Imediat după ce păşeşti în Suedia, încă de la scara avionului, simţi că prin nări îţi intră un aer tare. Plouă şi bate vântul, iar mireasma caldă şi stătută a verilor de acasă reprezintă aici o amintire peste care ai trecut în fix trei ore, cât îţi ia să ajungi de la marginea Bucureştiului până în Stockholm. E frig, iar vremea pare că e o copie după toamnele târzii în care deja aştepţi primele ninsori. Cu toate astea, aerul e curat, aromat de lemn umed. Te simţi ca-n serile ploioase în care stai la cort în mijlocul munţilor, respirând liber. Acelaşi miros, aceeaşi atmosferă, dar de data asta la nivel de ţară.
95% din ţara asta e sub nămeţi o jumătate de an, iar lucrurile nu sunt foarte roz nici măcar în restul timpului. Teoretic e un loc foarte puţin prielnic pentru o viaţă liniştită şi lipsită de griji. Prin Paleolitic, acum nişte mii de ani, de când sunt datate primele tabere de vânători de reni şi primele aşezări de pescari, nu era deloc uşor să trăieşti în ceea ce astăzi numim Suedia. De fapt, chiar şi astăzi vorbim de localităţi despărţite de sute de kilometri în zona central-nordică a ţării, pentru că aşezările umane sunt mai degrabă rezultatul întâmplării decât al unui plan sistematizat de populare a întregii suprafeţe. Între oameni, însă, se întâmplă zeci de kilometri de piatră şi lemn, materiale care au fost aduse la rang de sanctuar de artiştii suedezi ai vremurilor noastre.
Oamenii care transformă natura în frumuseţe funcţională
Piatră şi lemn. Atunci când vine vorba de utilizarea resurselor şi de reinterpretarea uneltelor, nordicii sunt cei mai corecţi artişti ai lumii. Într-o ţară potrivnică prin excelenţă căldurii, suedezii cresc dezvoltând aptitudini care să contracareze plictiseala. Aşa se nasc suprafeţele calde şi liniile curate ale mobilei pe care o vedem cu toţii de exemplu în Ikea, unul dintre simbolurile Suediei din timpurile noastre. Ikea este, însă, doar o poartă accesată de întreaga lume spre minţile luminate ale artiştilor suedezi de astăzi, care transformă orice obiect dintr-un purtător de formă într-un suport de har. Designul scandinav cucereşte prin simplitatea cu care sunt rezolvate părţile funcţionale ale unor obiecte despre care nu credeai niciodată că pot arăta altfel decât sunt ele întipărite în mentalul colectiv. De la scaune la pahare, de la un simplu cuţit la un pat. Toate sunt reinterpretate şi reconstruite de minţi care sunt antrenate să lucreze cu formele şi să îmblânzească lucrurile.
Povestea merge mai departe în toate domeniile. De la bucătărie la arhitectură. Simplitatea şi respectul cu care sunt tratate materiile prime te cuceresc încă de la primul contact cu - să zicem - o supă-cremă de gălbiori pe care o mănânci într-unul dintre restaurantele excepţionale din Goteborg. Clădirile suedeze au, fiecare, o poveste aparte, iar formele pe care le pot lua aceleaşi materiale strămoşeşti te fascinează fără să ai cunoştinţe sănătoase în domeniu. E îndeajuns de plăcut încât să admiri pur şi simplu faptul că o piatră şi o bucată de lemn se pot transforma în spectacol arhitectural.
Oamenii ăştia creează lucruri frumoase pentru a-şi transforma habitatul dintr-unul sălbatic într-unul cald. Şi pentru asta nu fac decât să rearanjeze materialele deja existente în natură. Aproape magic.
Maşini calde pentru oameni calzi
Maşinile pe care le fac suedezii se încadrează în exact acelaşi registru. Un Saab sau un Volvo nu au ieşit niciodată în evidenţă prin apariţie. Departe de scopul lor acest lucru. Însă există puţine maşini în care poţi să te simţi mai "acasă". Saab se chinuie acum, însă ai la dispoziţie oricând un S60, un V40, un V60, un XC60 pentru a testa asta pe pielea ta. Intri şi atingi suprafeţe simple, curate, dar care te îmbracă, te leagă şi te fac să înţelegi că viaţa e un loc în care e bine să te simţi confortabil şi sigur între escapadele nebune pe care le are fiecare dintre noi. Un interior de Volvo poate să-ţi placă sau poate să nu-ţi placă, cert e că-l recunoşti imediat. Şi, dacă îl adopţi, ajungi să-l apreciezi. Aşa cum apreciezi simplitatea unei mese care se montează în cinci minute, dar care îţi animă casa imediat pentru ani întregi.Volvo este o stare în Suedia. Statistic, trei din 10 maşini poartă sigla mărcii. iar asta înseamnă atât încredere, cât şi implicare şi regăsire. Oamenii de aici trăiesc într-un ritm propriu, în care maşinile sunt obiecte funcţionale reinterpretate, deci care trebuie să se potrivească perfect cu personalitatea fiecărui şofer. Aici nu există maşini aspiraţionale, pentru că întregul calcul se face la nivel de nevoi. Dacă eşti tânăr şi nu ai nevoie de spaţiu, V40 este o alegere perfectă. Eşti un familist care are nevoie de spaţiu? Mergi pe break-urile din gama V: de la V60 la V70, Suedia e plină de maşini de familie adevărate în care spaţiul nu e de ceva vreme o problemă. Mai există XC-urile, create pentru că Suedia nu e o ţară asfaltată, iar pădurile sălbatice trebuie să fie tratate de la egal la egal.
Ce faci însă când eşti jurnalist auto într-o ţară în care peste jumătate dintre şoferi nu-şi cuplează centura de siguranţă înainte de a porni la drum, ignorând orice logică şi orice statistică legată de faptul că România este ţara europeană cu cele mai multe decese anuale pe şosele raportat la numărul de locuitori? Cum contracarezi eroismul celor care au auzit pe unde ultrascurte, la un moment dat, undeva, că cineva a murit pentru că avea centura, ignorând însă faptul că centura de siguranţă salvează câteva milioane de vieţi în fiecare an la nivel mondial?
Şi mai rău: ce faci dacă eşti un constructor auto care face maşini pentru astfel de ţări? Cum reuşeşti tu, Volvo, să le explici românilor care-şi cumpără şoricei şi cotoare pentru centuri că între valorile de bază ale unui om se numără autoconservarea? Cum reuşeşti să vinzi maşini pe o piaţă în care elementele constructive ale unei societăţi sunt ignorate complet, în care mediul social nu există, educaţia e în reformă continuă de 25 de ani, iar politicul e o glumă proastă? Cum faci să te impui în lupta cu greii germani care investesc de zeci de ani în tehnologie, motoare şi materiale, construind în jurul lor o cultură auto corectă, dar bazată pe virtuţi proprii, deci potrivnică oricărui alt curent alternativ?
Răspunsul Volvo: noul XC90
Venit la 12 ani de la lansarea precedentei generaţii, noul XC90 nu este o maşină şi atât, ci e primul produs creat independent de marca suedeză după 1999, anul în care brandul a fost cumpărat de Ford pentru 11 ani care au transformat Volvo dintr-o marcă independentă într-o divizie difuză a unui conglomerat mult prea ocupat cu propriul business pentru a se apleca asupra conţinutului efectiv al fiecărei mărci din portofoliu. În 2010, Ford a vândut către compania chineză Geely un Volvo stors de puteri şi aproape de extincţie. Deşi mulţi s-au grăbit fie să cânte prohodul Volvo, fie să acuze complet cretin transformarea mărcii dintr-una suedeză într-una chinezească, Geely s-a dovedit a fi o companie de business care a înţeles că brandul poate reveni la ceea ce a însemnat la un moment dat în istorie şi poate astfel să vândă mai multe maşini şi să construiască profit. Chinezii au înţeles că Volvo poate fi atât o megalovitură de imagine, cât şi o afacere reală. Şi au investit.
11 miliarde de euro este suma cu care Geely a repornit Volvo. Iar primul produs vizibil al acestei investiţii este XC90, o maşină paradoxală. Pentru că ea se aliniază perfect atât la filosofia suedeză despre care am vorbit mai sus, cât şi poli specifici de atracţie pentru toate celelalte pieţe ale lumii. Implicit pentru România, acolo unde publicul modelelor din acest segment caută imagine şi status.
Cu ajutorul banilor din China, Volvo a dezvoltat o platformă nouă, denumită SPA, pe care va construi toate modelele sale de talie medie şi mare de acum înainte. Flexibilă şi ultramodernă, aceasta permite adoptarea unui spectru larg de soluţii de motorizare şi mai ales adopţia tuturor sistemelor tehnologice pe care industria auto le are sau le pregăteşte în următorii ani. De la pachetele de siguranţă prezentate în premieră în industrie până maşina semi-autonomă pe care industria o promite în următorul deceniu. Totul este inclus, scalabil, adaptabil.
● Volvo XC90 (2014) va oferi direcţie autonomă şi trei sisteme de siguranţă prezentate în premieră mondială
● Noul Volvo XC90: motor hibrid de 400 CP ascuns sub titulatura T8
● Volvo XC90: detalii despre platforma modulară flexibilă SPA
Şi nu e tot. Adio, motoare din epoca Ford! Volvo a dezvoltat o generaţie nouă de motorizări. Denumite Drive-E pe piaţă (sau VEA, aşa cum le poreclesc cei din interiorul mărcii), noile motoare diesel şi pe benzină au o cilindree de 2.0 litri şi scot între 115 şi 310 cai putere, în funcţie de nevoi şi buget. Ba mai mult, pe XC90 debutează şi un hibrid cu încărcare la priză care combină cea mai putrenică versiune pe benzină (306 CP) cu un motor electric pentru a dezvolta împreună 400 de cai. Ascuns sub denumirea T8, această versiune va fi şi cea mai scumpă din oferta modelului suedez, pentru că va aduce un consum infim în prima sută de kilometri (cât bateria e încărcată la maximum). Ai la dispoziţie trei moduri de rulare - Pure, Hybrid şi Power - şi multe alte avantaje, printre care acela că, dacă rulezi în jur de 60 de kilometri zilnic, ai şanse mari să uiţi că există benzinării în jurul tău, trăind doar pe baza curentului electric cu ajutorul căruia alimentezi bateriile seara.
● Noul Volvo XC90: toate informaţiile şi galerie foto completă
XC90 în mediul său natural
Lansarea oficială a noului XC90 a avut loc într-un complex expoziţional denumit Artipelag şi situat în mijlocul sălbăticiei, spre sutele de insule din piatră seacă dinspre Marea Baltică. Pe o colină, într-o pădure, pe o ploaie măruntă, unde mirosul de muşchi umed şi panorama mării plină de insule mici care se pierd în zare au creat o atmosferă mai relaxată decât importanţa momentului în sine.
Maşina este nu importantă, ci vitală pentru Volvo. Tocmai de aceea, pentru prima dată de când sunt jurnalist, am asistat la un eveniment în care modelul ne-a fost prezentat într-o sală în care şi-au făcut loc reprezentanţi ai publicaţiilor auto din toată Europa.
Concomitent. Am văzut noul XC90 în premieră mondială în acelaşi timp cu jurnaliştii britanici, francezi, germani, italieni şi cu toate celelalte pieţe europene. Ulterior, la câteva ore distanţă, după ce evenimentul s-a terminat pentru noi, în aceeaşi sală au venit să asiste la dezvelirea lui XC90 jurnaliştii veniţi de pe celelalte continente, implicit din cele mai importante pieţe pentru Volvo la nivel mondial, adică SUA şi China.Paranteză: tocmai din cauza acestui eveniment dublu, Volvo ne-a rugat, apelând la respectul pentru ceilalţi jurnalişti, să nu publicăm nicio fotografie şi nicio informaţie despre noul XC90 până la miezul nopţii de 25 spre 26 septembrie. Unii dintre noi au respectat rugămintea producătorului, alţii au spart embargoul şi au oficializat lansarea, publicând totul indiferent de rugăminţi. Cert e că românii prezenţi acolo s-au aliniat standardelor profesionale şi au păstrat liniştea, cu riscul de a pierde startul. Deci putem să fim mândri că vânătoarea de click-uri nu a existat şi la noi, deşi restul presei din toate domeniile pare s-o ridice la nivel de statut.
Cam aşa a arătat dezvelirea oficială, aşa cum am văzut-o din sală. Începând din acel moment, am avut vreo 12 ore în care doar cei din redacţie au putut să vadă fotografiile cu noua maşină. Şi nu vreţi să ştiţi cât de frustrant şi enervant este să nu poţi să împarţi cu oamenii pentru care scrii lucruri pe care le-ai văzut deja.
Întrebarea care mi-a fost adresată de câteva zeci de ori în timpul şi după lansarea de la Stockholm. E un salt înainte fantastic pentru Volvo atât în comparaţie cu vechea generaţie, cât şi chiar cu actuala gamă de modele ale constructorului suedez. Noul XC90 nu păstrează absolut nimic din vechiul model în afară de ADN-ul scandinav şi de alura stopurilor. În acelaşi timp, modelul face ca facelift-ul pe care l-a primit XC60 anul trecut, de exemplu, să îmbătrânească brusc cu câţiva ani. Veţi vedea maşinile în showroom în paralel şi vă veţi convinge singuri de diferenţe.XC90 nu mai este SUV-ul pe care fanii mărcilor germane o considerau plictisitoare şi fără culoare. La nivel vizual, exterior şi interior, noul model pare să fie bine înfipt în coasta concurenţei încă de la prima prezentare oficială. "Tableta" care a luat locul butoanelor clasice Volvo de pe bord este absolut fantastică şi se mişcă impecabil, iar navigaţia între meniuri e mult mai uşoară şi rapidă decât într-un sistem normal, cu joystick sau butoane. Display-ul care ia locul ceasurilor de bord este net evoluat faţă de cel de pe V40, S60 şi restul gamei Volvo. Cel mai interesant aspect este însă cel al materialelor utilizate de suedezi. E adevărat, maşinile de la prezentare erau versiuni superioare de echipare şi aveau probabil tot ce poate oferi XC90 în acest moment, însă ştacheta e ridicată bine de tot în segment, pentru că aranjarea, detaliile şi calitatea pe care o oferă e excelentă. Spaţiul interior e şi el bine evoluat, iar pe deja mult discutatul al treilea rând de scaune am putut să mă aşez confortabil. Am 1.71, iar Volvo spune că acolo încap pasageri de până la 1.70.
Peste toate, însă, e exteriorul. Am rămas puţin nedumerit când am văzut că blocurile optice frontale pe care le-am admirat pe cele trei concepte care au anunţat noul design Volvo au primit nişte "colţuri" exterioare care se prelungesc în lateral, pentru că personal am considerat că versiunile angulare şi simple de pe prototipuri erau excelente. Restul detaliilor rămân, însă: LED-urile în forma literei T - Volvo spune că inspiraţia a fost Ciocanul lui Thor, deci mitologia Norse - sunt cu adevărat spectaculoase, stopurile păstrează forma caracteristică Volvo, dar merg pe o linia ceva mai geometrică, modificată faţă de conceptul fluid de pe restul gamei, iar profilul SUV-ului suedez rămâne unul puternic, masculin, mai apropiat de un break masiv decât de un SUV sportiv. Simbolic, modelul care are rolul dificil de a duce Volvo spre culmi schimbă şi sigla companiei, care a fost uşor retuşată pe grilă şi e simplificată, fără a pierde însă din concept.
Nu ştiu cum merge maşina şi ce efect a avut noua platformă asupra ţinutei de drum, vom afla asta la testul oficial de presă, care vine peste câteva luni. Cu motoarele Drive-E ne-am întâlnit până acum "de încălzire" pe restul gamei şi avem programat chiar un test în weekend-ul care urmează, deci informaţii despre ele vor veni şi până la lansarea oficială a lui XC90. Care va fi în primăvara anului viitor. Până atunci, sunt sigur că armata de nemţi a fost pe recepţie şi că a luat notă de XC90, model care are toate şansele să depăşească mult succesul anterioarei generaţii prin simplul fapt că, de data asta, va fi prezentat din prima şi pieţei din China, care tocmai prinde gustul mărcii nordice.
Promisiunea
Una peste alta, mi-a rămas în minte un lucru pe care unul dintre oficialii Volvo l-a spus în cadrul evenimentului. Ştiam deja că suedezii şi-au propus ca niciun pasager de Volvo să nu moară în accidente din 2020 încolo. Luni au lărgit puţin spectrul: "Scopul nostru pe termen lung esta ca nicio maşină Volvo să nu fie implicată în accidente". O promisiune curajoasă, pe care doar oamenii care creează lucruri frumoase pentru a-şi transforma habitatul dintr-unul sălbatic într-unul cald o pot realiza.
Şi pentru asta nu fac decât să rearanjeze materialele deja existente în natură.
Pardon. Done :)
textul este ....poezie curate. sa-i punem autorului o ovorba buna la Mircea Dinescu
Volvo a avut o istorie frumoasa, cu o dependenta "nebuna" de siguranta. Sa ai cel mai mare laborator de testare a sigurantei, sa arunci masinile pe plafon, sa le arunci "in bot" de la peste 10 metri, sa le testezi si la 90-100 km/h in diferite simulari de impact si cu toate astea sa nu te lauzi prin presa cu reclame cum ca esti f sigur ... pare un paradox ,nu? Ei bine pentru Volvo nu e un paradox, pentru ca ei isi doresc in primul rand ca masinile lor sa fie foarte sigure. Este o dorinta inca din anii '50. Volvo niciodata nu si-a dorit vanzari explozive, nu si-a dorit sa vanda cele mai multe masini, nu si-a dorit sa fie o marca comuna, cu niste modele pe care le vezi la tot pasul. Asta nu pot intelege unii.
Din pacate filozofia cu vanzari mai putine se va schimba, nu mai merge asta, mai ales ca s-au investit multi bani in ultimii ani, nu-si vor dori sa vanda cele mai multe, dar unele modele pe care sa le vezi la tot pasul pe unele piete, de exemplu noul XC90 pe piata din SUA, cam trebuie sa se intample.
Cat despre siguranta as vrea sa vad un crush test cu un GL sau ML.
Mai sunt curios cum se dvede pe dedesubt , pentru ca varianta anterioara avea niste " chestii " idioate si arata ca si ceva neterminat.
Sunt convins ca '"influenta'" pozitiva chineza are sa se vada...candva....
Pe de alta parte, cand Chevrolet se ocupa cu studiul rezistentei aerului si imagina primul tunel aerodinamic pentru masini la inceputul anilor '30, Volvo de-abia deschisese ochii existentiali, iar Saab nu exista nici macar ca avion!
Ideea este ca nu vreau sa ma crezi vanitos sau...paranoic, ci sa subliniez o realitate destul de trista: despre realizarile (unele, ce-i drept, exceptionale) ale marcilor europene, se considera normal si chiar de bon ton sa te exprimi; in schimb, cand vine vorba de "americane", cu precadere GM...bleah! "cunoscatorii" invoca ruliu "pronuntat", consum "cu cisterna", interioare de calitate "jalnica", tehnologie "depasita", masini "defectuoase", "nefiabile", "scumpe la intretinere" etc. --- se pun in evidenta mai ales pacatele, desi majoritatea dintre ele nu corespund adevarului constatabil in teren (putand fi considerate chiar minciuni sfruntate), iar hibele reale au fost remediate sau sunt in curs de remediere, exceptand politica manageriala :)
Apropo de Volvo si ascensiunea lui impresionanta de acum, nu ti se pare ca, totusi, si-a pierdut din aureola de distinctie si exclusivism cu care s-a remarcat inca din geneza firmei?...Bine, cam cu toate marcile traditionale se intampla aceeasi urgie postmodernista, dar eu ma declar in asentimentul "malitiosilor" care reclama copierea ideologiei germane tipic mercantile...Fara indoiala ca si Volvo se va lasa cuprinsa de frenezia supraproductiva pe fond "total high tech", urmand sa scoata n-spe modele per unitatea de timp, foarte asemanatoare intre ele --- mai intai per categorie (ceea ce deja se petrece, sub tutela chineza masiv investitoare si "original" conceptuala) si apoi "la gramada" --- si, probabil, cu "downsizing" si/sau "electrice" la loc de cinste (ca sa respecte "trendul" economicos), dar dupa care, sincer, nu m-ar tenta sa intorc capul pe strada, ca dupa legendarele capodopere de altadata (cum ar fi seriile 200 si 700 --- ba chiar si "mai rotunjitele" 900 --- cu ale lor motoare autentice pe benzina si tractiune spate). Evolutie, hm?
"Nu si-a dorit sa fie o marca comuna, cu niste modele pe care le vezi la tot pasul"...Nu lua in considerare acest citat din textul tau; l-am scris doar ca sa ma aflu si eu aiurea in treaba.
@automarket
Domnilor noi suntem pasionati de automobilism.va rugam scrieti despre automobile!