În 1974, la Salonul Auto de la Paris, Citroen prezenta publicului modelul CX. Cu un design avangardist, specific mărcii Citroen în acea perioadă, CX dorea să ducă mai departe moştenirea lăsată de deja legendarul DS. Avea să-şi câştige repete reputaţia de cel mai confortabil automobil produs de către Citroen şi ulterior era considerat de către fanii mărcii drept ultimul Citroen adevărat, fabricat înainte de era când Peugeot a început să controleze marca franceză.
Design
Citroen CX este opera designerului Robert Opron. Acesta a desenat o berlină în două volume, lungă de 4.63 metri. Partea din spate foloseşte o aşa-numită coadă Kamm, un element de design care implică tăierea bruscă a liniilor fluide. Inspirat din liniile predecesorului său, modelul DS, noul CX a păstrat suspensia hidro-pneumatică pentru un confort deosebit. Citroen CX avea suspensie autoreglabilă, direcţie care îşi ajusta demultiplicarea în funcţie de viteza de deplasare şi renunţa la manetele pentru cel de la volan în favoarea unor butoane care puteau fi acţionate fără ca şoferul să ridice mâna de pe volan. Dacă aceste comenzi vi se par familiare, atunci v-aţi aflat la un moment dat la volanul unui Oltcit. Pentru că modelul asamblat sub licenţă Citroen la Craiova folosea un sistem similar pentru acţionarea farurilor, ştergătoarelor şi a semnalizatoarelor.
Motorizări
Deşi Citroen a dorit iniţial să-şi doteze noul model cu un motor rotativ, dezvoltarea acestuia s-a dovedit problematică şi s-a renunţat rapid la el. Astfel, la lansarea din 1974, Citroen CX folosea motorul pe benzină de 2.0 litri moştenit de la DS, dar montat transversal. Acest propulsor dezvolta 103 CP, iar pentr cei care doreau ceva mai multă putere exista versiunea CX 2200, dotată cu motor de 2.2 litri şi carburator dublu corp care oferea 114 CP.CX-ul avea să fie îmbogăţit constat de-a lungul carierei sale cu noi versiuni de motorizare. În 1977 a primit un motor cu injecţie de benzină de 2.4 litri, ceea ce făcea din CX una dintre cele mai rapide maşini construite în Franţa la acea vreme. CX a fost, de asemenea, primul model Citroen care a folosit un propulsor diesel. Acesta a venit în 1976, sub forma unui motor de 2.2 litri. Cel mai rapid CX avea să sosească în 1984, când a fost lansată versiunea 25 GTi Turbo. Aceasta putea atinge o viteză de top de 220 km/oră.
Design futurist, probleme pământeşti
Citroen CX arăta ca aterizat dintr-un film SF la lansarea din '74, dar asta nu înseamnă că era un automobil perfect. Primele unităţi produse nu aveau asistare pentru direcţie şi asta îl făceau dificil de manevrat. În plus, cei patru metri şi jumătate lungime ridicau probleme la manevrele în spaţii înguste. Apoi, fiabilitatea s-a dovedit a fi slabă iar costurile de întreţinere mari. Citroen CX avea să-şi atragă repede reputaţia de automobil scump de întreţinut, iar în timp au început să apară diverse probleme tehnice. Ironic este că problemele nu apăreau neapărat la sistemele complexe ale maşinii, ci la elemente relativ simple: electromotor, conexiuni electrice, balamalele portierelor, rugină. Abia în 1981 Citroen a oferit o caroserie garantată împotriva ruginii. În ciuda problemelor, Citroen CX avea să fie aleasă Maşina Anului în Europa în anul 1975.
Citroen CX avea să fie apreciat şi de oficialităţi, fiind folosită de Jacques Chirac şi chiar de şefii de stat din Republica Democrată Germania.
Aceştia au apreciat varianta Prestige, care era cu 25 cm mai lungă faţă de CX-ul normal. Pentru cei cu nevoie de spaţiu mai ridicat, Citroen a fabricat şi o versiune Estate. CX-ul a fost popular şi ca vehicul utilitar, fiind convertit în ambulanţă.
În ciuda problemelor de fiabilitate prin care a trecut, Citroen CX a atras clienţii şi fost un succes pentru marca franceză, fiind vândute peste 1.2 milioane de unităţi între 1974 şi 1991. Forma alungită avea să fie păstrată şi de către modelul care l-a înlocuit în 1989, Citroen XM.
De asta imi voi scoate mereu palaria in fata numelui Citroen! Pentru ca a fabricat masini luand-o inaintea timpului! Priveste un DS fabricat in 1955 alaturi de un Opel Rekord din acelasi ani sau de un VW 1600 lansat in 1961 si vei vedea ca diferenta de design este de ani lumina!
corect
P.S. ca sa fiu un pic rautacios, desi nu sunt anti; poti sa pui cx si pe langa bmw, mercedes si audi din aceeasi perioada
am vazut un asemenea model prin 2007 in Sibiu si mam speriat de lungimea masini......cred ca depasea si 6 metri:P
...CX-ul e incredibil
Şcolile americane & europene de arhitectură auto au cochetat cu sublimul în a doua jumătate a neuitatului secol XX…Iar acel gen de aspect futuristic --- specific unor companii puternice precum GM, Lancia sau Citroen şi menit nu atât să surprindă, ca inovaţie, până la cote euforice, cât să bulverseze ca potenţial intelectual “nelimitat” al omului, în general --- a reprezentat adevărata comoară…evolutivă a lumii auto, chiar dacă, în mod deloc paradoxal, nu era indicat pentru cei care “rumegau” impactul social, istoric şi/sau moral. Dar, în acest prezent “hipertehnologizat”, lucrurile pot fi considerate şi mai uimitoare, în virtutea “logicii deductive” corelate cu impulsul natural de a crede în “continuitatea progresivă previzibilă” ? Mai concret, acela care a rămas “cu gura căscată” atunci, fixându-şi ca reper profesional şi model estetic ceea ce a admirat, poate fi în viaţă şi acum, însă, dacă i s-ar cere să se raporteze la conceptele actuale, ce-ar constata? Că gura i s-ar căsca şi mai mult sau ar tinde să se strâmbe a dezaprobare?...
Stau şi mă întreb dacă această ştiinţă complexă (stilarea automobilului) mai relevă vreun orizont artistic în branşa neo-proletcultismului abrutizant de astăzi…Oare se mai folosesc undeva sau cumva creionul şi planşa? (aaa, scuze, acum se pune accentul pe trasarea liniilor asistată de computer, adică pe un gest profund mecanic, care poate fi interpretat ca o simplă obligaţie de serviciu sau ca o pârtie prozaică, dar necesară ca oxigenul, spre joncţiunea cu bonusul salarial). Chiar dacă încă se mai practică realizarea machetelor, modelarea în plastilină (“lut”) a conceptelor desenate (glorie eternă corifeului deschizător de drum Harley Earl) mai presupune meticulozitatea fanatică, cronofagă şi scăldată în sudoare, deopotrivă a proiectanților şi a executanţilor?
Nu cumva “minimalismul” a devenit suveran “în toate domeniile de activitate” (sărmanul nea Nicu; îi era tare dragă această expresie, desigur, simplistă, dar normală, ba chiar incontestabilă), astfel încât orice creaţie (dacă se mai poate numi astfel, în sens pur “ontologic”) trebuie aşezată pe balanţa “vitală” (cu vădit caracter discreţionar) reducerea costurilor-acumularea profiturilor, nemaiinteresând pe nimeni forma originală, darămite fondul valoric?!? Se pare că spiritul educativ în care, “din păcate”, am fost crescut (de exemplu: “Vezi că nu tot ce zboară se mănâncă” --- în cazul nostru: nu tot ce se vinde este şi bun, de calitate certă, verificabilă şi admisibilă după criterii obiective consacrate!) a fost eminamente disipat în eterul bagatelizării unanime…Faptul că această urgie (nu exagerez!) s-a întâmplat fără voia mea n-are importanţă.
În concluzie…inexorabilă: vai mie şi celorlalţi “defazaţi” faţă de “evoluţia” tehnologică!
ca de fiecare data, un deliciu lingvistic comentariul tau; desi nu intotdeauna sunt de acord cu ce spui, "gustul" cuvintelor alese e ca dintr-o bucatarie frantuzeasca de lux; (oricum, superior unui local prezentat in ghidul michelin-ca sa imbin domeniul culinar cu cel auto)
ma incita mental jocul cuvintelor si dupa cum vezi, nu ma ridic la acest nivel, de aceea ma incanta cand vad un articol la care apare si comentariul tau.
n-ai cumva un blog?
Cât despre blog, nu deţin asa ceva :) Eu nici cont de Facebook nu vreau să-mi fac. Să nu crezi că mă ambiţionez prosteşte, dar m-aş repudia pe mine însumi dacă aş alege să fiu “în trend" (apropo de termenul cu pricina, am sesizat pe viu în viaţa asta diferenţa abisală dintre maşinile plămădite cu sufletul şi “mărfurile” turnate rapid după indicaţiile…contabililor). Aşadar, poţi opta pentru un dialog aici “cu garda jos”, în care nimeni n-are dreptul să se pretindă mai învăţat sau mai ager decât ceilalţi. Eu nu mi-am făurit un stil aparte şi nici nu mă “screm” să par cult la cap, ci pur şi simplu mă prezint după cum s-a îndurat măicuţa mea să mă aducă pe o lume care seamănă cu un “haos ostil”, debarasată de umanitatea insuflată, atât în grad solemn, cât şi cu o dragoste nemărginită, de Cel Care se numeşte Omul, cu Majusculă (noi nu putem deveni la fel decât printr-un efort continuu şi extraterestru, aş îndrăzni să-l calific “nespecific”…)
Una peste alta ma bucur ca o am, e un automobil deosebit ce intoarce multe capete. Chiar si in varianta break: lumea o confunda usor cu o ambulanta...sau un dric!