REPORTAJ: Jurnalist vs. Proprietar de Opel Corsa Electric

Fac meseria asta de 16 ani și pot să spun că am condus câteva sute de mașini. Însă, pe măsură ce trec anii, realizez că misiunea noastră este una incompletă. Vă aducem în prim plan cele mai noi mașini lansate. Le testăm și vă povestim cum se conduc. Însă, ce se întâmplă după?

Voi cumpărați mașinile, uneori pe baza a ceea ce ați citit în testele noastre, și sunteți foarte fericiți sau, dimpotrivă, nemulțumiți. Și nu pentru că noi am fost părtinitori. Ci pentru că noi, jurnaliștii auto, ne întâlnim cu mașinile de test câteva zile. În cel mai fericit caz, o săptămână. E prea puțin pentru a ști dacă mașina aceea e fiabilă, dacă sistemul multimedia face „figuri”, dacă se încarcă rapid la orice priză, dacă programările la service durează prea mult sau dacă asistenții mărcii respective nu răspund la mailuri atât de prompt pe cât ți-ai dori.

Astăzi aș vrea să repar din lacunele acestei meserii, cu un articol special. Să vă explic cum l-am gândit. Am luat la test un Opel Corsa electric și mi-am dat întâlnire cu un proprietar de Opel Corsa electric. Și nu e un proprietar fără experiență. Andrei și-a cumpărat mașina acum doi ani și are deja peste 60.000 de kilometri. Adică suficient de mult cât să-i cunoască toate dedesubturile. Mult mai bine ca mine.

Prin urmare, ne-am dat întâlnire și am povestit despre mașină și am aflat cum o vede el după o interacțiune lungă. Dar până să aflăm totul despre mașina lui, haideți să cunoașteți mașina mea de test într-un clip de prezentare.

MAȘINA TESTATĂ DE AUTOMARKET

MAȘINA LUI ANDREI

„Culoarea asta roșie chiar merge. Îmi place mai mult decât portocaliul acela de la lansare. În cazul mașinii mele, dacă nu exista această nuanță de gri nu o luam. Îți zic sincer. Nu am vrut să iasă în evidență, ci să fie o mașină banală la prima vedere”, îmi spune Andrei, imediat ce cobor din mașina mea de test.

„Am ales o electrică pentru că merg foarte mult cu mașina în București și în zonele adiacente”. Și Andrei chiar vorbește serios. Nu e doar o pseudo-justificare. Așa cum ziceam și mai sus, în mai puțin de doi ani, mașina sa electrică a parcurs aproape 60.000 de kilometri. Și nu, nu a făcut Uber sau Bolt, așa cum ați fi tentați să credeți.

„Am cumpărat mașina în martie 2020, când abia începea pandemia de Covid-19. Fabricile începeau să se închidă și aveam emoții. Dar mașina era comandată, intrase în țară, deci am primit-o la timp”, îmi povestește Andrei.

DE CE ȚI-AI CUMPĂRAT O ELECTRICĂ?

Decizia de cumpărare a unei electrice a avut la bază rațiuni economice. Eu merg cam 2000-2500 de kilometri pe lună. Sunt luni în care merg și mai mult, pentru că pe cea clasică, practic, am cam uitat-o în garaj. Este o Toyota Avensis diesel, cu care merg doar dacă Opel-ul nu este disponibil. Sunt situații în care nu plec de acasă și o aștept pe soția mea să vină de la birou, doar ca să fac drumurile pe care le am cu electrica.

Și acum vin socotelile. Simple, de altfel. „Prin urmare, ca să parcurg această distanță lunară, pe mine mă costă undeva la 300-350 de lei. Mă costă cam 10 lei fiecare sută de kilometri”. Norocul lui Andrei este și că furnizorul său de energie electrică nu i-a mărit tariful. Iar 90% din încărcări se fac acasă. „Chiar și dacă aș încerca să alimentez de la prizele rapide, tot aș ieși mai ieftin, având în vedere cât a ajuns benzina”, spune curajos Andrei.

O MĂNUȘĂ PERFECTĂ PENTRU SOȚIE

Andrei lucrează în IT. Iar jobul său nu presupune o navetă zilnică birou-acasă. Prin urmare, mașina este folosită mai mult de soție, pentru naveta Corbeanca-București. Ea este principalul utilizator și cel care susține că nu s-ar mai întoarce niciodată la o mașină convențională. „Este mult mai comodă, este mult mai liniște în mașină. Nu ai senzația de evenimente care se întâmplă în jurul tău. Chiar și faptul că nu trebuie să treci pe la benzinărie e un mare avantaj”. Sunt doar câteva argumente pe care Andrei le înșiră pe nerăsuflate.

„Dacă ai unde să o încarci noaptea, trebuie să te gândești serios să îți iei o mașină electrică. Dacă nu ai unde să o încarci noaptea, trebuie să te gândești serios să NU îți iei o mașină electrică. E drept că dacă pleci în concedii, pe distanțe mari, se schimbă situația. Însă, eu n-am luat mașina să merg doar în concediu cu ea. Cei 2000-2500 de kilometri pe lună nu-i fac în concediu. Îi fac în oraș, pentru chestii uzuale. Aș vrea să bat țara cu o mașină electrică. Dar nu am timp”. E o mărturie cât se poate de onestă pentru cei care au pretenția ca o mașină electrică să poată să fie la fel de versatilă ca una convențională.

EXPERIENȚA PE DISTANȚE LUNGI: CONCEDIUL ÎN GRECIA

Andrei nu s-a temut de provocări. Așa că a parcurs și distanțe mai lungi cu electrica. Ba chiar are și câteva concedii la activ. Cât privește autonomia reală, Andrei mi-a garantat că Opel Corsa electric ajunge de la București la Brașov din prima.

„La vecinii bulgari, dacă mergeam pe litoral mă duceam fără probleme până la Varna. Și acolo mai încărcam o dată până la destinație. Iar la hotel, după ce le povesteam situația, se găsea întotdeauna o priză. O priză de aspirator”, ne spune Andrei râzând și explicându-mi că așa explici pe înțelesul tuturor ce fel de priză e necesară pentru mașina ta.

„În Grecia am mers cu electrica în zona Halkidiki, pe brațul Kassandra. Și diferența nu a fost atât de mare. Cu Toyota făceam cam 12 ore, iar cu Opel e-Corsa am avut nevoie de 14 ore. Același stil de condus. Ce am observat: deși am făcut mai mult, am ajuns mult mai odihnit acolo. Trebuia să opresc la 200 de kilometri. Și cu ocazia asta ieșeam din mașină, îmi luam o cafea, mă mișcam. Foarte important de reținut: nu am avut probleme cu încărcarea. Paradoxal, am găsit mai greu prize în Grecia”. 

Bineînțeles, socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. „În planificatorul meu, trebuia să fac 3 opriri. În realitate am făcut 5. Preferam să fac pauze de 20 de minute, nu de 45 de minute, ca să aștept să se încarce. În plus, întotdeauna am păstrat ceva în baterie, pentru că nu știam ce găsesc la punctul de încărcare”.

După experiență s-au tras și concluzii importante: „Opel Corsa Electric nu este neapărat o mașină cu care să mergi în concediu. E clar că următoarea mea mașină, electrică bineînțeles, trebuie să fie mai mare. Dar pentru 90% din situațiile mele, capacitatea aceasta este suficientă”.

PRO ȘI CONTRA

De multe ori, utilizatorul unei mașini tinde să devină părtinitor cu modelul și să uite de punctele sale slabe. Tocmai de aceea am încercat să văd cât de obiectiv este Andrei când vine vorba de mașina lui. Și a fost.

Ne amintim din nou de Grecia. „Vara, când o încarci, climatizarea nu prea face față. Climatizarea trebuie să răcească și bateria, și mașina și atunci e ușor depășită. Mi s-a întâmplat chiar când am mers în Grecia, la o priză, iar afară era o temperatură insuportabilă. Am stat acolo 20 de minute, iar aerul condiționat a tras din greu”.

Faptul că e-Corsa a fost una dintre cele mai tehnologizate mașini din segment la vremea ei, a ajutat mașina să rămână actuală. „E o mașină din clasa mică, nu trebuie să te aștepți la ceva ce nu ai găsi oricum în segmentul ăsta. Îmi plac mult farurile acestea cu LED. Te ajută fantastic pe timp de noapte. Sistemul multimedia e ok. Ai conexiune Apple Carplay și Android Auto prin fir. E drept, grafica nu e chiar de anul 2020. De asemenea, partea de transfer de pe telefon, pe sistemul multimedia merge bine. Sunt rare momentele în care se încurcă”.

Și mai sunt câteva detalii importante. „Nu sunt foarte împăcat cu suspensiile, pentru că sunt cam rigide. Vorbim despre adăugarea unor baterii, așa că au trebuit să umble la suspensia spate. Nu mai vorbesc despre faptul că acum mașina e mult mai grea: are vreo 1600 de kilograme. Însă, la drum lung se așează fain”, ne spune Andrei

Mașina folosește același sistem de frânare. În momentul în care folosești frânarea de urgență, ele par să se încingă destul de mult. Pentru că au de oprit 1500 de kilograme. Însă eficiența la frânare e bună, nu e afectată. -

Andrei nu e un șofer înalt. Ba dimpotrivă. Însă, există unele situații în care face cunoștință cu plafonul. „Mașina e joasă, bateriile sunt sub podea și există posibilitatea să mai atingi plafonul la ieșirea din mașină. Nu mai vorbesc despre accidentele cu un parasolar care nu e la locul lui”, ne spune râzând Andrei.

ALIMENTARE CU PROBLEME ȘI ACCELERAȚII SURPRINZĂTOARE

Bineînțeles, fiind vorba despre o electrică, există și situații în care alimentarea joacă feste. Chiar dacă Andrei încarcă acasă în majoritatea timpului. „Eram într-o iarnă la o priză rapidă din nordul Capitalei. Dintr-un oarecare motiv, mașina încărca foarte lent. Așa că am decis să întrerup alimentarea și să plec. Doar că, odată ce am ieșit din aplicație, nu mai putea intra în sesiunea mea de încărcare. Și uite așa m-am văzut în imposibilitatea de a decupla mașina. Asta și pentru că stația nu avea un buton de urgență. Aveam soluția să aștept să se finalizeze încărcarea. Am căutat pe internet o procedură de eliberare în situații de urgență. Deci au existat și situații neplăcute.”

Următoarea poveste nu aș ști unde să o încadrez. Andrei părea că se plânge de asta, însă eu cred că este unul din argumentele pentru care mulți își cumpără o electrică și apoi nu se mai pot întoarce la o mașină convențională. „Te „fură” la viteză. Nu realizezi când ai depășit viteza legală în oraș. Nu ai un sunet care să îți dea impresia că mergi tare. Pentru că pare o mașină normală, în depășiri trebuie să ai grijă.

Fiind o mașină mică, cel pe care-l depășești nu se așteaptă la accelerația ta. Și e posibil să se angajeze într-o depășire. Plus că tu ai resurse și poți face depășiri acolo unde alții nu se așteaptă.”

TE SPERIE AUTOSTRADA?

Așa cum probabil știți, autostrada reprezintă, probabil, cea mai mare provocare a unei mașini electrice. Mărturisesc, și pentru mine este, mai ales când am la test o mașină cu o baterie mai mică. Însă Andrei nu părea speriat de asta. Ba chiar mi-a povestit experiența sa pe un ton banal.

„Corsa mea are un punct optim între 100 și 105 km/h. Nu consumă bateria atât de rapid, încât să fie nevoie să te oprești pentru o încărcare. Și, bineînțeles, te deplasezi decent. Eu, spre exemplu, merg cu 110-115 km/h. Dacă mențin viteza asta, ajung cu un plin la mare. E drept, sunt compromisuri și o utilizare preponderent extraurbană nu ajută mult în exploatarea acestei mașini.”

Ca și cu telefonul mobil, nu este indicat să exagerezi cu limitele autonomiei. Nu vrei să te apropii de autonomie zero. Iar Andrei are o gândire foarte sănătoasă din acest punct de vedere. Bineînțeles, ea ține de adaptare. „Cu mașina mea pot merge cam 250 de kilometri cu o încărcare. Însă, eu nu caut să merg cu ea până nu se epuizează bateria. Și nu pentru a proteja acumulatorul, ci pentru a avea autonomie dacă am o urgență și trebuie să ajung undeva. 

Plus că, spre deosebire de mașinile clasice, orice electrică începe și îți limitează anumite funcții atunci când te apropii de limitele bateriei. Și rămâi în pană dacă ești complet impasibil la aceste semnale. Dacă mergi în Eco, mai câștigi ceva kilometri, dar nu consider că e ceva simțitor. Aș spune că e mai degrabă o soluție psihologică.

IARNA NU-I CA VARA. ȘI INVERS

Inevitabil, apar și întrebări care țin de valoarea autonomiei în sezonul rece. Nu doar autostrada e „sperietoare” pentru bateria unui Corsa, ci și vremea rece. Prin urmare, stăteam de vorbă cu omul potrivit, având în vedere că petrecuse deja două ierni alături de e-Corsa.

„Vara am 280 de kilometri autonomie, însă iarna am 220-230 de kilometri. E drept, la noi nici nu au fost ierni cu -20 de grade Celsius”.

Și dacă tot a venit vorba de autonomie, Andrei și-a amintit și de vârfuri. Vârfuri de autonomie și vârfuri montane. „Am mers și 300 de kilometri cu o singură încărcare. Odată, la Brașov. Dar a fost aglomerat și am mers foarte încet. Am mers și pe Transfăgărășan cu ea. Normal, atunci când ajungi în vârf, computerul de bord îți joacă feste. Bateria era la jumătate, și computerul îmi zicea că mai am doar 40 de kilometri autonomie. Nu m-am speriat pentru că la coborâre am recuperat bine și am ajuns până în orașul Făgăraș fără probleme.

Îmi place că poți să te distrezi la urcare, iar la coborâre poți să bagi distracția înapoi în baterie. E drept, nu cu același ritm cu care o descarci la urcare”.

COSTURI OPERAȚIONALE INFIME

Așa cum era de așteptat, costurile de utilizare ale unei mașini electrice sunt foarte reduse. Este suficient să mergi cu ea la intervalele de service și să fii uimit. „Uite, plăcuțele sunt ca noi și are 60.000 de kilometri”, exclamă extrem de mulțumit Andrei.

„O revizie ajunge la 180 de lei. Ultima dată, mi-au schimbat doar filtrul de habitaclu. Când m-am uitat pe fișa de service, 100 de lei a fost ora de manoperă, iar filtrul câteva zeci de lei. Plus că revizia are un interval astronomic. În cazuri excepționale, mecanicii mai verifică lichidele, implicit lichidul de răcire a bateriei, sau fac un update de soft. Ca o scurtă comparație, mă duce mai mult să schimb anvelopele de iarnă cu cele de vară.”

Și dacă tot am ajuns la un subiect tabu, adică banii, am zis că ar fi potrivit să-l descos pe Andrei care a fost prețul de achiziție. Mai ales că în ultimii doi ani, de când a cumpărat el mașina, prețurile au crescut foarte mult. „Mașina asta a fost 20.000 de euro. Aceeași mașină convențională, cu transmisie automată, ajungea pe la 17.000. Deci deja mi-am scos banii pe ea și nici n-am ieșit din garanție”, îmi spune râzând.

La final, am tras și câteva concluzii alături de Andrei. Deși este fan declarat al mașinilor electrice și nu s-ar mai întoarce niciodată la o mașină convențională, clientul nostru de Opel Corsa Electric are câteva sfaturi pentru cei care se gândesc la un vehicul cu zero emisii. „Sfatul meu este să te gândești la o mașină electrică dacă ai unde să o încarci. Adică să o încarci atunci când tu nu stai în mașină. Ideea ca tu să mergi cu mașina și să aștepți în interior ca bateria să se umple, nu mi se pare fezabilă. O poți face ocazional, dacă ești în concediu. Însă, dacă o faci în mod curent, zilnic, atunci experiența ta cu o mașină electrică s-ar putea să nu fie una plăcută”.