Comisia Europeană a publicat în această săptămână un amplu raport cu privire la siguranța drumurilor din cele 28 de state membre al Uniunii Europene, iar datele nu sunt deloc încurajatoare pentru România.
Potrivit statisticilor oficiale, în urma accidentelor rutiere, în România au încetat din viață 98 de persoane la un milion de locuitori pe parcursul anului 2017, în creștere de la cele 97 de decese la un milion de locuitori înregistrate în 2016.
Cu aceasta contra-performanță, țara noastră ocupă ultima poziție în Uniunea Europeană la siguranța drumurilor, fiind depășită inclusiv de Bulgaria, care a înregistrat un progres lent la 96 de decese. De altfel, România și Bulgaria sunt singurele state în care s-au înregistrat peste 80 de decese la un milion de locuitori, în timp ce media europeană s-a oprit la pragul de 49, în scădere cu 2% comparativ cu 2016.
Pe primele poziții s-au plasat Suedia (25), Marea Britanie (27), Olanda (31) și Danemarca (32), în timp ce Estonia și Slovenia au înregistrat cele mai mari scăderi ale numărului de victime, de 32% și, respectiv, 20%.
În total, 25.300 de persoane și-au pierdut viața în accidente rutiere pe teritoriul Uniunii Europene în 2017, în scădere cu 300 de persoane comparativ cu 2016, în timp ce alte 135.000 de persoane au fost rănite grav. La nivelul Uniunii, 55% dintre decese au fost înregistrate pe drumuri rurale, alte 37% în zone urbane și numai 8% pe autostrăzi.
Comisia Europeană susține că va prezenta în această primăvară o serie de propuneri pentru perioada 2020-2030 care vizează reducerea numărului de accidente fatale.
Printre măsuri figurează adoptarea unor sisteme de siguranță pentru evitarea accidentelor, implementarea unor măsuri pentru uniformizarea infrastructurii rutiere la nivelul UE, dar și adoptarea unor tehnologii autonome.
Crudul adevar este ca sunt cei mai prosti.
Inclusiv in tarile vestice, Romanii nostri sunt pe primele locuri la accidente facute de straini deci scuza cu infrastructura nu tine.
In plus politia rutiera nu-si face treaba si legile sunt facute prost.
Te-ai prins? “Dragostea” dintre noi, românii – mai ales cea de factură postdecembristă (adică “democratică”) și indiferent că ne place sau nu ceea ce urmează să decretez – constituie unul dintre acei factori destul de numeroși care concură la conturarea acestor statistici “măgulitoare” la adresa noastră. Nu crezi?! Ȋn atare situație, dictonul “Dezbină și stăpânește” nu se adeverește la noi…sau mai degrabă poate fi privit ca o reinterpretare, ȋn sensul că ne naștem cu “morbul” dezbinării ȋn noi, deci nu ni-l inoculează străinii, care, apropo, deoarece noi ȋnșine ȋndeplinim tocmai condiția sine qua non, nu pierd timpul și nu irosesc resurse, astfel că trec direct la acțiune, adică (ne) stăpânesc (cu atât mai pronunțat cu cât ne iluzionăm grav că suntem și ne mișcăm “liberi” și că ne afirmăm “voința” la modul “absolut”, neamenințați de niciun fel de pericol, din moment ce “autoritățili” ne ocrotesc injectate cu puteri “constituționale”, iar tot acest efect perfect ȋnșelător străinii l-au obținut printr-un gest extrem de simplu: ridicând stăvilarul belșugului la ei, albia fiind ȋndreptată spre noi). Câtă vreme? Câtă vreme nu găsim antidotul propriei noastre hibe fatale...Dar ce șanse ȋți imaginezi că ne-ar ajuta, din moment ce nici măcar nu ne sinchisim să-l căutăm sau măcar să-l dezbatem (fără ezitare și exhaustiv) ?!
Ca să ieșim din zona abstractă, ori de câte ori te va izbi ȋn mufarină un caz devenit deja clasic la noi, recte defilarea triumfalistă, “supra-plebeică”, a lui coca și piți (imaginea lor ȋntr-o “nestemată” cum altfel decât a Triadei, ambii cu ochelari de soare la ochi – deși nu de fiecare dată strălucește soarele – mi se pare de-a dreptul stereotipică, de parcă ar defini eternitatea mioritică), să fii convins că și tu porți o parte de vină (la fel ca mine), ȋn pofida strașnicei și persistentei impresii de non-interacțiune personală (ceea ce ne insuflă așa-zisa conștiință ușurată sau neapăsată) și a tendinței instinctive de a incrimina sistemul educativ național (alias tridentul familie-școală-cler). Și știi de ce suntem cu certitudine VINOVAȚI? Fiindcă pur și simplu…nu facem nimic. Doar ne lamentăm ca niște babe. De aceea, mă tem că faimoasa poveste a lui Creangă – “Prostia omenească”, mai ales ipostaza cu drobul de sare – nu reprezintă “doar” o poveste.
Trebuie să vrea alţii să avem autostrăzi sau să vrem noi? Avem timp să ne plângem şi să stăm 100 de ore pe an în trafic dar nu avem timp să cerem autostrăzi, să mergem la un protest sau la vot.