Un german în Transilvania: pustiul de pe DN1 și frumusețile Brașovului

Pentru că Brașovul nu are încă un aeroport, vizita unui turist german în România trebuie să înceapă din București. Așa că am urcat în Passat-ul care ne va fi gazdă în următoarea săptămână și am fixat destinația Brașov.

Nu înainte de a trece rapid pe la prima spălătorie care ne-a ieșit în cale. Periile și-au făcut treaba iute, iar noi am încălecat rapid pe cei 120 de cai ai TDI-ului și ne-am înarmat cu doza de răbdare administrată celor care folosesc de obicei DN1 în zile de sărbătoare.

Pe la Otopeni făceam deja primul popas. Uitasem să resetăm valorile consumului. Vă promiteam în episodul trecut că vom încerca să parcurgem Transilvania romantică și să trecem în revistă toate bisericile fortificate din calea noastră cu un singur plin de carburant. Așa că era important să avem și o statistică exactă.

Pe la Ploiești aveam un optimist 4.3 litri/100 de kilometri. Cam departe însă de cei 3.6 litri promiși de Volkswagen în afara orașelor.

Călătorului îi șade bine cu drumul, așa că nu ne-am dat opriți pentru nimic până la Bușteni. Acolo am fost nevoiți. Și nu pentru că ne-am înfipt în celebrul șir indian de pe Valea Prahovei. Ne-am oprit pentru că lumina care mijea printre crestele Caraimanului îmbrăca frumos decorul în care Passat a pozat. Cu tot cu nuanța lui de caroserie intelectuală: Harvard Blue.

Neamțul nostru făcea cunoștință cu primele creste ale Carpaților.

Deși ne pregătisem sufletește de cozi lungi și pe un sens și pe celălalt, mai ales că trăiam deznodământul unor zile libere în care toți românii s-au împrăștiat la munte și la mare ca potârnichile, blocajele au lipsit. Abia când coboram spre Brașov un mic accidentat ne-a alertat. Un fleac. Cinci minute, câteva poze și eram iar în mișcare.

Apusul ne-a prins pe străduțele înguste ale Brașovului. Ba încercând să ne apropiem de Biserica Neagră, ba încercând să căutăm un loc de parcare, ba învârtindu-ne în cerc pe numeroasele străzi cu sens unic.

Chiar am reușit să găsim și Muzeul Bisericilor Fortificate, pe o stradă care străjuia Piața Sfatului. Era cam târziu să mai găsim pe cineva acolo, așa că am oprit preț de un minut pentru o poză simbolică. Mâine începem să le descoperim singuri.

Case vechi și colorate, ziduri îmbătrânite, cafenele cochete și mulți turiști străini. Al nostru s-a simțit în largul lui. Ne-a dezmeticit din beția orașului o răpăială care a durat preț de un ceas și care ne-a ascuns definitv printre nori soarele pe care Ciprian îl tot căuta în pozele lui.

Asta după ce făcuse câteva crize de isterie pentru că Passat-ul nostru nu vine cu lumini LED pentru blocurile optice față, locul lor fiind ținut de proiectoare.

După aproape 200 de kilometri parcurși de la București la Brașov, Passat-ul nostru a parcat în fața unei pensiuni din Brașov. Cei 120 de cai putere, încercați din plin astăzi pe urcarea către munte, au răsuflat ușurați. Efortul lor se terminase. Computerul de bord a indicat un consum final de 5.1 litri/100 de kilometri, însă e drept că pe ultima porțiune de drum n-am prea ajuns în treptele 5 și 6, cele mai lungi, favorabile consumului scăzut.

Prima zi se încheie într-un Brașov udat de o ploaie de vară, la adăpostul celor 20 de grade din aer. Mâine începem explorarea Transilvaniei, cu primele biserici fortificate pe care le vom căuta alături de neamțul nostru originar din Wolfsburg. Lăsăm Brașovul în zori și o luăm către Hărman și Prejmer, ne oprim la Arcuș și Racoș, nu ratăm Rupea și înnoptăm la Viscri, celebrul sat ardelenesc pe care Prințul Charles l-a pus pe harta lumii turistice.

Puteți fi alături de noi pe pagina de Facebook Automarket sau căutând hashtag-ul #ungermanintransilvania pe aceeași rețea de socializare. Adunăm acolo toate pozele și filmulețele memorabile.