POVEŞTI AUTO: 40 de ani BMW Vierzylinder

BMW este o marcă care nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare. Constructorul din Bavaria este celebru pentru automobilele sale cu spirit sportiv, dar şi pentru inovaţiile aduse acestui îndrăgit mijloc de transport. Munchen-ul este oraşul pe care BMW în numeşte casă, aici aflându-se una din uzinele sale, dar şi foarte importantul sediu central, precum şi muzeul BMW. Despre aceste ultime două clădiri vom povesti astăzi. Nu, încă nu am luat-o razna şi nu ne-am transformat într-un site de arhitectură, dar sediul central BMW este o clădire specială care împlineşte 40 de ani de existenţă. Este un loc important, asociat cu imaginea BMW, pentru că această clădire simbolizează patru cilindri. Acest este, de fapt, şi numele cu care a intrat în istorie: BMW Vierzylinder. 

BMW a inaugurat sediul central pe 18 mai 1973, acesta devenind rapid una dintre clădirile emblematice ale orașului Munchen, cel mai important oraş din regiunea Bavaria. Această clădire formată din patru elemente în formă de cilindri suspendaţi este opera lui Dr. Karl Schwanzer, fiind proiectul care l-a făcut celebru pe acest arhitect vienez. Dar, să începem cu începutul.

Origini

În anii '60, BMW trecea printr-o perioadă de expansiune fără precedent. Constructorul german producea din ce în ce mai multe automobile, iar acestea erau apreciate de către public. Pentru a susţine creşterea producţie, BMW avea nevoie de un sediu adminisatrativ mare şi bine pus la punct. În acel moment, staff-ul administrat era împrăştiat în mai multe zone. Exista un spaţiu de birouri în apropierea uzinei din Munchen, dar pentru că BMW tocmai achiziţionase Glas Automobilwerke şi facilităţile acestora din Dingolfing şi Landshut, era nevoie de şi mai mult spaţiu. În consecinţă BMW a închiriat birouri în diverse locuri din Munchen. Era clar că BMW avea nevoie de un sediu central nou şi modern care să aducă sub acelaşi acoperiş tot personalul administrativ al mărcii. Consiliul de administraţie recunoştea acest lucru spre finalul anilor 60 şi dădea undă verde pentru construirea unui nou sediu central. 

BMW avea să organizeze un concurs de proiecte pentru noul sediu, iar un teren era identificat la sud de uzina BMW. Suprafaţa era de 28.210 metri pătraţi. Terenul era situat pe Dostlerstrasse, în imediata vecinătate a intrării principale în uzina BMW şi în acel moment era folosit drept parcare de către angajaţii constructorului de automobil bavarez. Caietul de sarcini a fost publicat în aprilie 1968 menţiona că noul complex de clădiri trebuie să includă - pe lângă blocul de birouri - un pavilion separat pentru un centru de calcul electronic şi o parcare supraetajată. Arhitectura noului centru administrativ, a centrului de calcul şi a parcării urma să fie integrată cu cea de la periferia uzinei şi se dorea o sinteză arhitecturală cu clădirile administrative 71 şi 80, deja existente. 

În 10 octombrie 1968 au fost prezentate proiectele, iar dintre acestea au fost selectate două pentru finală. Primul proiect era unul convenţional, o clădire cu şapte etaje din elemente prefabricate, propus de Aktiengesellschaft für Industrieplanung (Societate pe Acţiuni pentru Planificare Industrială), iar al doilea proiect propunea o clădire futuristă, înaltă de 100 metri, cu o structură suspendată şi patru elemente cilindrice, creată de arhitectul vienez Prof. Karl Schwanzer.

În viziunea juriului, ambele proiecte aveau puncte forte, dar şi dezavantaje, însă directorul de vânzări BMW, Paul Hahnemann, a considerat că designul îndrăzneţ al lui Karl Schwanzer are potenţialul de a deveni un reper arhitectural pentru BMW şi pentru München, militând intern pentru punerea sa în aplicare. Pentru a convinge Consiliul Director BMW, Consiliul de Administraţie şi principalii acţionari de meritele designului lui Schwanzer, Hahnemann a realizat un model funcţional al unui etaj integral, de forma frunzei de trifoi, la scară 1:1, în studiourile cinematografice Bavaria.

Efortul său a fost recompensat în decembrie 1968, când conducerea BMW l-a mandatat pe arhitect să construiască noul sediu central al concernului.

Urmareste Automarket

• Follow @automarketro

În secţiune transversală, turnul propus de Schawanzer seamănă cu un trifoi cu patru foi. Înălţimea maximă urma să fie de 99.5 metri, acest lucru fiind limitat de autorităţile locale. Această restricţie se baza pe înălţimea turnului Frauenkirsche din capitala Bavariei, care măsura 98.6 metri. Constrâns de acest lucru, arhitectul a proiectat un turn de 22 de etaje, din care 18 erau dedicate birourilor, iar patru erau etaje tehnice. În loc să se bazeze pe fundaţii, cei patru cilindri ai Turnului BMW au fost concepuţi să fie suspendaţi de o construcţie în formă de cruce, cu grinzi de oţel , dispusă pe acoperiş. În întreaga lume sunt doar câteva exemple de asemenea "clădiri suspendate" şi nici una dintre construcţii nu avea înălţimea designului lui Schwanzer pentru BMW. Practic, primele etaje terminate au fost cele superioare, ridicate apoi la înălţimea necesară pentru a face loc altor etaje. Cele patru elemente cilindrice ale fiecărui etaj erau construite iniţial la sol, după care erau ridicate hidraulic şi completate în numeroase segmente. Fiecare cilindru de 19 etaje - inclusiv un nivel tehnic (care furniza segmentarea vizuală) - a fost suspendat de patru "braţe-macara" uriaşe, dispuse în cruce pe acoperișul clădirii susținute de un turn realizat din beton armat dispus pe fundaţii foarte solide. Forţele uriaşe de extensie şi compresie au fost absorbite de grinzile din beton armat aflate la mezaninul treimii superioare a clădirii şi de conexiunile verticale şi de coloanele de compresie de pe faţada exterioară. Această abordare de design şi construcţie a oferit Turnului BMW o siluetă zveltă şi distinctivă, în ciuda înălţimii impresionante şi masei suspendate de 16.800 de tone.

Clădirea a fost ridicată destul de rapid. Termenul iniţial pentru execuţie a fost de 26 de luni, dar lucrările s-au efectuat în etape. Lucrările de excavaţie pe terenul fostei parcări au început pe 16 iulie 1970. La două luni şi jumătate de la începerea proiectului, fundaţia turnului şi cele două etaje de deasupra subsolului erau realizate. După patru luni de al demararea construcţiei, a fost ridicat elementul central al turnului la la înălţimea totală de aproape 100 de metri prin procesul de turnare Simcrete. A urmat crucea uriaşă de susţinere a sarcinii din vârful turnului. Chiar şi atunci când această operaţiune era în derulare, cele şapte etaje din vârful clădirii şi etajul tehnic adiacent erau pregătite la bază. Ulterior, aceste etaje au fost suspendate de crucea de susţinere prin utilizarea unor cabluri pretensionate de oţel şi ridicate cu o presă hidraulică într-un ritm de patru metri pe săptămână. În spaţiul eliberat sub aceste etaje acum suspendate, un nou etaj putea fi pregătit în fiecare săptămână şi ataşat la cele deja completate în vârf - în acelaşi timp se realiza şi activitatea de montare a geamurilor şi a faţadei. În acest mod, cele patru segmente cilindrice ale clădirii creşteau uniform de la sol, în acelaşi ritm. Construcţia s-a încheiat pe 7 decembrie 1971, iar în iulie 1972, la doar doi ani de la demararea construcţiilor întregul profil, exteriorul şi peisagistica erau finalizate, la timp pentru că în vara anului 1972, Munchen-ul urma să găzduiască Jocurile Olimpice de Vară. Inaugurarea oficială a noului sediu BMW a avut loc după terminarea amenajărilor interioare pe 18 mai 1973.

Logo-ul BMW

Privit din aer, sediul central BMW atrage atenţia prin sigla BMW afişată. Dar nu a fost uşor ca această siglă să ajungă aici. Încă de la început, conceptul arhitectului includea sigla pe cele patru laturi ale crucii de susţinere. Autoritatea de urbanism din Munchen a refuzat însă acest lucru, considerând impactul vizual prea mare. Se isca astfel un litigiu juridic, dar conducerea BMW a decis să arboreze emblema "în scop experimental" pe perioada Jocurilor Olimpice. Acesta a fost montat pe faţadele de vest şi est pentru a fi vizibil de pe Stadionul Olimpic aflat în apropiere. Această decizie a încălcat regulile oraşului, iar BMW a fost nevoită să plătească o amendă de 110.000 mărci germane. Negocierile cu autorităţile locale au continuat însă şi în cele din urmă BMW a primit aprobarea să afişeze în permanenţă logo-ul pe clădire.

Clădirea de birou şi-a făcut datoria cu brio, dar vârsta şi-a spus cuvântul şi, între anii 2004-2006, cei Patru Cilindri au intrat într-un program extensiv de modernizare şi renovare. Au fost recondiţionate supreafeţele, iar cele 2.304 geamuri au fost înlocuite. Astăzi, în 2013, clădirea este perfect funcţională şi oferă un spaţiu modern de lucru pentru 1.500 de angajaţi ai BMW Group.

Muzeul BMW

În imediata apropiere a sediului central BMW există şi muzeul BMW, una dintre principalele atracţii ale oraşului Munchen. Deşi BMW a avut un spaţiu dedicat expunerii de modele încă din 1925, acesta era amplasat în cadrul uzinei şi nu era foarte popular şi cunoscut. Dar, odată cu construcţia noului sediu central, a fost ianugurată şi o clădire separată dedicată exponatelor. Deşi aceasta nu fusese spcificată în caietul de sarcini, arhitectul Schwanzer a inclus o clădire externă şi independentă cu plan circular.  Alături de turn, muzeul cu forma unei cupe a fost al doilea punct de atracţie arhitecturală în complexul de clădiri conceput pentru BMW de Karl Schwanzer. Arhitectul a dezvoltat un cadru interior din coloane circulare, rampe pentru umplerea spaţiului şi platforme aparent suspendate în aer. Învelişul exterior din beton relativ subţire era inspirat din principiul auto al caroseriei autoportante. Acoperişul măsura 40 de metri în diametru. Muzeul a fost apoi extins în 2002, iar în 2008 a fost redeschis publicului cu o colecţie permanentă de peste 130 de automobile BMW. Muzeul BMW are acum peste 500.000 de vizitatori pe an. 

BMW Welt

Din 2007, complexul BMW s-a îmbogăţit cu încă o structură. Numită BMW Welt, adică "Lumea BMW", în traducere liberă. Este o clădire cu o arhitectură futuristă. BMW Welt este un fel de super showroom, un loc în care fanul sau clientul BMW poate interacţiona cu orice element din lumea BMW. Imediat după deschidere, BMW Welt a devenit un loc mai popular decât Muzeul BMW aflat peste drum. Peste două milioane de vizitatori trec anual pragul structurii de sticlă şi metal pentru a experimenta lumea automobilelor bavareze. Mai mult, la BMW Welt clienţii vin să îşi ridice maşina comandată şi pot face într-un loc unic, pe o rampă în formă de spirală. Pentru cel care şi-a comandat un model BMW şi a bifat opţiunea livrare la uzină, este experienţa supremă.