Campionatul Mondial de Raliuri (WRC) a debutat în acest final de săptămână cu Raliul Monte Carlo. Echipajele înscrise au avut de parcurs peste 1.505 kilometri, dintre care 305 kilometri de probe speciale.
Deși Raliul Monte Carlo rămâne cea mai imprevizibilă etapă din calendarul WRC din cauza drumurilor acoperite cu zăpada sau gheață și a condițiilor meteo, anul acesta echipajele au avut o misiune ceva mai ușoară. Temperaturile au fost destul de ridicate pentru această perioadă a anului, iar mare parte dintre probele speciale au avut doar porțiuni mici acoperite cu zăpadă sau gheață.
Pe tot parcursul weekend-ului Thierry Neuville (Hyundai), Sebastien Ogier (Toyota) și Elfyn Evans (Toyota) au reușit să stabilească timpi apropiați, duelul dintre cei trei fiind unul strâns.
La finalul celor patru zile de concurs, Thierry Neuville (Hyundai) reușește să câștige Raliul Monte Carlo cu cu un avans de 12.6 secunde în fața francezului Sebastien Ogier (Toyota).
Pe locul al treilea a încheiat Elfyn Evans (Toyota).
Weekend-ul a fost marcat și de un eveniment mai puțin plăcut. Ott Tanak (Hyundai), campionul mondial en-titre, a ieșit în decor la jumătatea zilei secunde. Din fericire, atât el, cât și copilotul Martin Jarveoja, se află în afara oricărui pericol.
Esapekka Lappi a fost cel mai bine clasat pilot al M-Sport Ford, în ciuda faptului că în prima zi de concurs, toate exemplarele Fiesta WRC au avut probleme tehnice.
Raliul Monte Carlo a fost unul foate important pentru Kalle Rovanpera. Pilotul finalandez în vârstă de doar 19 ani a debutat în WRC la volanul unui Toyota Yaris WRC. La finalul celor patru zile de concurs, Rovanpera a încheiat pe locul al cincilea.
Sebastien Loeb a adus puncte importante pentru Hyundai, multiplul campion mondial ajungând la finalul Raliului Monte Carlo pe poziția a șasea.
Categoria WRC2 a fost câștigată de Mads Ostberg (Citroen C3 R5), iar în cadrul categoriei WRC3 s-a impus Eric Camilli (Citroen C3 R5).
Totuşi, consider important faptul că toţi finlandezii lui MSF au adus puncte pentru echipă (multe sau puţine…de fapt, orice punct contează, ca să apelez la un truism uzat în sport). Şi poate că vor surveni nişte surprize delicioase pe parcursul ediţiei. Însă ceea ce a păţit echipajul care poartă laurii sezonului trecut nu poate fi o surpriză, ci un incident de nedorit, care i se poate întâmpla oricui. Iar cauzele nu trebuie dezbătute – bine că n-au fost consecinţe grave.
În final, marele semn de întrebare (al întregului sezon, nu doar al debutului) trimite către un singur nume: Kris Meeke! Se pare că – anul acesta cel puţin – nu-l vom mai vedea la volan. Şi, mă rog, dacă au eşuat tratativele cu Toyota, atunci de ce nu a luat în calcul transferul la oricare alt competitor? Fiindcă, precum am mai precizat, cu dânsul în rândurile…noastre, şansele (măcar la obţinerea celei de-a doua trepte) ar creşte în mod neîndoielnic…Însă, deseori, ar trebui să se ducă moara la sac – astfel, mă tem că nici managementul echipei anglo-americane n-ar fi unul pe care să-l poţi califica drept extraordinar, cel puţin raportându-ne la evoluţia de anul trecut. Din experienţa nefastă din ultima jumătate de secol demonstrată, chiar cu prisosinţă, de GM/NGMCO, nu ne-ar veni greu să tragem concluzia că un management inadecvat (de obicei şi din nefericire, pasibil şi de perpetuare) înseamnă caria care distruge dantura performanţei. Poate singura cu un asemenea efect.