscat. Am făcut 127 de kilometri cu un plin și m-am ales cu o broască țestoasă pe bord. Adică mașina a devenit mai lentă și mi-a recomandat să devin ardelean dacă nu vreau să fac autostopul. Am ajuns acasă cu doar 3% baterie. Să vă spun sincer, cred că autonomia ar fi stat și mai bine dacă nu alegeam să rulez cu funcția de recuperare a energiei abia atunci când bateria mai avea 15%.
Mulțumită piciorului meu fin ca un fulg, consumul reușit a fost de 20.5 kWh. În fișa tehnică, Honda e anunță undeva la 17.2 kWh. Deci nu am fost foarte departe de valoarea oficială. Performanțele de consum au fost și mai bune când temperatura a mai crescut. Dincolo de 10 grade în termometre, consumul a ajuns la 18.2 kWh.
Au urmat mai multe cicluri de încărcare, zile cu temperaturi scăzute, iarnă capricioasă și nehotărâtă și un consum de 21.6 kWh pe ultimii 360 de kilometri. Dacă raportăm acest consum la capacitatea totală a bateriei, rezultă că, pe timp de iarnă, dacă temperaturile nu coboară mult sub pragul înghețului și aveți un garaj, atunci puteți spera la cel puțin 130 de kilometri cu un plin în mediul urban. Ceea ce nu mai pare deloc descurajant și este la jumătate din autonomia promisă în condiții ideale (282 km).
E descurajant dacă ai de făcut un drum urgent până în provincie, cum mi s-a întâmplat mie. Aici, spiritul de conservare m-a suit rapid într-o mașină convențională și m-a dus rapid din punctul A în punctul Buzău, fără întrebări de genul „oare găsesc o priză pe drum?”
2. ÎNCĂRCAREA
Cel mai important lucru de reținut: „Nu vă recomand să vă cumpărați Honda e sau orice altă mașină electrică dacă nu aveți acasă un acces facil la o priză. Indiferent de capacitatea ei. Important este să existe. Dacă nu aveți o priză acasă, atunci trebuie să fiți dispuși ca o mașină electrică să vă schimbe viața. Nu mult, dar semnificativ”.
În cazul meu, am avut noroc cu o priză de uz casnic, pe care o plasasem demult în parcarea subterană a blocului. Nu vă imaginați că a făcut minuni, însă, după cum zice un vechi proverb românesc, „noaptea e un sfetnic bun”. Eu l-aș adapta: „noaptea e un moment bun pentru a-ți încărca mașina. Chiar și de la o priză de uz casnic. Practic, profiți de timpul în care mașina stă”. Am profitat din plin de asta, ca să plec cu bateria plină. Iar cele 12 grade din garaj au ținut bateria la o temperatură destul de bună.
În cazul modestei mele prize de uz casnic, am observat un avantaj al micului Honda e în fața altor surate silențioase. Japoneza s-a încărcat de la o priză pe care mașini ca Volkswagen ID.3 și Mazda CX-3 au refuzat-o. Culmea, Honda e, Volvo XC90 PHEV și Mercedes-Benz EQC n-au făcut nazuri.
Dacă ești chibzuit de felul tău, dacă ți se par prea multe două pedale, dacă vrei să uiți de frână, atunci ai și un mod de rulare cu o singură pedală. Adică ridici piciorul din accelerație și mașina începe să încetinească, reușind să recupereze energia. Aceasta merge în baterie și îți mai dă „un plus la viață”, dacă e să folosesc o expresie din lumea jocurilor pe calculator.
E important să rulezi cu această funcție de recuperare pentru a nu risipi inutil energia din bateria și așa micuță. O să te obișnuiești să conduci doar cu o singură pedală și o să poți crește autonomia cu cel puțin 15 kilometri. Așa am estimat eu după utilizări diferite ale modelului nipon.
Faptul că ai o baterie mică de 35.5 kWh (din care sunt utilizabili doar 28.5 kWh) ar trebui să te ajute atunci când te cuplezi la o priză rapidă, de unde Honda e poate trage maxim 100 kW. O capacitate așa de mică se umple rapid, așa că nu o să zăbovești foarte mult pentru o încărcare. Honda anunță o umplere de la 10 la 80% în doar 30 de minute, dacă găsești o astfel de priză.
3. CAMERE VIDEO PE POST DE OGLINZI LATERALE
Este inevitabil momentul în care toate mașinile din lume vor renunța definitiv la oglinzile laterale clasice. Audi e-tron și Honda e sunt promotorii europeni când vine vorba despre această soluție de vizibilitate. Și, pe cât e de spectaculoasă, pe atât de greu este de digerat de către cei mai conservatori. Însă, cu puțin curaj, acomodarea se poate face rapid.
E clar, nu o să mai schimbi benzile așa de ușor ca în cazul unei mașini cu oglinzi convenționale. E nevoie de acomodare ca să anticipezi viteza cu care se apropie mașinile de pe celelalte benzi. După o lună petrecută alături de Honda e pot spune că acomodarea s-a făcut, iar siguranța schimbării benzilor s-a apropiat de cea a unei mașini cu oglinzi convenționale.
Trebuie precizat și că, pe timp de noapte, există unele neajunsuri. Asemeni oricărei camere video, pot apărea mici reflexii. Ba mai mult, întunericul vă poate aduce și câțiva „purici” pe imaginea afișată în ecranele laterale. Există un oarecare „zgomot” în condiții de lumină redusă. Fotografii înțeleg la ce mă refer. Iar într-o țară ca România, unde iluminarea drumurilor este clar deficitară, mai ales în afara orașelor, camerele video pot reprezenta o provocare.
Bineînțeles, cireașa de pe tort rămâne manevra de garare în parcările subterane. Camerele video nu oferă aceeași fidelitate cu cea a oglinzilor convenționale. Primele manevre vor fi adevărate provocări, greu de depășit de un novice. Mai mult, parcarea lângă pereți albi o să îngreuneze și mai tare lucrurile.
Din fericire, Honda e compensează prin dimensiunile sale foarte reduse și printr-o rază de bracare incredibilă. Este uluitor cât de simple pot deveni întoarcerile din trei mișcări. De fapt, ele se transformă într-o banală întoarcere dacă șoferul este suficient de iscusit.
Revenind asupra camerelor laterale, trebuie să precizez că ele se dovedesc a fi mult mai bune decât oglinzile convenționale pe timp de ploaie. Camerele sunt tratate special pentru a nu permite apei să stea pe obiectiv și să obtureze vizibilitatea.
Nu mai ei nevoie de oglinzi încălzite. Și nici de oglinzi antiorbire, pentru că aceste camere te feresc de farurile agresive. Am apreciat și poziționarea oglinzilor la capetele planșei de bord. O amplasare mult mai inspirată decât cea folosită de Audi pentru e-tron.
O să închei acest capitol cu cea de-a treia oglindă, care poate fi înlocuită de o cameră video: oglinda retrovizoare. Prin apăsarea unui simplu buton, această oglindă se transformă într-un ecran cu o rezoluție foarte bună și un unghi perfect. Simți instant că deții controlul vizibilității posterioare.
Mașina mea de test a venit și cu un asistent pentru parcare. Atunci când descoperă un loc potrivit, acest asistent preia toate funcțiile șoferului, adică și accelerația și direcția. Tu trebuie doar să selecgezi treptele de viteză și să fii gata să apeși frâna în situațiile ezitante sau complicate. Am experimentat și situații în care sistemul a fost ezitant.
4. SISTEMUL MULTIMEDIA
Fără îndoială, cele 7 ecrane pe care le găsești la bordul lui Honda e te pot teleporta direct în anul 2030. Totul este spectaculos. Uluitor. Intimidant pentru cei care erau obișnuiți cu ecrane monocrom. E ca și cum ai trece de la televizoarele color cu tub, la cele cu tehnologie OLED, Smart, cu sistem audio Dolby. Când afli că poți să afișezi pe aceste ecrane inclusiv un acvariu cu pești, pe care să-i hrănești virtual, atunci chiar că rămâi cu gura căscată. Te mobilizezi rapid și cauți un Play Station atunci când afli că există un cablu HDMi și o priză de 220V.
Honda e îți oferă nenumărate oportunități de conectare. Bineînțeles că există conexiune Apple Carplay fără fir. Am utilizat-o pe tot parcursul testului și am observat că poate avea unele întârzieri, mai ales atunci când folosești Waze. Proiecția de pe ecranele mașinii rămâne puțin în urmă cu localizarea ta. Spre exemplu, tu ai făcut dreapta pe un drum secundar, iar Waze-ul încă te vede pe drumul principal.
Grafica este spectaculoasă, cromatica te liniștește și contribuie la stare de bine. Însă, viteza cu care este procesată imaginea lasă de dorit. E ca și cum acel televizor OLED la care făceam referire mai devreme dispune de o telecomandă care are o ușoară întârziere la schimbarea canalelor. Nici meniul nu e unul tocmai intuitiv și necesită acomodare. Am apreciat însă comenzile similare celor ale unui telefon mobil. Inclusiv funcția de închidere a aplicațiilor.
5. VIAȚA LA BORD
Honda e beneficiază de unul dintre cele mai primitoare interioare în care am pășit vreodată. Și nu găsești aici piele Nappa, aluminiu, lemn de cireș sau alte elemente care țin de opulența unor nume ca Bentley, Rolls Royce sau Mercedes-Maybach.
Sentimentul de bine este indus printr-o banală tapițerie din textil, care se simte plăcut la atingere. Prin centurile colorate. Prin plasticul care imită lemnul. Prin aerisirea habitaclului. Prin suprafața vitrată generoasă. Prin podeaua plată. Prin consola centrală neintruzivă. Prin finisajele la cel mai înalt nivel. Toate aceste detalii te fac să te întorci cu drag în interiorul lui Honda e.
Mai mult, deși au digitalizat aproape tot, japonezii au preferat să păstreze câteva butoane esențiale, cum ar fi cele pentru climatizare.
Bineînțeles, nu poate fi totul roz. Este suficient să deschizi hayonul și să rămâi uluit. Nu cred că am mai văzut de mult un portbagaj așa de mic în acest segment. Abia dacă mi-au încăput florile de 8 martie. Înțeleg compromisurile pe un Porsche 911, dar aici sunt puțin sceptic. Dacă mai cari după tine și cele două gentuțe cu cabluri, atunci e clar că o să folosești locurile din spate pentru depozitarea bagajelor. Încă un motiv să vezi Honda e ca pe o mașină strict urbană.
CONCLUZII
După o lună de zile petrecută alături de Honda e am adunat în total 490 de kilometri. Și am ajuns la concluzia simplă că Honda a lansat o mașină electrică extrem de curajoasă, cu tehnologia unei mașini din 2030, dar cu autonomia și practicalitatea uneia din 2015.
Si totul asezonat la incredibilul pret de...
Corolar: la fel și deplasările lungi. :-D
De fapt și mașinile proprietate personală par să aibă aceeași soartă după tartorii Marii Resetări - v. grețosul Klaus Schwab &Co.
Strict ontopic, scriitura lui Bogdan e unul din puținele stimulente pro-accesare AM și sinceritatea informației livrate confirmă strategia Honda (sau Mazda+Toyota) de a lansa cumva ”la plezneală” câte un BEV pe bază de corectitudine politică.
Fiindcă și aberația asta (botezată tot la mișto parcă Honda-e) e strict rezervată bizonimii UE, căreia i se insuflă ca prin intubare forțată false orgolii verzi, adicătelea de virtue-signaling și green-washing în realitate.
P.S. Strict portofelistic :-) vorbind -- și dincolo de prețul SF al buburuzei --, la unele stații (nomina odiosa), un ”plin” bate spre 60 lei.
...Pentru 100 km, păi cum vine asta, că nici Loganul 0.9 TCe al lui nea Dorel nu consumă 11 l la sută?!
Dar nu inteleg de cand Loganul 0.9 Tce a lu' Dorel este referinta dpdv al consumului urban. Eu credeam ca rhatul ala de masina/motorizare e pentru sarachi. Aici mai toti (parca asa se lauda majoritatea
sau asa lasa impresia) au motoare de 2, 2,5, "adevarate" cu un consum despre care nu ne intereseaza. Pentru ca "placerea condusului"
Iti iei cea mai ieftina masina noua pe la 10k si de restul plantezi copaci. Cred ca asa salvezi planeta :))
PS mai deunazi ne-ai promis ca ii vei ignora pe unii dintre comentatorii AM. Fa-mi un bine si ma scuteste de augusta-ti atentie.
Într-adevăr, aceştia nu conduc către “emisii zero”, implică oarece costuri, se confruntă cu un grad sporit de viscozitate şi necesită cantităţi sensibil mai mari pentru combustie decât carburanţii convenţionali (şi ca să genereze acelaşi nivel de energie), dar, dincole de dezavantajele evidente, măcar că petrolul ar fi lăsat în pace (cel puţin în aria auto).
Ah, da, cel mai important aspect se cere musai subliniat: lumea n-ar mai fi dată afară din posturi (precum “promite” e-trendul) – dimpotrivă, cultivarea intensivă a porumbului (sau a altor surse de glucide, în special de amidon), operaţia recoltării, transportul către distilerii şi tehnologia de obţinere a alcoolului – mai pe scurt: trasabilitatea culturilor – ar crea destule locuri de muncă.
Mă rog, conştientizez că “fabulez” cu ochii deschişi – nu asemenea planuri ar vrea să audă…EMOL. Păi nu, @PMC? A pauperiza dinadins civilizaţia euroamericană – iată ce tratează “eminenţele cenuşii” cu prioritate politică, economică, socială şi…culturală [adică tânjeşti după un modus vivendi inechivoc decent? – deci nu opulent şi sfidător! – imediat te trezeşti cu epitetele/etichetele de (media)rigoare: măi coruptule care eşti corupt, cocalar, egoist şi primitiv!].
Iti iei cea mai ieftina masina noua pe la 10k si de restul plantezi copaci. Cred ca asa salvezi planeta :))"
aha, curentul e "ma doare'n bascheti de natura".
Despre masina: e catastrofala. Mica si proasta si costa 40.000 de E-uri. De design nu ma leg, presupun ca unora le place. De banii aia iti iei Mercedes nou, am mai spus aici. Mercedes DIESEL, nou, da? :)
Si am mai spus-o si-o repet: ii rog pe fanii electrizati sa-si cumpere asemenea carutze cu baterii. Chiar m-as bucura sa vad cat mai multe pe sosele. Nu-i de colea sa vezi ca exista multi indivizi dedicati planetei, care lupta cu buzunarul si cu cârca pentru salvarea lu' planetă. :))
Asadar dragilor, marcati banu'! Acum se vede cine iubeste planeta!
Cat ma priveste, eu si toti cei care mai gandim p'acilea stim ca: Zi de zi, DIESEL deasupra tuturor!
5 ani garantie in limita a 150.000 km,e ideala pentru oras, de ce ai da 40.000 practic pe Honda E? Ca dimensiuni e la fel.
Ia să încercăm o extrapolare: atunci când ajung la fundul sacului gol (că oricum nici măcar nu deţin vreun argument), e-epilepticii se agaţă, ca înecatul de pai, de “inevitabil”, de “fatalitate” : BĂI, NU AVEM ÎNCOTRO, NU PRICEPEŢI?! – a se vedea (şi) mostra de mai sus (“gândită” de JAk).
“S-au” eşti văduvit din naştere de orice simţ al previziunii, pretene. Adică se plictiseşte petrolul în măruntaiele planetei, iar toţi cărbunii, puşi cap la cap, ar putea constitui perimetrul Galaxiei, dar domnia ta concluzionezi “autoritar” că “s-a terminat cu termicele”.
Apropo, în ultima vreme, am “sondat” tot mai intens informaţiile despre…Siberia, care face Rusia orice, numai săracă nu! Se pare că toate nevoile omenirii ar putea fi satisfăcute cu bogăţiile inimaginabil de diverse care zac în subsolul “comuniştilor”. Astfel, am înţeles, finalmente (şi m-am împăcat definitiv cu ideea), de ce TREBUIE să existe un regim politic perpetuu intransigent (a nu se confunda cu cel totalitar sau dictatorial) la Moscova, care chiar să ridice tonul, dacă un descreierat ca Biden ameninţă pacea în zonă fără nicio justificare – fiindcă altfel i-ar încăleca toţi şacalii, inclusiv cei din “lumea civilizată”. Şi ar “suge” imperturbabili de acolo, precum procedează de obicei în/cu alte regiuni.
La urma urmei, "indiferend" de motivele prezentate de “istorici” (Balzac, adică nu un neica-nimeni de pe stradă: “Toate popoarele posedă două istorii. Una mincinoasă, care se învaţă la şcoală şi pe care politicul îşi bazează puterea. A doua istorie, adevărată, se ascunde de elevi şi de popor, căci, odată ştiută adevărata istorie, Sistemul se prăbuşeşte”…) , de ce s-au “aventurat” Napoleon şi Hitler către Moscova? Din alte raţionamente decât cele economice? În realitate, i-a interesat să treacă de…Moscova. Din (ne)fericire însă, i-au descurajat particularităţile climatice întâmpinate în partea europeană a Rusiei (darămite să-şi fi atins obiectivul final), başca vastitatea deprimantă a teritoriului. Iar Capitala rusă, supusă asediului nazist turbat, a fost despresurată şi salvată de…siberieni. Trăgeau ăia şi aruncau grenade din mişcare, pe schiuri, punându-i în dificultate chiar şi pe lunetiştii germani.
Siberia mă tentează şi pe mine pentru explorare…”Măcar” în scop cultural, dacă nu…4x4. Să fiu al naibii dacă nu mă voi smulge cu forţa din acest “labirint” aparent fără ieşire poreclit “viaţa cotidiană”, în care confundăm teribil nevoile cu nazurile, implicit civilizaţia cu consumerismul…
Mica împărăteasă către Bastian (“The NeverEnding Story” – 1984):
“De ce nu-ţi urmezi visurile?”;
“Nu pot! Trebuie să rămân cu picioarele pe pământ”…
“De ce nu-ţi urmezi visurile?”;
“Nu pot! Trebuie să rămân cu picioarele pe pământ”…
Mare adevar.