Informațiile apărute în presa germană arată că CEO-ul Herbert Diess dorește un control mai mare al grupului asupra brandurilor SEAT și Skoda.
Potrivit celor mai recente date, șeful brandului VW, Ralf Brandstatter, va primi sarcina de a superviza cele două branduri astfel încât grupul să evite “canibalizarea”, respectiv suprapunerea de modele pe același segment.
Inițial, presa germană scrisese despre varianta a doi directori de operațiuni care ar fi urmat să fie numiți din rândul veteranilor companiei, unul să supravegheze mărcile de volum, celălalt mărcile premium și de lux. Potrivit profit.ro, această variantă de lucru nu a fost aprobată de structurile de conducere de deasupra lui Diess.
În noua formulă, Brandstatter va fi șeful lui Thomas Schaffer, de la Skoda, și al lui Wayne Griffiths, de la Seat/ Cupra.
Via profit.ro
Obiectivul calităţii totale nu i-ar frământa. A, nu! Las’ că proştii cumpără oricum, căci singură “rezonanţa de brand” îi determină pe cei de la departamentul de marketing să taie frunză la câini.
Tâmpiţilor fără leac, ce “canibalizare” visaţi?! Nu vă puteţi contura o imagine în ansamblu? Aveţi trei mărci de volum în Grup! De 30 de ani!! Nu consideraţi că ar fi fost suficientă una (cea originară, desigur) ? V-a biruit însă arghirofilia. Dar, totodată, vă dau peste nas costurile de producţie, hm?
După părerea mea umilă (fără să pretind a o îmbrăţişa şi alţii), un autentic şi funcţional fără fisuri VAG ar fi trebuit să cuprindă: VW automobile, VW comerciale, Porsche şi MAN (existau colaborări între ele şi pe vremuri, adică 1 cu 3 şi 2 cu 4). Atât!!! “Nu şi Audi” ? La ce??? Ca să constaţi, în definitiv, că ai parte de produse ordinare, adică nu prea…”premium” ? Ca să te şocheze devalorizarea la revânzare a A8-ului (pentru o vechime de max. zece ani, să zicem) de nu-ţi vine să crezi? De altfel, am urmărit diferite canale de Youtube aparţinând unor mecanici şi concluzia predominantă care s-a născut în mintea mea nu lasă loc de echivoc: în perioada estimată între 2005 şi 2015, nu merita să-ţi îndrepţia atenţia către cele patru inele! Nu erau de remarcat doar probleme tehnice, dar şi gradul de siguranţă se diminuase, mai ales de la Segmentul D (inclusiv) în jos…de-a dreptul sicrie pe roţi!
Chiar dacă admir Audi din anii ’70, ’80 şi parţial ’90 (deşi nici arhitectura de atunci nu mă dă pe spate), în acest secol nu mi se pare decât un VW mai (subliniez: mai) dichisit, chit că maşina poporului se opreşte, în general, la Segmentul D – pe mine, unul, nu mă amăgesc sinteticele mai lucioase din interior, menite din fabrică să-ţi “ia ochii” şi să-ţi invadeze imaginaţia cu iluzia luxului, doar fiindcă s-au zgârcit băieţii cu costurile.
Oricum, găseşti în curtea verilor de la Porsche şi sedan, şi sport, şi tot ce vrei. Plăcute ochiului “din prima” (nu ştiu cum procedează această firmă, dar reuşeşte de minune să asigure coabitarea clasicului cu modernul!). Başca fiabilitate hăt! sus. Mă rog, teoria se cere confirmată de practică, dar, atunci când vine vorba despre practică în privinţa lui Porsche, dacă nu eşti de acelaşi neam cu guvernanţii sau cu parlamentarii, atunci mai bine lasă-te frustrat!
PS. Ahahahahahaha! (care-i treaba, @Andrei RN? – vrei bani pe drepturile de autor? / n-am, domn’e, că strâng şi eu cureaua pentru o machetă 911). Carevasăzică aşa, AM. “Mărci premium şi de lux”. Ştiţi şi voi ce se spune despre gura păcătosului…
PPS. Şi aceasta este o cauză pentru care caut s-o termin personal şi de-a pururi cu corporatocraţia – scrie explicit în articolul de faţă: “şefu’ lu’ şefu’ lu’ şefu…” şi tot aşa, până la ultimul strat, cel de sclavi (bramburiţi, pardon, conduşi de armata de şefi şi subşefi).