Un german in Transilvania: povestea vinului de la Jidvei și Cetatea de Baltă, surpriza de la Blaj și recordurile catedralei din Alba Iulia

Viața e plină de momente memorabile. Cum a fost și cel de azi, petrecut la Cetatea de Baltă din județul Alba. Am ajuns alături de Passat-ul nostru în fața unor porți uriașe din lemn. Portarul a strâmbat din nas când a auzit că vrem să trecem dincolo. Însă orice Charon poate fi înduplecat, așa că n-a trecut mult și eram dincolo de ele, într-o curte verde ca un măr crud, cu tufe uriașe de tuia și trandafiri roșii. Gazonul, bărbierit parcă de briciul unui turc, înconjura castelul vânătoresc.

Cetatea de Baltă și vinul de Jidvei

Deși seamănă cu o cetate de apărare și deși i se spune Cetatea Albă, castelul pe care îl aveam în fața noastră și pe care îl căutasem toată ziua era unul de vânătoare. Construit tocmai în 1560 de familia Bethlen, castelul era inspirat de unul similar de pe Valea Loarei din Franța.

Patru turnuri care nu au fost folosite niciodată pentru apărare și în care se află amenajate acum câteva camere care îmbolnăvesc de romantism pe oricine. Un pat uriaș, o cadă în mijlocul camerei, mobilier vechi din lemn și geamuri care dau în curtea verde.

Sunt puține detalii care au rămas intacte de la 1560 încoace. Este vorba despre scara interioară sub formă de spirală, de-a lungul căreia stau acum 56 de ceasuri de perete, aparținând proprietarului actual.

S-au păstrat și scările din lemn care duc în pivniță, locul unde se fac degustări de vin private și unde se adăpostește o colecție valoroasă de sticle de Jidvei. Sub o podea de sticlă se păstrează și câteva plăci din modelul parchetului care pava sălile castelului la 1780.

În prezent, Cetatea de Baltă este folosită doar pentru vizite organizate și degustări de vin dedicate cunoscătorilor. Aparține familiei care deține casa de vinuri Jidvei, deci e oarecum evident ce se consumă în crama castelului. Nici nu ar fi putut fi altfel, având în vedere că în perioada comunistă castelul devenise obârșia vinului spumant de Jidvei.

Am zăbovit multă vreme în curtea castelului, iar Ciprian a făcut poze până a descărcat una din bateriile aparatului. Mă întreb ce ar fi făcut dacă mai existau aparate foto cu film. Am avut timp chiar și de un live pentru facebook-ul Automarket.

Biserica Fortificată din Brateiu

Am părăsit Cetatea de Baltă pentru că ne-a izgonit ploaia, așa cum o făcuse și dimineață, când am plecat tare posomorâți din Biertan, iar lucrurile nu păreau să se îndrepte după primele noastre vizite. Am oprit pentru numai câteva poze la Brateiu și am urcat în mașină ca niște câini uzi.

Asta deși biserica fortificată, construită în secolul XIV are o arhitectură gotică timpurie foarte bine conservată. Pe unul din pereții bisericii există picturi datate tocmai în anul 1481. Fortificația din jurul bisericii nu mai este însă cea originală, o parte fiind distrusă de-a lungul timpului. Se mai vede însă turnul care apăra poarta principală.

Biserica se ascunde în spatele unui mic parc, de aceea ar putea trece neobservată dacă alergi cu mașina prin localitatea cu același nume și nu ești atent la decorul din jur.

Biserica Evanghelică Sfânta Margareta Mediaș

Dacă la Brateiu ploaia îi ascunsese pe toți în case, la Mediaș toți mișunau prin centrul istoric.

Biserica se păstrează însă foarte bine, deși este construită în 1488. Turnul a fost martorul unor momente importante. Aici a fost închis Vlad Țepeș de către regele Matei Corvin și tot aici, în globul aurit din vârful turnului, se păstra corespondența strămoșilor. Adică scrisori care treceau de la o generație la alta. Turnul avea și un trâmbițaș, a cărui misiune era aceea de a supraveghea împrejurimile și de a da alarma în cazul unui atac.

Interiorul bisericii include o serie de picturi realizate în Austria. O dovedește imaginea Vienei, ascunsă într-unul dintre tablouri. Orga este una din atracțiile bisericii, fiind folosită în continuare pentru concerte.

Biserica Fortificată din Bazna

Ploaia a mers deasupra noastră și până la Bazna, un sat de lângă Mediaș unde n-am descoperit celebrii porci cu pete negre, ci o biserică fortificată foarte arătoasă, la baza căreia se afla școala din localitate, cu tot cu elevii ei gălăgioși.

Biserica, asemeni celorlalte așezări de acest tip din Transilvania, este construită pe urmele unui lăcaș de cult romanic. A fost ridicată în a doua jumătate a secolului XIV și a fost transformată în cetate țărănească 100 de ani mai târziu. Zidurile din palisade, care aveau în trecut înălțimea de 7-8 metri, sunt completate de turnuri de apărare, dintre care cel mai mare este cel al clopotniței. Biserica este recunoscută pentru faptul că păstrează trei clopote din secolele XIV-XV.

Localitatea Bazna este recunoscută și pentru zăcămintele de gaz și izvoarele sale termale. Acestea din urmă au și dat naștere unor centre de tratament.

Bazna este și locul unde ne-am resemnat. Prognoza anunța că cerul va turna cantități considerabile de apă deasupra noastră, indiferent de traseu. Așa că am pus pauză expediției și am tras linie. Avem 500 de kilometri de la plecarea din București și încă jumătate de rezervor.

Misiunea noastră se complică. Nu știm dacă vom reuși să terminăm expediția #ungermanintransilvania cu un singur plin. Chiar dacă vorbim despre un motor de numai 1.6 litri, consumul mediu al ultimelor zile a fost de 5.7 litri/100 de kilometri. Am folosit mult treapta a doua pe drumurile pietruite, iar motorul a stat pornit în timpul ședințelor foto, pentru că mașina trebuie mișcată des de colo-colo pentru a fi încadrată corect în peisaj. Să nu mai vorbim de climatizare, care a lăsat-o mai moale cu răcirea abia azi, după ploile care au răcorit totul în jur.

Catedrala Sfânta Treime din Blaj

Surprize, surprize la Blaj. Un orășel cochet, îngrijit, cu locuri de parcare bine delimitate și cu multe flori.

Nicolae Iorga aprecia iconostasul ca fiind „unul dintre cele mai impunătoare din toată românimea”.

Am intrat preț de câteva minute, suficient cât să asistăm la repetițiile unui cor de copii, dirijat de două maici sub ochii părinților, înșirați ordonat pe băncile din fundul catedralei.

Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail din Alba Iulia

Ultima oprire a zilei de astăzi a fost la Alba Iulia, în interiorul celei mai mari cetăți din România. Alba Carolina a luat naștere în secolul al XVIII-lea pe urmele castrului roman al Legiunii XIII Gemina și pe cele ale Cetății Medievale Bălgrad. Imperiul Habsburgic a simțit nevoia consolidării puterii în Transilvania și ridicării unui punct de apărare în cazul unei invazii a Imperiului Otoman.

În prezent, cetatea este un ansamblu arhitectural uriaș, cu multe porți, ziduri construite cu scopul de a respinge ghiulele metalice ale tunurilor și canale în care se refugia populația.

Există un conglomerat impresionant de stiluri, însă piesa centrală o reprezintă Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania. Este și cea mai lungă și cea mai veche catedrală de acest tip din România.

Construcția sa a început în secolul XI și a continuat până în secolul al XII-lea. Invaziile tătare de la 1242 au distrus o parte din catedrală, dar ea a fost reconstruită înainte de anul 1300. Ea adăpostește și sarcofagul lui Iancu de Hunedoara. Încărcătura istorică nu l-a intimidat pe neamțul nostru, care, deși ponosit de ploaia care a picat toată ziua, a pozat chiar în fața catedralei. O imagine de neuitat, demnă de o încheiere triumfală a celei de-a treia zi.

Mâine seară ne vom opri într-un oraș de care ne leagă multe amintiri și proiecte frumoase: Sibiu. Până acolo însă, vom trece pe la Vurpăr și Sebeș, vom căuta cu atenție Câlnic și vom face un popas ceva mai lung la Miercurea Sibiului, la biserica folosită drept decor pentru un alt proiect din trecut: „Pictorul de mașini: Bela Lestyan, vopsitorul care dă culoare legendelor pe patru roți” 

Puteți fi alături de noi pe pagina de Facebook Automarket sau căutând hashtag-ul #ungermanintransilvania pe aceeași rețea de socializare. Adunăm acolo toate pozele și filmulețele memorabile.