În lumea automobilelor a existat o epocă romantică. Perioada în care majoritatea automobilelor aveau caroserii create de artişti adevăraţi. Artişti în arta modelării metalului şi a fasonării lemnului, cele două materiale principale din care erau fabricate caroseriile auto. Era era carosierilor independenţi, o breaslă fără de care mărcile de lux nu puteau exista.
Din perioada interbelică şi până în anii '50, constructorii de automobile luxoase nu aveau şi un departament dedicat caroseriilor. Cei mai mulţi alegeau să lucreze cu câte un carosier independent, iar pentru aceşti carosieri lucrau artiştii specializaţi în modelarea metalului. Să nu uităm că în acea perioadă majoritatea opraţiunilor se efectuau manual, iar designul specific automobilelor din anii '30 implica multe suprafeţe curbe, mai ales în zona aripilor.
Dintre multele case celebre din zona carosierilor independenţi ne vom opri astăzi asupra unui nume care a revenit de curând în atenţia industriei auto: Vignale. Numele face parte acum din portofoliul Ford, iar constructorul american a decis să-l resusciteze sub forma unor versiuni premium ale modelelor sale. Prima oprire: Mondeo Vignale.
Dar până la Mondeo, să aflăm împreună ce înseamnă Vignale.
Alfredo Vignale - ucenic la Stabilimenti Farina
Alfredo Vignale s-a născut în 1913 la Torino. Crescut în lumea auto datorită tatălui său, Francesco, care a lucrat ca vopsitor pentru Stabilimenti Farina - una dintre cele mai celebre companii creatoare de caroserii din Torino - Alfredo avea să fie atras de arta modelării în oţel.
Alfredo părăsea şcoala la 11 ani pentru a deveni ucenic în atelierul de prelucrare a metalului al celor de la Stabilimenti Farina. O foaie din oţel, o nicovală şi un set de ciocane. Acestea erau instrumentele sale. Şi avea să se dovedească extrem de priceput în a da diverse forme concave şi convexe foii de oţel cu ajutorul acestor instrumente mai simple. Furând meserie de la nume ca Mario Felice Boano şi Pietro Frua, Alfredo avea să crească şi, la doar 26 de ani, avea în subordine 1.000 de angajaţi ai departamentului de modelare a metalului din cadrul companiei lui Giovanni Farina.
Războiul îl prindea încă angajat al Stabilimenti Farina. După ce conflictul mondial s-a stins, Vignale îşi deschidea propriul atelier. În 26 octombrie 1946 era inaugurat Carozzeria Vignale & C pe via Cigliano 29/31, într-un spaţiu modest de 1.000 metri pătraţi. Alfredo Vignale avea 33 de ani. Principalul domeniu de activitate era construcţia sporadică a câtorva caroserii pentru mărci precum Fiat şi Lancia, dar şi crearea părţilor metalice pentru automobilele companiei Cisitalia, o marcă tânără înfiinţată de Piero Dusio.
Caroserii emblematice
Dusio avea să remarce talentul incredibil al meşterilor angajaţi de Alfredo Vignale când aceştia au dat formă caroseriei berlinettei Cisitalia 202 MM, maşină desenată de Giovanni Savonuzzi pentru cursa Mille Miglia din 1947. Apoi, Alfredo avea să vină cu propria interpretare pentru caroseria unui Fiat Topolino care era de fapt propriul său automobil. Acesta era atât de uzat, încât Vignale a decis să îi creeze o nouă caroserie, dar una conformă stilului său.
A uimit apoi cu caroseriile create pentru Fiat 1100 şi Fiat 1500, exemplare unice create manual. Fiat-ul 1500 Vignale avea să obţină premiul cel mare la Concursul de Eleganţă de pe Coasta de Azur în 1948.
La fel ca Vignale, Enzo Ferrari îşi stabilise un mic atelier la Maranello şi apela la seviciile carosierilor din Torino. Prin intermediul unuia dintre piloţii săi, Ferrari avea să colaboreze cu compania Touring din Milano, dar Enzo căuta mereu şi alte variante pentru carosarea automobilelor sale. Inevitabil, avea să îi atragă atenţia atelierul lui Alfredo Vignale, iar prima caroserie construită în Via Cigliano a fost Berlinetta 166 MM (şasiul numărul 006). Aceasta a luat formă în 1950 şi avea să fie opera lui Alfredo Vignale şi Giovanni Michelotti, un alt nume important din lumea carosierilor italieni. Michelotti a desenat formele berlinettei, iar Vignale le-a transformat în caroseria finală.
Un alt model al scuderiei creat de către Vignale a fost exemplarul 212 Export (număr şasiu 0090E). Prezentat la Salonul Auto de la Geneva din 1951, acesta a fost achiziţionat de către Umberto Marzotto, membru al dinastiei Valdagno. Acest exemplar a fost creat de Vignale după toate normele şcolii italiene, creând o barchetta cu o capotă lungă şi un parbriz extrem de îngust tocmai pentru a accentua simplitatea şi frumuseţea formei acestui automobil.
Colaborarea dintre cele trei părţi a continuat. Ferrari creea automobilul, Michelotti desena, iar Vignale o transforma în realitate. Alfredo avea să creeze caroseria pentru modelul Ferrari 340 America Spyder, dar şi pentru 250 Europa (număr şasiu 0359 GT) creat special pentru prinţesa Liliana de Rethy din Belgia.
Modelele unice create de Vignale au continuat să apară, Alfredo devenind deja un reprezentat de seamă al stilului italian în ceea ce priveşte designul auto de după război. Dintre modelele sale s-au mai remarcat Alfa Romeo 412 cu motor V12 de 4.5 litri, model de curse care a participat la Mille Miglia în 1951, sau Maserati A6G CS din 1954.
Însă talentul celor doi creatori nu s-a limitat doar la automobile GT performante. În 1957, Vignale realiza un automobil care folosea mecanica unui Fiat 600 Multipla. Acesta purta numele Spiagetta şi era dedicat vacanţelor şi excursiilor la plajă.
Carozzeria Vignale la final de drum
În 1961, la Salonul Auto de la Torino debuta prototipul Maserati Sebring 3500 GTI, un alt model semnat de Vignale. Începutul anilor '60 îl găseşte pe Vignale la apogeul carierei. Comenzile veneau necontenit, producea seria limitată Lancia Appia şi Flavia, precum şi modelul Fiat 600D în versiune coupe şi spider.
Spaţiul din Via Cigliano nu mai era conform cu cerinţele clienţilor, astfel că Vignale îşi mută operaţiunile într-un sediu nou de 40.000 metri pătraţi situat pe Strada del Portone 177, în Grugliasco. Mutarea are însă un efect major şi asupra tehnicilor de fabricare, metodele artizanale diind abandonate în favoarea unei producţii semi-industriale. Carozzeria Vignale avea să îşi prezinte un ultim model în 1968: un break creat pe mecanica modelului Ferrari 330 GT.
Problemele financiare şi faptul că industria auto renunţa treptat la serviciile carosierilor independenţi aveau să aducă sfârşitul şi pentru Vignale. În acest moment intră în scenă marca De Tomaso, care achiziţionase de curând atelierele Ghia. Carozzeria Ghia fusese o companie rivală a celor de la Vignale care activase în acelaşi domeniu de activitate: manufacturarea de caroserii pentru diverşi constructori auto din Italia. Ghia fusese înfiinţată în 1916 în Torino de către Giacinto Ghia. Carozzeria Ghia a colaborat cu Alfa Romeo, Fiat şi Lancia.
În 1969, cu sprijinul celor de la Ford, De Tomaso cumpără Carozzeria Vignale. La doar trei zile după perfectarea vânzării, în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 1969, Vignale moare după un accident auto în timp ce se afla la volanul unui Maserati. Alfredo Vignale avea 56 de ani.
Vignale în era modernă
După ce De Tomaso a achiziţionat mărcile Ghia şi Vignale, marca sportivă a folosit uzina Vignale pentru a-şi construi modelele până în 1973, când a vândut cele două mărci către Ford. Americanii au folosit marca Ghia pentru a desemna echipările de top din gama proprie, dar numele Vignale a fost păstrat într-un sertar până la începutul anilor '90, când l-au folosit pentru a desemna un concept al mărcii Aston Martin. Apoi, în 2004, Ford prezenta publicului conceptul Focus Vignale, caree anunţa viitorul Ford Focus CC.
În septembrie 2013, Ford a anunţat planurile de a resuscita numele de Vignale sub forma unei sub-mărci premium care va oferi o experienţă deosebită în showroom şi modelele poziţionate premium. Primul model Ford care va primi o versiune Vignale este noul Mondeo, însă planurile Ford vor fi extinse asupra mai multor modele, precum S-Max sau Galaxy.
"Vignale? Cine-i asta? Unul dintre aia care si-a legat numele de Ferrari si Lamborghini, marcile omniprezente la nuntile tiganesti? Nu s-a nascut si nu a creat in tara Soarelui care apune cand ma trezesc eu sa-mi iau medicamentele? Nu si-a pus el amprenta pe designul colturos al vreunei masini create acolo? O nulitate! Rusine celor de la Automarket ca pomensc despre el?"
P.S. Ma bucur ca Nedelcu nu mai comenteaza pe site. Poate si-a luat concediu permanent la Balaceanca :-)
I s-a inscenat un accident de masina tocmai pentru a nu putea riposta la furtul patentelor sale. In realitate, Vignale nu semnase nimic !
Furtul s-a perpetuat mai departe la Ford care a aruncat intr-adevar intr-un sertar numele Vignale. Ce se castiga usor, nu-i apreciat.
Acum ipocrizia Ford e ca se lauda cu numele Vignale.