Dacia a vândut anul trecut în premieră peste 500.000 de maşini într-un interval de 12 luni, iar aceste rezultate ar putea fi îmbunătăţite ca urmare a performanţelor obţinute de constructorul român în primele trei luni ale anului curent.
Potrivit datelor publicate de Asociaţia Producătorilor Europeni de Automobile (ACEA) în această săptămână, Dacia a vândut 99.636 unităţi în perioada ianuarie - martie 2016, în creştere cu 4.4% comparativ cu perioada similară a anului trecut, când a comercializat 95.444 de maşini.
Prin acest performanţe, cota de piaţă a constructorului român în Europa este de 2.6%, în scădere de la 2.7%, într-un piaţa europeană în ansamblu a înregistrat o creştere de 8.2%. În rândul grupurilor auto cu peste 100.000 de unităţi vândute, cele mai mari creşteri au fost consemnate pentru Fiat-Chrysler (FCA, +16.7%), Daimler (+13.2%) şi Opel (+10.8%), în timp ce liderul Volkswagen Group a crescut cu numai 3.7%.
De altfel, creşterile grupului german se datorează celor de la Audi şi Skoda, în condiţiile în care nu mai puţin de trei branduri au înregistrat scăderi: Volkswagen (-0.5%), Seat (-3.4%) şi Porsche (-0.9%). În acest context, Volkswagen Group a continuat să-şi micşoreze cota de piaţă, de data aceasta de la 24.3% la 23.3%. Cu excepţia celor trei branduri Volkswagen, un singur alt constructor a înregistrat vânzări în scădere: Nissan (-2.5%).România, una dintre cele mai mari creşteri ale pieţei auto
În clasamentul pe ţări, România a înregistrat una dintre cele mai mari creşteri de volum (+21%), de la 14.433 la 17.471 unităţi.
Doar Cipru, Irlanda, Lituania şi Letonia au raportat creşteri mai mari, însă, cu excepţia Irlandei, toate au o piaţă auto semnificativ mai mică.De altfel, toate pieţele majore din Vestul Europei au raportat creşteri, pe primul loc fiind Italia, ale cărei vânzări au sporit cu 20.8%. Între timp, Franţa a urcat cu 8.2%, Spania cu 6.9%, Marea Britanie cu 5.1%, iar Germania cu 4.5%.
Interesant este că, în luna martie, europenii au cumpărat peste 1.7 milioane de maşini, aproape de nivelul înregistrat în ianuarie 2007 înainte de izbucnirea crizei financiare.
Via ACEA
Referindu-mă strict la situația autohtonă, știți cum se numește incompetența clasică a unor conducători de a nu ști/putea/vrea să stimuleze economia? Denumirea este lungă, dar elocventă: ȋn lipsa oricărui argument politico-economic convingător pentru populația votantă, hop cu mizarea (la nesfârșit…) pe arma cea mai la ȋndemână, fiscalitatea! La naiba: de obicei, fiscalitatea nu-ți suprasolicită neuronii, astfel ȋncât să creezi o strategie economică bazată pe soluții credibile, coerente, juste, eficiente și cu efecte durabile. Adevărul crunt este că toate guvernele postdecembriste s-au evidențiat prin această “calitate”, modificând și răs-modificând legislația fiscală de au zdrențuit-o de tot. Deci: pe plan intern, nu există un volum al producției (din formula productivității muncii), astfel ȋncât toată lumea să fie mulțumită cu condițiile de trai obținute prin valorificarea acesteia (producția) ? Nicio problemă, tati, punem taxe și impozite pe ceea ce este palpabil ȋn momentul vorbirii, la care se adaugă intrările de venit net de la românii “de afară” ! “Norocul” putorilor de la pupitrul de comandă este că masa monetară oricum trebuie să circule, chiar dacă multe servicii din ziua de azi nu urmăresc livrarea/achiziția bunurilor (ȋn acele economii marcate de supraproducție, aceste servicii sunt chiar binevenite, nu doar necesare).
Ȋn definitiv, așa-zisul scandal mondial Panama Papers reflectă fidel plusvaloarea care le-a umflat buzunarele profitorilor de pe urma muncii reale a “fraierilor”, dar care – cum dracu’? – le-a “scăpat” (pentru impozitare) autorităților “vigilente” (cât pe ce să pun semnul coincidenței ȋntre profitori și politicieni/tehnocrați). Eu, unul, ȋnfierez așa-zisa fiscalitate, cel mai “rafinat” praf care se aruncă ȋn ochii lumii ȋncă din antichitate…Fără fiscalitate, averile personale n-ar fi fost posibile, indiferent de intensitatea efortului personal depus ȋn direcția acumulării lor și indiferent dacă birurile erau colectate “prin intermediul și pentru nevoile statului” (?!) sau direct de la truditor/creator de bunuri la stăpânul lui “legal” (“ȋntâmplător”, aflat ȋn conducerea statului). Nostimă va fi ȋnsă evoluția lucrurilor de acum ȋncolo; ȋn viitorul “rai” milenarist, se va insinua cel mai perfid paradox: va fi impus (prostimea oarbă spiritual ȋl va accepta extaziată) egalitarismul (aviz amatorilor de stigmatizare a comunismului), ca formă absolută (ba chiar cu caracter coercitiv!) de reglementare a raporturilor sociale, cică fără să fie admise excepții (noua-vechea deviză va fi: “Fiecăruia după nevoi”…adică după nevoile inoculate/dresate de plaga consumismului, carevasăzică dictate de “elita” New Age – prin excelență stângistă ȋn gândire, ca să pricepem bine – suspect/neprincipial de sustrasă de la solemna Constituție egalitaristă, sic!), dar de către cine? Tocmai de către nababii planetei (ei formează “elita”, cu sens de castă, cine alții?), care sunt capitaliști cum sunt eu incas și care nu numai că vor exista ȋn continuare (cu tot cu discrepanța consternantă de avere dintre dânșii și “restul”), ȋncălcând – cu seninătate totală și sfidare dezarmantă – propria lor politică definitorie (socialismul utopic – “aceleași șanse de afirmare pentru toți”) și valabilă pentru…ceilalți (deci ȋncălcând-o ȋn văzul acestora din urmă, ȋn mod obișnuit, fără nicio jenă, tocmai fiindcă “băieții prea deștepți” știu că “irezistibila” tentație A.I. & high-tech – iarăși, acestea nu prezintă niciun punct comun cu capitalismul, alias componenta economică a doctrinei creștine, componenta non-economică fiind asigurată de conservatorism! – “anesteziază” garantat, ȋn mintea-standard a plebei, orice ȋnclinație spre ȋndoială, atitudine critică și revoltă, iar ceea ce auziți zilnic la rude, vecini, prieteni sau colegi și care vi se pare a constitui o “poziție anticorupție fermă și justificată a oamenilor direct afectați” nu reprezintă decât o…pseudo-indignare civică, mai degrabă o distracție conjuncturală, niște șuete de sanchi “să mai treacă timpul”, că doar nu te-ai iluziona că ar planifica “pe bune” careva fapte eroice, haiducești, de martiriu, taman ȋn aceste vremuri “avansate” – de altfel, ce poate fi mai penibil decât să vezi un “sclav fericit” cum spurcă politicianismul având gura plină de “trufele” consumismului sau frecându-și smartphone-ul…scuze pentru această vastă, dar imperioasă paranteză!), dar ȋși vor accentua gradul de autoritarism (a se citi: samavolnicie, numai că nu voința lor primează, ei fiind doar niște slugi ale satanei, de la care provine, de fapt, adevărata, terifianta și “imbatabila” lor putere) cu care ne-am familiarizat.
La drept vorbind, ce DNA altoită cu “forța legii” ar ȋndrăzni (darămite să poată) să deranjeze, măcar cu o ȋntrebare, oligarhia financiară pro-Antihrist (ȋn comparație cu care “temuta” Mafie italiană pare a fi o grădiniță de mucoși), care nu numai că i-a deschis-o deja, ci ȋi și netezește calea Marelui Nelegiuit? Dar cine plătește, până la urmă, organele judiciare? “Noi, contribuabilii, adică statul” – veți răspunde ȋn cor. Nu uitați un element crucial pentru definirea tabloului globalist: inclusiv membrii “infailibili”, “incoruptibili” și “extrem de redutabili” (aiurea! chiar ați pus botul? ia să fie lăsați brusc fără suportul indispensabil al “mascaților” și ia să fie trimise la topitorie toate armele de foc din lume, caz ȋn care mă ȋntreb ca prostu’ pe miriște: cu cine și cu ce ar mai aresta pe x sau pe y? ar reuși să inspire frică infractorilor doar prin mijloace verbale sau doar prin statusul lor moral?) ai acestor structuri ale “dreptății” sunt oameni ȋn carne și oase, adică...plebei ca noi. Ca să fii…intangibil (adică deasupra legii…pe care tu o elaborezi și cu care “apleci ȋn jug” prostimea) ca Rothschildienii sau ca Rockefellerii, trebuie musai să te naști așa (Iisus ȋi mustra pe ȋndărătnicii de iudei, chiar de față cu credincioșii Lui Apostoli: “Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul” – Ioan 8:44), căci de devenit “pe parcurs”, oricâtă dorință, abilitate și răbdare ai “investi”…nu te blagoslovește nicio șansă.
In fond, iti supui cititorii la un super test de rabdare...
E adevarat ca eu unul l-am picat! Dar tot esti cel mai tare! Yes!
Iar aia cu "componenta economica a doctrinei crestine" e super!