Nu trebuie să treci decât o dată prin Torino ca să simți dragostea pe care italienii o au față de mașinile pe care le produc. De fapt, e puțin spus "mașini". Pentru oamenii de aici, mașinile sunt icoane și membri ai familiei. Probabil că la baza sentimentelor lor stă faptul că cel puțin o jumătate dintre familiile orașului Torino au sau au avut tangență cu ceea ce înseamnă producția auto. Au montat caroseriile care au fermecat de-a lungul anilor generații întregi de europeni și nu numai sau au strâns șuruburile care țin inima unui 500. Care, la rândul său, este inima celor de la Fiat.
Legătura este una mult mai strânsă decât cea dintre om și obiect. Pentru că mașinile astea nu fac parte doar din familia italienilor, ci și din istoria și cultura lor. Așa că nu te miri deloc când afli că o hală de 15.000 de metri pătrați ai fabricii torineze pe care o deține Fiat a fost transformată într-un complex expozițional în care orice pasionat al mașinilor - italiene sau nu - trebuie să calce măcar o dată în viață. Heritage Hub e un loc încărcat de istorie și la nivel metaforic, nu doar fizic. În această hală ocupată astăzi de cele mai valoroase mașini ale istoriei au fost produse cutii de viteze care au echipat mașinile produse de italieni în ultimii 50 de ani.
"Heritage Hub nu este un muzeu", îmi spune directorul complexului, care mă însoțește pe culoarele imensei hale în momentele în care cele peste 250 de mașini expuse aici îmi sar în față și mă invită să le admir și să le fotografiez. "Este un spațiu în care nu expunem doar mașinile istorice, ci și actualele modele sau conceptele care au făcut istorie de-a lungul timpului pentru noi. În plus, aici prezentăm și mașini restaurate prin programul nostru dedicat sau mașini originale cu zero kilometri produse în istoria mărcilor noastre. Iar acestea pot fi cumpărate de pasionați".
La FCA Heritage Hub din Torino și se dezvăluie în "carne și oase" toată gama de modele ale mărcilor Fiat, Lancia și Abarth. De la primul până la cel mai recent. Alfa Romeo își păstrează "rădăcinile" milaneze, astfel că fanii mărcii piemonteze vor fi nevoiți să facă o vizită și la muzeul din Milano dacă vor să retrăiască istoria brandului.
FCA Heritage Hub nu este încă deschis publicului, dar va face parte dintr-un "pachet" dedicat celor care vor să viziteze uzina Mirafiori. Priviți-l, deci, ca pe un bonus pe care divizia Classiche a celor trei mărci legendare italiene vi-l oferă. O călătorie în timp pe care pasionații mașinilor de odinioară nu au voie s-o rateze.
Câteva dintre cele mai interesante exponate ale FCA Heritage Hub din Torino:
FIAT S61
Fiat S61 este o mașină de competiție cu două locuri dezvoltată special pentru piața nord-americană. Derivat dintr-un Gran Turismo cu același nume, modelul beneficia de un motor mai puternic și de o structură mai ușoară, structura caroseriei fiind construită din aluminiu. Motorul avea 10.1 litri, patru supape pe cilindru și aprindere duală. Motorul de 125 CP reușea performanțe incredibile pentru acea vreme: aproape 160 de km/h viteză maximă. Mașina a reușit un loc 3 la cursa de 500 de mile de la Indianapolis din 1911. Mașina pe care Fiat o expune la Heritage Hub este învingătoarea American Grand Prix din Milwaukee (1912).
LANCIA 12 HP “ALFA” SPORT
Este o versiune mai ușoară a primei mașini create de Vincenzo Lancia. În prima fază denumit 12 HP, modelul a început să fie cunoscut sub denumirea “Alfa” din 1919, când Giovanni, fratele lui Vincenzo, a propus utilizarea literelor din alfabetul grecesc pentru denumirea mașinilor produse de companie. Mașina avea motor de 2.5 litri montat longitudinal frontal și putea dezvolta 28 de cai putere. A rămas cunoscută pentru soluția inovatoare utilizată la nivelul suspensiilor frontale: punte rigidă cu arcuri lamelare dispuse longitudinal.
ABARTH 2400 COUPÉ
În 1959, Carlo Abarth a decis să lanseze pe piață o gamă de mașini Gran Turismoelegante cu performanțe înalte. Abarth 2400 Coupe a fost produs în foarte puține exemplare și a reprezentat ultimul model din această serie, fiind considerat cel mai avansat GT Abarth de până atunci. Baza mecanică era vârful de gamă Fiat 2100/2300, iar motorul cu șase cilindri în linie dezvolta acum 142 de cai putere cu ajutorul a trei carburatoare duble Weber și cu aportul unui sistem de propulsie complet regândit. Mașina expusă la Heritage Hub i-a aparținut lui Carlo Abarth și a combinat soluțiile estetice imaginate de Abarth cu ideile oferite de carosierii Ezio Ellena și Serafino Allemano.
FIAT 130 FAMILIARE
O mașină extrem de rară, Fiat 130 Familiare a fost produsă în doar 4 exemplare la Officina Introzzi, lângă Como. Unul dintre exemplare, cu panouri din lemn ale ușilor și cu suport pentru schiuri, i-a aparținut lui Gianni Agnelli și a fost utilizată în călătorie la munte ale familiei. Cea expusă în Hub ea fost proprietatea lui Umberto Agnelli, fiind vopsit în crem, dar cu acoperiș contrastant acoperit cu bronz. Cele patru mașini au fost construite pentru confortul absolut al pasagerilor: aveau aproape 5 metri lungime, 1.8 metri în lățime, transmisie automată, roți motrice spate și motor de 3.3 litri care dezvolta 165 CP.
FIAT 500 A “TOPOLINO”
“Topolino” (“Șoricelul”) a fost porecla primită de Fiat 500 A, model care la momentul lansării sale a fost considerat cea mai compactă mașină de serie din lume. A fost produs între 1936 și 1948. Mașina a deschis era producției de masă la Fiat. Designul îi aparține lui Dante Giacosa și este inspirat din cel alui Fiat 1500, iar sub capotă avea un motor răcit cu apă de 569 cmc care dezvolta 13 cai putere și putea duce mașina la o viteză maximă de 85 CP.
Topolino avea cutie cu patru trepte, suspensii independente cu amortizoare hidraulice și cântărea doar 530 de kilograme. A fost o mașină foarte populară în Italia datorită gărzii la sol ridicate (14.4 centimetri), detaliu care îi permitea abordarea drumurilor de calitate inferioară.
FIAT ECOBASIC CONCEPT
Concept prezentat de Fiat în 1999 și produs în 10 exemplare experimentale. Mașina imagina dezvoltarea modelelor compacte în context ecologic și oferea o serie de inovații interesante. Printre acestea se numără podeaua din oțel, panourile din termoplastic care reduceau masa totală, un coeficient aerodinamic 0.28 remarcabil pentru o mașină care măsura sub 3.5 metri în lungime și un motor diesel de 1.2 litri turbo care dezvolta 61 de cai putere și era cuplat cu o transmisie robotizată.
FIAT PANDA ELETTRA
Puțin mai știu faptul că Fiat a produs unul dintre primele modele electrice din Europa. Dezvoltat împreună cu austriecii de la Steyr-Puch și produs în număr restrâns între 1990 și 1998, Panda Elettra avea un motor electric care înlocuia clasicul motor termic de pe versiunile normale. Acesta dezvolta 9.2 kW, funcționa cu curent continuu și era alimentată de un pachet de 12 acumulatori cu plumb de 6 Volți fiecare (12 Volți fiecare după 1992). Era aimentatt la o priză normală de 220 de Volți. Panda Elettra putea atinge o viteză maximă de 70 de km/h, avea două locuri, iar autonomia maximă atingea 100 de kilometri. A doua serie de producție (începând cu 1992( oferea baterii nichel-cadmiu cu autonomie îmbunătățită.
LANCIA NEA CONCEPT
Deși Lancia mai vinde astăzi mașini doar în Italia, conceptul Nea – prezentat în anul 2000 la Salonul Auto de la Paris – oferea o viziune ceva mai optimistă asupra viitorului acestui brand și beneficia de elemente regăsite pe multe mașini moderne de astăzi: direcția integrală (patru roți motrice), interfață complet digitală prin care putea fi controlate funcțiile de bază ale mașinii, un sistem de parcare automată, uși cu deschidere automată la atingere și un sistem de recunoaștere vocală care avea în “portofoliu” 5000 de cuvinte uzuale. Lancia Nea avea, de asemenea, tracțiune integrală automată și frâne brake-by-wire care nu aveau nevoie de circuite hidraulice. Frânarea automată de urgență și evitarea autonomă a obstacolelor erau și ele parte din CV-ul acestui concept.
FIAT BARCHETTA
Barchetta este un roadster compact prezentat în premieră la Salonul Auto de la Geneva din 1995. Cu o bază tehnică împrumutată de la Punto (ampatamentul era mărit), Barchetta a fost construit în prima fază de carosierul Maggiora, apoi a continuat să fie produs la fabrica Fiat din Mirafiori. Modelul și-a propus să readucă în prim-plan farmecul roadsterelor apărute în anii ’60: compacte și accesibile. Designul îi aparține unei echipe de la Centro Stile Fiat condusă de Andreas Zapatinas, fiind inspirat din Ferrari 166 MM Barchetta, construit în 1950 de Carozzeria Touring la comanda lui Gianni Agnelli.
LANCIA D25 SPORT
Roadster de tip barchetta dedicat competițiilor sportive și produs de Lancia în 1954-1955. Mașina a concurat în competiții majore la nivel european și american, câștigând legendarele curse Mille Miglia, Targa Florio și Carrera Panamericana. Mașina avea un motor V6 de 3.75 litri care îi permitea atingerea unei viteze maxime de 300 de km/h. Exemplarul expus la Heritage Hub este creat de Pininfarina și nu a concurat în nicio cursă din cauza faptului că a fost produs într-un moment în care Lancia a decis să se concentreze exclusiv pe Formula 1.
LANCIA DELTA HF INTEGRALE SAFARI
Deși pasionații de motorsport cunosc mai degrabă reușitele lui Delta în Campionatul Mondial de Raliuri, acolo unde modelul a bifat șase sezoane consecutive cu victorie pentru Lancia între 1987 și 1992, Delta Integrale a avut parte de succes și în competiții rally-raid precum Rally Safari. Delta a câștigat această competiție de trei ori (1988, 1989 și 1991), mașina expusă la Heritage Hub fiind cea cu ajutorul căruia pilotul Miki Biasion a reușit să învingă în ediția 1988.
LANCIA DELTA HF INTEGRALE GRUPA A
Mașina expusă la Heritage Hub, prezentată într-un rar livery roșu semnat de Martini, a câștigat Raliul Sanremo din 1989, cu Miki Biaison și Tiziano Siviero în echipaj. Delta Integrale este una dintre cele mai apreciate și iubite mașini din istoria Mondialului de Raliuri, având 35 de victorii de etapă și 5 titluri mondiale consecutive pentru Lancia. Doar trei exemplare au fost produse de Lancia pentru echipa de raliuri în 1989.
FIAT ABARTH 750 RECORD
Prezentat oficial la Salonul Auto de la Torino din 1956, 750 Record ieșea în evidență prin caroseria Bertone desenată de Franco Scaglione cu scopul de a eficientiza caracteristicile aerodinamice. Deși avea doar 47 de cai putere, mașina cântărea doar 390 de kilograme și reușea viteze de top de peste 190 de km/h. În iunie 1956, mașina a bifat șase recorduri mondiale la Clasa H pe circuitul de la Monza: 24 de ore, 5000 de kilometri, 5000 de mile, 10.000 de kilometri, 48 de ore și 72 de ore. Viteza medie de rulare a fost de 140 km/h.
FIAT ABARTH 1000 RECORD
După reușitele cu 750 Record, Abarth a plusat în 1960 cu Abarth 1000 Record, dezvoltat împreună cu Fiat, Pininfarina și Institutul Politehnic din Torino. Structura tubulară și o caroserie dezvoltată după sesiuni îndelungi de testare în tunelul aerodinamic au optimizat caracteristicile mașinii, care reușea să atingă viteze de top de peste 200 de km/h și să mențină viteze medii ridicate în testele de anduranță pe circuit.
Cu un motor de 1000 cmc, Abarth 1000 Record a bifat la Monza, în 28 septembrie 1960, recordurile absolute pentru 12 ore, 2000 de mile, 24 de ore, 5000 de kilometri, 5000 de mile, 48 de ore și 10.000 de kilometri. Ulterior, în 1 octombrie, mașina a doborât și recordul la 72 de ore, acoperind 13.441,4 kilometri cu o viteză media de 186.7 km/h. De-a lungul carierei sale, Carlo Abarth a reușit să doboare 113 recorduri internaționale de viteză și anduranță, cele mai multe reușite cu ajutorul unor motoare de cilindree mică sau medie.
FIAT 600
Una dintre mașinile de succes ale istoriei mărcii italiene. A fost primul model care a depășit un milion de exemplare produse. Fiat 600 a fost prezentat oficial în 1955, la Salonul Auto de la Geneva și a fost derivat apoi în versiuni cu plafon detașabil (600D) și într-o variantă Multipla, care oferea 6 locuri pe trei rânduri de scaune. Motorul lui 600 avea 633 cmc și era cuplat la o transmisie cu patru rapoarte.
LANCIA MONTECARLO TURBO
Lancia a produs doar 11 exemplare ale lui Montecarlo Turbo. Mașina a câștigat Clasa 2 litri a competiției World Sportscar Championship în 1979, reușind apoi, în 1980 și 1981, să-și adjudece victoria la General în acest campionat. Montecarlo Turbo a fost dezvoltată de aceeași echipă care a stat la baza proiectului Stratos, a oferit pe parcurs trei versiuni de cilindree (1425, 1429 și 1773 cmc) și a dezvoltat între 490 și 500 de cai putere. Masa proprie a mașinii este de doar 890 de kilograme, iar viteza maximă atinsă este de 300 de km/h.
LANCIA LC2
Dezvoltată special pentru Grupa C a ediției din 1983 a World Sportscar Championship, Lancia LC2 a preluat un motor V8 Ferrari de 2.6 litri pe care au fost montate două turbocompresoare KKK care au dus puterea mașinii la 700 de cai dezvoltați la 9000 rpm. Șasiul era construit dintr-un aliaj de aluminiu, magneziu și titan, iar structura caroseriei a fost ridicată cu ajutorul unir elemente compozite de tip fagure. Mașina atingea viteze de top de 360 km/h și a câștigat Cursa de 1000 de kilometri de la Imola (1983), Cursa de 1000 de kilometri de la Kyalami (1984) și cursa de 24 de ore de la Spa (1985).
LANCIA FULVIA COUPE
Preznentată în 1965 și desenată de Piero Castagnero cu inspirație din ambarcațiunile Riva, Fulvia Coupe avea un motor V4 de 1.2 litri (mai târziu de 1.6 litri) și a bifat succese remarcabile la nivel de vânzări și în motorsport. Vârful carierei sale a fost Raliul Monte Carlo din 1971, câștigat de Sandro Munari și Mario Manucci în fața unor rivali mult mai puternici și mai moderni. Mașina expusă la Heritage Hub este cea care a reușit acea performanță, fiind poreclită de fani “Fulvia 14”, după numărul de concurs pe care îl avea pe portiere.
LANCIA STRATOS HF GRUPA 4
Considerată unul dintre reperele istoriei designului auto și al motorsportului deopotrivă, Lancia Stratos a fost prezentată sub formă de prototip la Salonul Auto de la Torino din 1970. Cu un motor amplasat central în spatele habitaclului, cu o caroserie semnată de Bertone după designul lui Marcello Gandini, versiunea de serie a fost prezentată în 1973 și oferea un motor și o transmisie preluate de pe Ferrari Dino 246 într-o mașină de greutate redusă: sub 1000 de kilograme. Stratos a câștigat 3 ediții consecutive ale Campionatului Mondial de Raliuri (1974-1976), titlul la piloți cu Sandro Munari în 1977 sau curse precum Targa Florio și Tour de France. Mașina expusă la Hub este cea care a învins în Raliul Portugaliei din 1976, clasându-se pe locul al doilea la Raliul Monte Carlo din 1977.
FIAT 131 ABARTH RALLY GRUPA 4
Bazată pe versiunea de caroserie cu două uși a lui Fiat 131, versiunea de raliu oferea un motor de doi litri cu patru cilindri preluat de pe varianta de șosea, dar modificat de Abarth pentru a dezvolta 235 CP (în loc de 140). Mașina a câștigat titlul în Campionatul Mondial de Raliuri la debut, în 1977, confirmând performanța în anul următor. Piloții echipei, Walter Rohrl și Markku Alen, au reușit și o a treia victorie în Mondialul de Raliuri în 1980, când Rohrl și-a adjudecat și titlul la piloți.
LANCIA RALLY 037 GRUPA B
Epoca Grupei B, una dintre cele mai iubite de fanii motorsportului, a fost bifată de Lancia prin versiunea de competiție a modelului “de serie” denumit Lancia Rally. Ghilimelele sunt cât se poate de corecte în acest context: Lancia a produs exact 200 de exemplare ale acestui model, atât cât prevedea regulamentul FIA pentru înscrierea mașinii în competiție. Cu un motor cu patru cilindri care a dezvoltat între 260 și 305, în funcție de cilindreea care a variat între 1995 și 2111 cmc, Rally 037 a reușit să câștige Mondialul de Raliuri în 1983, cu Walter Rohrl la volan. Lancia a produs doar 53 de astfel de mașini pe parcursul participării mărcii în competițiile vremii.
LANCIA DELTA S4 GRUPA B
După “pensionarea” lui Rally 037, Lancia a propus în Grupa B a Campionatului Mondial de Raliuri, începând cu anul 1985, noul Delta S4. Mașina oferea un motor cu patru cilindri de 1759 cmc care beneficia de turbocompresie și supraalimentare. Tracțiunea integrală - . Delta S4 a fost prima mașină italiană cu tracțiune integrală care a participat în motorsport - a ajutat mașina să câștige Campionatul European de Raliuri în 1986, adunând victorii în Raliul Monte Carlo, Costa Smeralda, la Mille Miglia sau la Targa Florio.
Pentru pasionati, curiosi sau nostalgici.
Cred ca sunt bine venite, PERIODIC, astfel de articole care nu dau frau liber controverselor intre forumisti, ci ii invita la echilibru si meditatie - mai ales in prag de sarbatori.
Drumul către pieire s-a deschis în faţa Lanciei încă de la apariţia celei de-a doua generaţii a legendarei Delta, iar fraze-cheie precum “the Nuova Delta was targeted at customers more interested in comfort and convenience” şi “no four-wheel drive were even produced” atestă faptul că menirea producătorului era să “convingă” fanii mărcii că performanţa şi mai ales exclusivismul nu fac casă bună cu singura raţiune “demnă de a trăi”, recte profitul…Dar să nu mitraliem la stâlpul infamiei doar “noua orientare” a managementului Fiat, ci şi apetenţa tot mai crescută a publicului pentru ghermance “accesibile oricărui buzunar” (adică musai la preţurile dorite de producători, astfel încât – conform ideii dezvoltate de @Corocsenie Adrian – clientul să fie nevoit s-o vândă şi pe mă-sa, numai să se vadă cu o splendoare “made in Germany” în proprietate personală sau, dacă chiar nu se poate “una nouă”, atunci sfântul cimitir de gioarse care îi put năsucului teuton reprezintă soluţia ideală, “care-i problema, bro, dacă încă merge ca lumea?” – staţi, nu critic mentalitatea altora, atâta vreme cât şi eu m-am lăsat corupt de acest tip de pragmatism, că doar “românaş” sunt şi eu, nu?).
@M, la Sfintele Sărbători te referi, nu? Da, să le întâmpinăm cu gând bun şi cu pace…şi poate reuşim vreodată să nu mai echivalăm aceste stări cu spiritul conformismului.
Da, la Sfintele Sarbatori de Paste ma refeream.
Dar echilibrati, buni si impaciuitori putem fi tot timpul. Nu?
Inclusiv pe sosele, ca tot suntem pe un site de auto.
“Inclusiv pe şosele” domneşte o pace teribilă – în haosul metropolitan căruia PR abia îi face faţă, doar teama de lege, care, din fericire, încă există, ţine în frâu dezlănţuirea…paşnică, ortodoxă, a pumnilor, picioarelor, bâtelor şi cuţitelor, căci sudălmile şi flegmele oricum circulă numai pe drumuri cu prioritate.
Nu e vorba de numai de optimism, ci de faptul ca discutia noastra de aici este citita si poate influenta si pe altii, iar ei la randul lor pot influenta cunoscuti sau prieteni, deci efectul poate fi mai extins si benefic pentru toti.
Si, in fine, fara optimism ce ar mai fi lumea asta.