REPORTAJ: Maghiarii, DTM-ul şi autostrăzile

O dată cu apariţia circuitului Hungaroring în calendarul DTM, Budapesta a devenit o destinaţie şi mai atractivă pentru iubitorii sporturilor cu motor. Pentru că aici poţi ajunge cu maşina într-o zi şi poţi fi în mijlocul acţiunii celor mai importante weekend-uri din motorsportul mondial. 

Pentru etapa DTM de la Budapesta am avut la dispoziţie noul BMW X5 în varianta sa diesel cu motor de 2.0 litri, un exemplar confortabil şi prieten cu drumul lung datorită suspensiilor permisive şi motorului nu foarte însetat. L-am trezit în miez de noapte la cinci dimineaţa într-o zi de vineri înnorată. După ce mi-am adunat partenerii de drum, câţiva colegi din presa de specialitate, am pornit către Budapesta. Vremea nu părea prea prietenoasă, nori groşi şi negri acoperind orizontul şi anunţând ploaia care avea să ne însoţească de la Sibiu şi până aproape de Budapesta. Plecam la drum prin ţară după o perioadă destul de lungă în care m-am ferit cât am putut de drumurile lungi prin ţara românească. De această dată, însă, ştiam că au mai fost date în folosinţă câteva bucăţi din autostrada A1, astfel că am privit această expediţie ca pe un bun prilej pentru a le experimenta. 

Bucureşti-Budapesta în şase segmente de autostradă

Autostrada A1 va lega într-un viitor, sperăm noi apropiat, Bucureştiul de graniţa cu Ungaria. Va face legătura cu autostrada ungurească M43 şi probabil peste câţiva ani vom putea merge pe autostradă de la Bucureşti până la Budapesta. Până atunci, iată care este situaţia. Din A1, se pot folosi cinci sectoare de autostradă pe teritoriul României.

Primul dintre ele este foarte cunoscutul Bucureşti-Piteşti, cea mai veche autostradă din România, refăcută şi oarecum modernizată, dar departe încă de standardele unei autostrăzi occidentale. Prima oră trece astfel repede şi imediat depăşim centura Piteştiului, înarmându-ne cu răbdare pentru ce urmează. Drumul către Râmnicu Vâlcea este clasica traversare a Dealului Negru, un drum aglomerat şi periculos, presărat cu sute de camioane, serpentine şi celebrii mici de la Deduleşti. După o oră şi ceva deja te afli pe Valea Oltului pentru a doua încercare clasică a şoferului român. Drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Sibiu este la fel de lung şi periculos ca şi Dealul Negru, dar aici ai barem ceva privelişti cu care să îţi mai clăteşti ochiul. 

Autostrada A1 reapare la Sibiu. Centura oraşului este deja legată de noul segment deschis lung de 20 de kilometri. Avem parte chiar de un tunel şi un viaduct spectaculos în apropiere de localitatea Săcel. Însă bucuria nu ţine mult, deorece lotul trei al autostrăzii încă nu este gata şi suntem trimişi rapid pe drumul vechi în mijlocul localităţii Sălişte. Tranzitul se face însă suficient de fluid, prioritate având vehiculele ce vin de pe autostradă. Urmeză 22 de kilometri parcuşi pe drumul vechi ce trece prin localităţile Apoldu şi Miercurea Sibiului, pentru ca apoi să revenim pe autostradă în dreptul localităţii Cunţa.

De aici şi până după Deva rulăm relaxaţi pe autostradă. S-a rezolvat astfel dificila traversare a oraşului Sebeş, precum şi a celorlalte oraşe mari ce erau traversate în trecut: Orăştie şi Simeria. Autostrada A1 se termină brusc lângă Deva, iar apoi ai două variante pe care le poţi alege către Nădlac.

Prima variantă este drumul european 68, dar noi am vrut să explorăm şi ultimele două segmente deschise ale autostrăzii A1. Aşadar, cap-compas către Lugoj pe drumul 68A. Un drum frumos, lung de 60 km, presărat cu serpentine, dar cu un asfalt peticit. La un moment dat treci pe lângă şantierul viitorului segment care va lega Deva de Lugoj, iar conform plăcuţelor de pe marginea şoselei acest segment va fi gata la finalul lunii mai 2016. Apoi, chiar înainte de localitatea Traian Vuia, autostrada A1 îşi face din nou apariţia. Doar 20 de km sunt deschişi, iar apoi sunt direcţionaţi pe un prim segment al autostrăzii A6. Părăsim drumul de viteză pe centura oraşului Lugoj.

Urmează 30 kilometri în direcţia Timişoara pe drumul clasic înainte de a parcurge pe ultimul segment al autostrăzii A1, cel ce leagă Timişoara de Arad. Atenţie, ultimii kilometri sunt limitaţi la viteza de 100 km/oră, chiar înainte de a ieşi în drumul de Nădlac. 

Chiar şi cu autostrada A1 neterminată, drumul a devenit un pic mai relaxant şi chiar mai interesant pe alocuri. Nu ai timp nici să te plictiseşti în ritmul monoton de autostradă, dar nici nu vei înjura prea mult în spatele vreunui camion prea lent. Singurul segment cu adevărat dificil rămâne bucata Piteşti-Râmnicu Vâlcea-Sibiu, iar aici nu vom avea soluţii prea curând, pentru că guvernanţii sunt nehotărâţi în privinţa traseului viitoarei autostrăzi. Timpul s-a scurtat semnificativ, iar noi parcurs distanţa Bucureşti - Nădlac în opt ore.

În Ungaria, lucrurile sunt mult mai simple. Vecinii maghiari au adus autostrada M43 până aproape de graniţă. De la Nădlac, trebuie parcurşi doar cei câţiva kilometri până în apropiere de oraşul Mako pentru a putea folosi autostrada. De aici până la Budapesta mai sunt 250 kilometri, iar circuitul Hungaroring poate fi accesat relativ uşor după ce păreseşti autostrada M5, prin intermediul centurii M0 şi autostrăzii M3. De la circuit şi până în centrul Budapestei se fac cam 20 de minute dacă traficul este liber. 

DTM-ul în capitala Ungariei

În Budapesta, nimic nu anunţă că Campionatul German de Turisme are o etapă pe circuitul aflat în apropiere. Nici un afiş, nici o reclamă afişată în centru. Preferăm să amânăm recepţia la hotel şi să mergem direct la circuit pentru ridicarea acreditărilor. Un drum de 20 de minute pe autostrada M3 şi navigaţia ne scoate în ceea ce pare la prima vedere o parcare. De fapt este accesul către cele două drumuri care duc la poarta principală a circuitului Hungaroring. Foarte mulţi voluntari asigură buna funcţionare a lucrurilor, astfel că suntem îndreptaţi către o parcare. Centrul pentru acreditări este amplasat într-un cort chiar lângă intrarea principală a circuitului. Formalităţile merg repede şi imediat primim legitimaţiile pentru acces. Cu ajutorul acestora putem merge în centrul de presă aflat la etajul doi al clădirii principale, în zona paddock-ului, acolo unde sunt parcare camioanele echipelor, dar şi în tribuna principală de pe linia dreaptă. 

Două zile - patru competiţii

Revenim sâmbătă la circuit pentru prima zi plină. Accesul se face facil, fără aglomeraţie. Hotelul nostru este în centrul oraşului, în apropiere de Gara de Est. În câteva minute acesăm autostrada M3 şi de acolo în 15 minute suntem deja în parcarea de lână circuit. Un shuttle ne ajută să ajungem la centrul media şi suntem deja în inima Hungaroring-ului.

Circuitul a început să îşi arate vârsta, dar oficialităţile locale încearcă să îl păstreze cât se poate de proaspăt. Să nu uitam că Formula 1 vine aici an de an de la inaugurarea acestui circuit, în 1986. Tribunele din lemn au scaune indivduale, dar accesul este uneori dificil, pasarela de peste linia dreaptă fiind depăşită ca dimensiuni de afluxul de public. În centrul de presă au rămas cabinele telefonice de unde acum 10 ani reporterii transmiteau în redacţie rezultatul cursei. Telefoanele fixe au dispărut, cabinele au rămas. Au dispărut şi monitoarele butucănoase cu tub CRT în favoarea unor LCD-uri moderne. Centrul de presă este relativ mic, dar arată bine şi este excelent dotatat pentru jurnaliştii să îşi poată face treaba.

Publicul nu prea s-a înghesuit sâmbătă la circuit. Tribunele au fost destul de aerisite şi poate doar prezenţa unui pilot maghiar în una dintre cele patru competiţii prezente ar mai fi animat un pic lucrurile. Însă nu există deocamdată nici unul în DTM sau Formula 3. Maghiarii au avut în trecut un reprezentant în Formula 1, iar mai nou maghiarul Norbert Michelisz este unul dintre piloţii importanţi din WTCC.

Revenind la Hungaroring, weekendul de cursă conţine încă trei competiţii-suport pe lângă DTM. Fanii prezenţi în tribune au mai putut urmări două curse din Campionatul European de Formula 3, o pepinieră de piloţi tineri, dintre care unii au nume cu rezonanţă, ca Max Verstappen sau Tom Blomqvist. Apoi, există două campionate monomarcă: Porsche Carrera Cup Deutschland şi Maserati Trofeo. Aceasta din urmă face deliciul publicului prin sunetul superb al motoarelor V8 turate simultan pe circuit. 

Animaţia de duminică

Duminică, însă, circuitul s-a animat brusc. Tribuna principală s-a umplut de public amator de motorsport. În spatele tribunei principale, un şir de standuri oferă celor prezenţi diverse bunătăţi locale, de la kurtos kolacs până la dulciuri şi hun-dog, un fel de hotdog uriaş la prepararea căruia în loc de crenvurst se foloseşte un cârnat unguresc. Tot aici, pe aleea din spatele tribunei principale, au fost instalate şi standurile oficiale cu suveniruri şi merchandising-ul echipelor oficiale. BMW, Audi şi Mercedes-Benz se întrec şi în vânzarea de tricouri, geci, şepci şi machete, fanii apelând la portofel pentru a se îmbrăca la fel ca piloţii lor preferaţi. 

Hungaroring are avantajul că este un circuit compact.

Este amplasat într-o zonă deluroasă şi datorită acestui fapt o mare parte din circuit este vizibilă din diverse zone. Astfel, din zona paddock-ului poate fi admirată ultima secvenţă de viraje, iar din zona drumului de acces în paddock putem vedea fără probleme primul viraj după linia de start sosire. 

BMW Race Legends Taxi

Prin intermediul echipei BMW am putut experimenta senzaţii tari chiar la bordul unor modele clasice din lumea DTM-ului. BMW aduce la fiecare cursă de DTM câteva modele clasice din istoria sa. La Hungaroring a fost prezent un BMW M3 E30 DTM şi un BMW 635 CSi, primul model BMW care a concurat în era modernă a DTM-ului, în sezonul 1984.

Am avut şansa să parcurg două tururi de circuit cu acest model istoric avându-l la volan pe Prinţul Leopold von Bayern, un pilot cu sânge albastru. Prinţul face parte din familia regală a Bavariei şi a fost pasionat de cursele auto. Pe numele său complet Leopold Rupprecht Ludwig Ferdinand Adalbert Friedrich Maria et omnes sancti Prinz von Bayern, a concurat în sezonul 1987 din DTM pentru echipa BMW şi a rămas apoi apropiat de marca bavareză. Prinţul are acum 70 de ani, dar este încă un pilot desăvârşit. A scos untul din bătrânul 635 CSi pe circuitul maghiar plimbând invitaţii mărcii germane.

Spre deosebire de maşinile care participă astăzi în acest tip de curse, BMW-ul 635 CSi era un model de stradă pregătit pentru curse. Un roll-bar plus scaune sport şi cutie de viteze manuală cu cinci trepte. Totul simplu şi pur. Podeaua este tablă goală, toată căldura generată de sistemul de evacuare şi în tunelul axului cardanic find transmisă în habitaclu. La un moment dat, podeaua maşinii în timpul turului de circuit s-a încins att de tare, încât talpa pantofilor speciali pe care îi purtam a început să se topească. Spre final, un fir de fum a început să iasă dintr-o cutie de siguranţe amplasată lângă schimbătorul de viteze, dar prinţul nu părea îngrijorat. Şi-a terminat tururile cu mine pasager, ne-am salutat şi şi-a îmbarcat următoarea "victimă". 

Eternul duel BMW - Audi

În acest sezon, BMW şi Audi par să facă legea în DTM. Deşi Mercedes-Benz a câştigat etapa a doua, de la Oschersleben, a făcut acest lucru conjunctural pe fondul unei curse fragmentate de numeroase neutralizări. Prima etapă le-a revenit celor de la BMW, iar la Hungaroring duelul avea să se dea între Audi şi BMW. Echipele Mercedes par să fi într-un con de umbră, niciunul dintre piloţii ce folosesc modelele mărcii din Stuttgart nereuşind să se ridice prea sus în clasament.

După o sesiune de calificări strânsă în care piloţii BMW au reuşit să obţină poziţiile 1, 2, 4, 5 şi 6 pe grila de start, urma o cursă în care principalii adversari aveau să fie piloţii Audi. DTM-ul are unul dintre cele mai spectaculoase sisteme de calificare: o sesiune compactă, plină de acţiune, divizată în trei părţi. În prima parte, toţi cei 25 de piloţi au 13 minute pentru a stabili un timp rapid. Primii 18 piloţi se califică pentru a doua sesiune, care durează 11 minute. Cei mai rapizi opt piloți avanseză în Q3 unde au alte 11 minute pentru a stabili cel mai rapid tur de pistă.

Ca de obicei, cursa de duminică s-a dovedit spectaculoasă, cu dueluri extrem de strânsă din care au ieşit şi scântei. Timo Glock, pilotul german al echipei MTEK BMW, a avut ceva de împărţit cu italianul Eduardo Mortara de la Abt Audi. Cei doi s-au atins de mai multe ori în timpul cursei, iar la final Glock a avut o discuţie aprinsă cu pilotul italian. La vârf, germanul Marco Wittmann de la RMG BMW pare să nu aibă adversar în acest sezon. După ce a câştigat prima etapă la Hockenheim, la Hungaroring nu a putut fi ajuns din urmă, reuşind astfel a doua victorie din carieră şi a doua din acest sezon. Este încă devreme, dar Witmann ia o opţiune serioasă la titlul de campion DTM al sezonului 2014. Podiumul a fost completat de spaniolul Miguel Molina de la Abt Audi şi canadianul Bruno Spengler (BMW Team Schitzer). Cronica completă a cursei de la Hungaroring poate fi citită AICI.

Marco Wittmann - noul star al DTM-ului

Marco Wittmann este un pilot tânăr. Născut în 1989, provine din filiera de piloţi susţinuţi de marca bavareză. A debutat sezonul trecut în DTM şi s-a făcut remarcat obţinând un pole-position şi un loc doi în sezonul său de debut. Cu cele două victorii din trei curse disputate în acest an, Marco a devenit favorit la titlul sezonului 2014.

Până să ajungă în DTM, germanul a concurat în Formula BMW, pentru ca apoi să avanseze în Formula 3 Europeană şi să devină ulterior pilotul oficial BMW pentru echipa DTM. În actualul sezon a reușit să eclipseze piloți mult mai titrați aflați în familia BMW. După trei etape disputate în sezonul 2014, Witmann este lider în clasamentul piloților cu 50 puncte. Este urmat de Mike Rockenfeller cu 31 puncte și Eduardo Mortara cu 27 puncte.