În epoca în care automobilismul începea să ia avânt, iar omenirea se bucura de perioada fastă dintre cele două Războaie Mondiale, marile oraşe europene începeau să se adapteze din ce în ce mai mult la automobil. Parisul, de exemplu, avea deja probleme de trafic la jumătatea anilor '20, aşa că au început să apară parcările supraetajate.
Prima parcare de acest fel din Europa avea să fie Garage Banville, o clădire construită în capătul străzii Theodore Banville din Arondismentul 17. Garajul avea două etaje subterane şi şase supraterane, toate fiind legate de o rampă în spirală. Fiecare loc de parcare era dotat cu propria "cuşcă" ce putea fi închiriată pentru mai multă siguranţă. La parter exista un showroom pentru maşini de lux, iar în subteran a fost amenajat un service. Partea cea mai interesantă era însă la ultimul etaj, al şaselea, care nu era dedicat automobilelor. Aici, proprietarii maşinilor se puteau relaxa jucând golf în zona exterioară sau tenis pe unul dintre cele trei terenuri amenajate în interior. Tot aici mai exista o sală de sport şi un restaurant. Au existat planuri şi pentru o piscină, dar aceste au fost abandonate din cauza costurilor prea mari.
Afacerea le aparţinea unui grup de francezi cu stare, mulţi dintre ei fiind foşti piloţi de vânătoare în primul Război Mondial. Ideea lor era simplă: crearea unei parcări luxoase pentru noii proprietari de automobile. Grupul de investitori şi-a unit puterea şi au reuşit să strângă suficienţi bani pentru a cumpăra terenul şi a ridica construcţia.
Clădirea şi facilităţile au fost inaugurate în 1927. Dar, pentru a face ca afacerea să meargă, aveau nevoie de publicitate. Paranteză: în acea perioadă, se organiza o cursă de maşini pentru a marca aproape orice eveniment care avea tangenţă cu maşinile.
Deschiderea circuitului Monthlery din 1924 a fost inaugurată cu un "Grand Prix de l'Ouverture", iar Salonul Auto de la Paris din acelaşi an avea să fie deschis cu "Grand Prix du Salon". Tradiţia avea să fie continuată chiar şi după al doilea Război Mondial când Franţa a inaugurat prima sa autostradă în 1947 cu o cursă de maşini.
Revenind la Garajul Banville, soluţia aleasă pentru promovare este puţin cam neortodoxă, dar Benoist şi Dauvergne erau siguri că vor atrage atenţia publicului: o cursă de viteză în coastă în interiorul parcării. Rampele parcării totalizau 600 metri de la parter şi până la ultimul etaj.
Cei doi au înscris 15 automobile în competiţie, iar pentru a proteja piloţii mai intempestivi au marcar traseul cu saci cu nisip, mai ales în secţiunea deschisă de pe acoperiş. Majoritatea maşinilor înscrise erau modele sport şi erau pilotate de apropiaţi ai celor doi organizatori. Au fost înscrise şi automobile inedite, ca de exemplu un taxi parizian.
Pentru ca evenimentul să nu se termine tragic - distanţa de la etajul şase până la parter fiind destul de lungă pentru o maşină în cădere liberă - organizatorii au decis să nu înregistreze timpi sau să ţină o ceremonie de premiere a câştigătorilor. Din acest motiv, nimeni nu ştie cine a câştigat această neobişnuită cursă.
Planul s-a dovedit un succes. Deşi nu au supravieţuit prea multe imagini de la această ciudată cursă, publicul a fost prezent în număr mare. Grajul Banville avea să devină un succes. A supravieţuit Marii Depresii şi celui de-al doilea Război Mondial. Ba chiar compania avea să se extindă, cumpărând ulterior un lanţ de parcări etajate în Franţa. Mult mai târziu, în 1986, compania care avea în prorprietate Banville a fost la rândul ei cumpărată, iar noii proprietari au vrut să facă mai mulţi bani şi parcarea a fost închisă, iar pe locul ei a fost construită o clădire de birouri.
Sursă foto: www.grandprix.com; www.prewarcar.com
Comentarii (1)