SECRETELE AUTOMARKET: Povestea fotografiilor din testele noastre

Le vedeţi la fiecare test. Le răsfoiţi. Sunt fotografiile testelor noastre, fereastra prin care urcaţi la bordul maşinilor de test alături de noi. În spatele fiecărei imagini se ascunde însă o poveste, un cadru studiat sau improvizat, care ajunge în faţa voastră după ore bune de muncă. Astăzi ne-am propus să vă arătăm ce se ascunde în spatele cortinei şi să vă oferim o scurtă vizită în camera obscură a Canon-ului cu care fotograful nostru imortalizează maşinile de test într-un fundal ales cu grijă. În rolul principal: Ciprian Mihai, fotograful nostru. Îi găsiţi întregul portofoliu pe ciprianmihai.com sau pe pagina sa de Facebook.

Cum am început

L-am cunoscut pe Ciprian într-o vară, acum trei ani. Aparatul nu era atât de performant, bliţurile aproape că lipseau, iar pozele se făceau prin câteva locuri bine ştiute din Bucureşti. Eu m-am întâlnit cu el pe când testam un Nissan Qashqai+2 pe străzile de lângă Stadionul Naţional, pe atunci un uriaş morman de moloz. Era o provocare şi pentru mine, foarte curios să văd ce minuni poate face aparatul unui puşti care nu împlinise nici 20 de ani.

Nu am văzut însă minuni, atunci, pe loc. Nimic spectaculos. Nu era şedinţa foto pe care mi-o imaginam. Cu o pădure de umbrele, o ploaie de bliţuri şi un aparat cocoţat pe trepied. Am fost puţin temător, ce-i drept. Asta până când am deschis arhiva cu pozele finale. Era altceva. Complet diferit de ceea ce văzusem eu prin micul ecran al aparatului.

Aveam să aflu mai târziu că imaginile trec printr-un proces complex. La fel de complex ca acum 10 ani, când aruncai hârtia fotografică în tăviţele cu revelator şi fixator. Soluţiile chimice sunt înlocuite acum de un program de editare performant, care dă strălucire pozelor şi scoate în valoare unghiul perfect.

Ciprian lucrează mult pe teren, însă adevărata bătălie, cu pixelii, cu lumina şi uneori cu fundalul neîngrijit, se dă în spatele laptopului pe care editează fotografiile. Nu au fost puţine situaţiile în care o fotografie compromisă, ştearsă, fadă, fără nimic spectaculos, a ajuns să stârnească reacţii de uimire şi apreciere.

Pe teren: de la -20 la +30 de grade

Nici pe teren lucrurile nu sunt uşoare. Ne luptăm cu timpul şi spaţiul. Ambele coordonate ne sunt potrivnice. Fie ne este greu să găsim locuri potrivite şi încercăm să ne repetăm cât mai puţin, fie ne aflăm într-o luptă contracronometru pentru că perioada de test este una extrem de scurtă.

Nu trebuie să uităm nici de iernile în care extremităţile degeră la -20 de grade, cu tot cu trei rânduri de mânuşi şi şosete, dar nici de verile în care canicula te loveşte în ceafă şi ţi se pare că te topeşti pe asfaltul încins. Primăvara este de departe cea mai plăcută. Temperatura te lasă să lucrezi. E o plăcere să întinzi toate bliţurile, să desfaci umbrelele, să cauţi trepiedul, să asamblezi toate stativele.

După cum v-aţi dat seama, lista aparaturii a crescut. Ciprian a trecut de la micul aparat pe care îl avea atunci când ne-am cunoscut, la un arsenal căruia trebuie să-i facem loc de fiecare dată în portbagaj sau pe bancheta din spate. Chiar şi aşa, lista nu e completă. Apar mereu noi baterii, noi stative, umbrele mai mari. "Abia cu aparatură de 10.000 de euro poti face treabă adevărată în domeniul ăsta", spune Ciprian.

Gardieni, poliţişti, administratori. Piedici curente

Toate şedinţele foto pe care le digeraţi pe site s-au consumat printre ziduri părăsite din Bucureşti, pe şosele unde maşinile trec foarte rar sau în faţa unor monumente, încurcând traficul, înghiţind claxoane şi înjurături.

Cât durează o şedinţă foto? În medie, cam o oră şi jumătate. Procesul este urmat însă de faza prelucrării fotografiilor, de care Ciprian are grijă în liniştea biroului propriu. "Am unele poze la care am stat să buchisesc câte 5-6 ore. Dar merită, pentru că se vede rezultatul la final", zice omul cu aparatul.

Am trecut şi prin situaţii fără ieşire. Am fost alergaţi de paznici pe un drum de lângă Şoseaua Fundeni atunci când am încercat să facem poze cu Honda Accord. Am fost înconjuraţi de bodyguarzi la complexul Flora la şedinţa foto cu Hyundai Elantra. Ni s-a cerut atunci să ştergem imaginile. Ne-am certat cu un administrator care pretindea că a construit Palatul Bragadiru când am imortalizat Audi A7. Am cumpărat cu greu iertarea unor poliţişti în parcarea de la kilometrul 19 al autostrăzii A2 pentru că nu aveam autorizaţie să facem fotografii cu Infiniti M30d. Am învăţat de-a lungul timpului că vorba bună te scapă de belele.

Lista şedinţelor foto pe care nu le vom putea recrea niciodată

Sunt şi câteva şedinţe foto ce nu vor mai putea fi posibile niciodată. Decorul şi accesul s-au schimbat. Să luăm spre exemplu testul cu Volkswagen Passat Variant. Pozele au fost făcute în interiorul Stadionului Naţional, lângă ruina vechii arene. A urmat apoi şedinţa cu Citroen C5 Tourer, consumată la baza Pasajului Basarab, încă în construcţie atunci. Citroen C3 Picasso, o iarnă grea în 2010 şi un drum forestier la marginea pădurii Pustnicu pe care nu l-am mai găsit deschis de atunci.

Nu poate fi uitată nici celebra poză cu BMW X6 ActiveHybrid ascuns în lanul de grâu, dar nici facelitul lui Toyota RAV4, pentru care am găsit, în mijlocul pustiului, aproape de localitatea Brăneşti, un peisaj selenar. Una dintre sesiunile foto pe care nu o vom uita prea curând? Cea în care am reuşit să aşezăm la picioarele statuii din Piaţa Revoluţiei un Infiniti G37 facelift. Şi, nu în ultimul rând, sesiunea foto pentru Chevrolet Aveo sedan şi Citroen DS4 din această iarnă: lângă Brăneşti într-un tunel croit prin tone de zăpadă.

Ciprian pe scurt