TESTELE VOASTRE: Vali Budaşcu şi BMW X5 M50d

Prenumele său este Valeriu, dar toţi prietenii îi spun, simplu, Vali. Are 24 de ani, s-a născut şi a crescut la Bucureşti, iar maşinile îi sunt parte din viaţă în ultimii 20 de ani, trecând treptat de la stadiu de fan pasiv la cel de fan activ. Lucrează în industria IT şi urmăreşte Automarket încă de acum 6 ani. "Un coleg m-a văzut citind ceva pe site-ul unor concurenţi ai voştri, dar mi-a dat două palme şi a deschis o pagină nouă cu Automarket.ro. Şi aşa a rămas de atunci", spune Vali, care atunci se afla în anul întâi de facultate. Cu ocazia unui concurs inedit pe care l-am organizat pe pagina noastră de Facebook cu ocazia atingerii bornei de 20.000 de fani (#suntem20000 a fost unul dintre cele mai reuşite concursuri care au implicat serios utilizatorii români), Vali s-a evidenţiat prin calitatea comentariilor sale, drept pentru care a câştigat un premiu dorit de mulţi: un test de weekend cu cea mai nouă generaţie X5 în versiunea diesel de top M50d. Şi pentru că cercul trebuie să se înhidă ca-n romanele reuşite, pe scaunul din dreapta sa a stat colegul său care l-a orientat spre Automarket.ro acum 6 ani. Cine merită, merită.

Îi dăm legătura lui Vali:

"Nu văzusem încă pe viu cum arată noul X5"

A început cu un concurs inofensiv anul trecut, organizat cu ocazia atingerii pragului de 20.000 de fani Automarket.ro pe Facebook (#suntem20000). Şi când spun inofensiv, mă refer la faptul că premiul in cauză era undeva pe un plan secund, mascat cumva de mult mai palpabila senzaţie de a fi un comentator băgat în seamă, fie şi doar pentru câteva ore. Şi, gustând din plin din această senzaţie, am reuşit să câştig dreptul de a consuma un plin de combustibil cu noul BMW X5, în arhicunoscuta formă de motorizare 30d.

Trebuie să recunosc că, până în acel moment, nu văzusem încă pe viu cum arată noul X5 (F15), iar cele câteva poze de pe internet nu îmi creaseră o imagine prea plăcută a celei de-a treia generaţii a celebrului SAV. Însă simplul fapt că urma să am de-a face cu unul a făcut să crească în ochii mei pe măsură ce urmăream puţinele review-uri existente la acea oră.

Weekend-ul trecut aveam să pun, în sfârşit, mâna pe "The Boss", care între timp îşi crescuse încă două turbine şi multe embleme, maşina de test transformându-se în mult-râvnitul M50d.

"Imagine agresivă din toate unghiurile"

Maşina asta m-a fascinat de la primul contact, prin prestanţa afişată în parcarea subterană în care stătea ascunsă; era practic singura maşină care iţi sărea în ochi şi nu îţi mai ieşea de acolo. Cu o imagine agresivă din toate unghiurile, dar mai ales din faţă, unde botul are tendinţa să te muşte (vorba cuiva), masina asta ştie să se facă remarcată suficient cât să intre în vizorul clasicilor clienţi ai mărcii. În rest, prin marea masă de necunoscători, rar se găseşte câte un curios care să te întrebe “Ăsta e M?” sau “De ce are aşa multe inscripţii pe portbagaj? E la mişto?”.

Tot la exterior, maşina asta se mail audă cu cele “enşpe” mii de mici artificii care nu te pot lăsa rece: prize de aer şi decupaje sport, evacuări enorme şi foarte bine plasate, faruri bine profilate, camere, senzori şi multe alte nebunii la care probabil te-ai aştepta de la o maşină din clasa asta.

La impresie punctează puternic şi sistemul de încuiere/descuiere keyless realizat prin gesturi şi atingeri la nivelul mânerelor uşilor, care pe mine cel puţin m-a împins către double-check la fiecare părăsire a maşinii, iar sistemul soft-close de închidere a uşilor creează dependenţă. Portbagajul beneficiază de sistemul de deschidere din două segmente prezent şi la generaţiile trecute, unde partea inferioară se rabatează creând o suprafaţă perfect netedă pe care te poţi odihni fără a te murdări de noroiul proaspăt răscolit ce îţi tapetează bara.

Bord care inspiră calitate

Odată ce ai urcat în maşină, vei fi întâmpinat de climatul sportiv dat de tapiţeria din Alcantara a scaunelor bine profilate şi de volanul sport despre care, trebuie să recunosc, nu cred că se încadrează în linia bordului şi nu cred că se poate asocia cu imaginea şi dimensiunea maşinii. Totuşi, după ce te pui în mişcare, volanul îţi va părea perfect profilat şi nu vei mai observa nici un contrast. În rest, bordul are un aspect aerisit, bine definit şi inspiră calitate, iar display-ul de 10.2 inch se găseşte în poziţia ideală, deşi sistemul de comandă care îl controlează îmi pare în continuare complicat, în ciuda multiplelor îmbunatăţiri.

În bord, în partea de jos a clasicelor indicatoare de turaţie şi viteză, apare acum un display color de dimeniuni apreciabile capabil să arate multiple informaţii contextuale. Acelaşi afişaj completează profilul celor două ceasuri din bord, ştirbind totodată plăcerea dată de clasicul ac indicator al consumului instantaneu de pe modelele BMW mai vechi.

Sistemul de afişare HUD este mai bun ca niciodată, redând foarte clar şi nederanjant informaţii despre viteză, navigaţie, cruise-control, dar şi informaţii contextuale (radio, multimedia).

Un aspect dezamăgitor la interior este sistemul de sunet harman/kardon, care nu face altceva decât să te convingă să mergi pe varianta de top, Bang&Olufsen.

A nu se întelege greşit, sistemul îşi face treaba cu brio, însă nu îmi pare a fi demn de inscripţia de pe el. Acelaşi sistem de sunet are şi datoria de a randa la interior sunetul motorului. Da. Sunetul motorului de la interior este artificial. Însă rezultatul este unul de bun simţ, fără exagerări; sunetul randat reprezintă doar o interpretare mai gravă a “ronţăitului” real al motorului, iar, ca dovadă, spre zona roşie acesta aproape că trădează un sunet de diesel chinuit.

"Mai contează performanţele de pe hârtie?"

Ca şi comportament, motorul este foarte vioi pentru un diesel, te provoacă să îl turezi, însă prefera să se aşeze în zona economică ori de câteori are ocazia (îndemnat de cutia de viteze cu opt rapoarte), arătându-ţi că "poate" şi de acolo. Transmisia care îl fructifică nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind, încă de la prima lansare, subiect de apreciere al jurnaliştilor auto.

Cât despre performanţe, probabil că se găsesc pe undeva, pe o hârtie; în ceea ce mă priveşte pe mine... nu ştiu, nu cunosc, nu mă interesează. Ar fi păcat să analizez o maşină cu un spirit atât complex după nişte ecuaţii şi formule.

La capitolul ţinută de drum, SUV-ul de aproape două tone şi jumătate refuză să îşi arate greutatea indiferent de regimul de mers, viteză sau nivelul de aderenţă. Oricât de mult te-ai chinui să o surprinzi, maşina îţi arată pe unde e drumul corect chiar şi in modul Sport+, însă nu înainte de a te lăsa să te simţi şi tu şofer.

Iarna prin Bucureşti

Pe zăpada şi gheaţa din Bucureşti-ul weekend-ului trecut, maşina asta pur şi simplu nu se plictisea să facă de ruşine traficul. În timp ce restul maşinilor din trafic se chinuie să se deplaseze în condiţii de siguranţă, tu, cel de la volan, te chinui să te abţii să mai scapi un pic piciorul în pedală fie că eşti pe drum drept, în viraj, la semafor sau în sens giratoriu. Iar atunci când o faci, vei ştii că a meritat. Şi o vei face din nou. Şi din nou. Şi uite aşa bifezi în checklist un joy weekend.

În loc de final: oricât de mult aş încerca să evit comparaţiile între maşini, cultul sau renegarea unei anumite mărci, cu acest test-drive nu pot decât să îmi confirm încă o dată o idee mai veche de-a mea: cu toţii am fi clienţi perfecţi de Audi dacă nu am iubi atât de mult maşinile. Joy să fie!