Povestea unei altfel de idei: benzi desenate, muncă şi amintiri care rămân

"Cum a fost la Salon?" O întrebare la care mă aştept după fiecare mare salon auto la care particip sau participăm. Vine întotdeauna, e regulă. E mai clar că voi fi întrebat despre asta decât că după ziua în care scriu textul ăsta vine noaptea. Probabil de-asta îl şi scriu: să am linkul ăsta şi să-l trimit prietenilor de fiecare dată când primesc pe adresa urechilor întrebarea asta. "Şi? A fost frumos la Salonul Auto?Ce-ai văzut acolo?" Nu ştiu. Poate că a fost, poate nu. Cert e că un jurnalist auto nu vă va putea răspunde niciodată la întrebarea asta. Explicaţiile vin în rândurile următoare.

SALONUL CA JURNALIST

Încă de la primul Salon la care am participat ca jurnalist - acum mulţi ani, la Geneva - mi-au încolţit în minte câteva întrebări izvorâte dintr-o dilemă. Cum o fi să vii la Salon şi să admiri toate maşinile astea ca simplu spectator, ca simplu iubitor de maşini? Cum o fi să simţi maşinile astea? Să le pipăi, să le priveşti minute în şir la standurile constructorilor, să le admiri formele şi să le analizezi tăcut detaliile? Cum o fi să înţelegi cu adevărat strălucirea unui astfel de salon? 

Un jurnalist auto - şi aici vorbesc în mod sigur în numele tuturor celor care încearcă sau au încercat vreodată să lucreze în acest domeniu excepţional - este cel mai fericit şi în acelaşi timp cel mai trist om din lume pe perioada unui astfel de eveniment. Fericit pentru că are ocazia de a vedea dea aproape maşini pe care nimeni în afara inginerilor, designerilor şi a celor din interiorul producătorilor nu le-au mai văzut aşa. Trist pentru că cele două zile destinate presei la un astfel de salon se scurg pe cât de repede şi de subtil, pe atât de complicat şi de obositor fizic şi psihic. În ciuda a ceea ce pare, Salonul Auto de la Paris nu înseamnă Paris, ci mai degrabă Salon Auto. Este exact diferenţa dintre modul în care simte un meci jucătorul de fotbal pe de o parte şi spectatorul din tribune pe de altă parte. Dacă aţi fost în rolul amândurora, ştiţi foarte bine despre ce vorbesc.

DRUMUL SPRE SALON: ÎNTRE PLĂCERE, MUNCĂ ŞI INTERNET

Ediţia 2012 a Salonului a fost una şi mai complicată decât de obicei pentru echipa Automarket. Probabil că aceia dintre voi care ne urmăresc de mai mult timp au observat că preferăm să înlocuim avionul elegant şi rapid cu maşinile pentru a ajunge la acest tip de evenimente. Explicaţia stă în dorinţa noastră de a scoate în faţă maşinile şi altfel decât par ele atunci când le prezentăm pe site. Într-un astfel de road trip, care are între 3000 şi 5000 de kilometri, în funcţie de locul în care are loc Salonul, înveţi altfel o maşină, scrii altfel despre o maşină şi, mai ales, ai norocul de a realiza fotografii pe care nu le-ai obţine altfel niciodată în România. Este o metodă mai "umană" de a ne apropia de maşini, dar în acelaşi timp una care implică multă muncă. Un astfel de drum este departe de a fi unul care se aseamănă cu o vacanţă, deşi locurile şi metoda par desprinse din tablourile de vară cu soare în vârf de băţ. Pe lângă faptul că fotografiile profesioniste iau timp preţios din orele care par unele de relaxare pe drum, fiecare seară ne prinde la o pensiune sau la un hotel din Europa, unde între sudalme şi lovituri de cuţit virtuale în inima conexiunii de internet de regulă extrem de proaste încercăm să vopsim un tablou plăcut şi digerabil al segmentului de drum parcurs. Chiar dacă ştim cu toţii asta, România e în rai când e vorba de viteza conexiunii la internet. 

Normal, am avut momente pe care nu le voi uita niciodată, şi probabil că ele vor rămâne după ce toată povestea va trece: panorama Alpilor văzută de la balconul rustic al unei pensiuni din Austria, imaginea de dimineaţă devreme a lacului de munte austriac pe care se plimba o ceaţă deasă ca în filmele horror, furtuna apocaliptică din Alpii elveţieni, momentul în care am intrat cu maşina în nori la propriu pe Glossglockner Hochalpenstrasse sau cele 15 minute în care m-am învârtit cu maşina în Place de l'Etoile din Paris, una dintre cele mai complicate intersecţii din lume, încercând să-l ajut pe Ciprian să inventeze o fotografie bună într-unul dintre cele mai aglomerate puncte din Paris. O parte dintre aceste imagini se află în galeria foto a acestui articol.

Celelalte sunt în mine.

BENZILE DESENATE: RISC ŞI PROVOCARE

În 2012, toate astea s-au înmulţit cu doi. Am plecat la drum cu ideea de a transforma aceste călătorii într-unele care să ne scoată din ritmul clasic şi să ne facă să modificăm regulile clasice. Am riscat enorm, mergând pe cartea unor benzi desenate, specie îndeajuns de rar întâlnită în România pentru a fi neînţeleasă de foarte mulţi, dar extrem de dezvoltată în Europa şi în Statele Unite. În Franţa, de exemplu, magazinele de reviste de benzi desenate sunt mai întotdeauna pline de pasionaţi şi fani de toate vârstele, iar varietatea genurilor este surprinzător de generoasă. Am gândit constructiv şi am decis să aducem un aer diferit. Nu cred că am gândit în spiritul publicului de la noi, sunt sigur că nu am fost înţeleşi de mulţi, însă sunt perfect convins că proiectul a fost o reuşită enormă din toate punctele de vedere. Creativitate, soluţie, concepere, abordare. 

BENZI DESENATE: ÎN CĂUTAREA LUI ADAM

Episodul 1: IDEEA
Episodul 2: AVENTURI PRIN ROMÂNIA
Episodul 3: MAȘINA VORBEȘTE?!
Episodul 4: CU CAPUL ÎN NORI
Episodul 5: PLOI, IUBIRE, VACI MOV
Episodul 6: UN GERMAN LA PARIS
Episodul 7: L-AM GĂSIT PE ADAM!

Uneori, secretele ieşirii în evidenţă nu rezidă în lupte surde pe aceleaşi planuri - lupte duse uneori la paroxism şi la nebunie şi care duc la soluţii cretine - ci în nonconformism. Iar lipsa de conformitate este prin definiţie un fenomen care nu este înghiţit şi digerat uşor, dar care, uneori, poate să ducă la rezultate remarcabile.

A fost extrem de complicat. Şi îmi măsor cuvintele când spun asta. De la şedinţele foto de portret dinaintea plecării - în care fiecare dintre "actorii principali" ai benzilor desenate au trecut prin toate stările descrise în manualele de psihologie - şi până la uluiala trecătorilor care "admirau" doi nebuni care păreau că vorbesc cu o maşină, am trecut prin momente intense şi interesante. Am creat o schiţă de scenariu pentru întreg drumul şi ştiam ce avea să se întâmple zilnic în banda desenată, dar habar n-aveam cu ce urma să umplem totul. Nu aveam de unde să ştim că drumurile ne vor duce printr-un pas în Alpi în care am dus maşina la o înălţime mai mare decât cea a celui mai ridicat punct din România, la fel cum nu aveam de unde să ştim că unul dintre episoade - programat în Alpii elveţieni - avea să se schimbe radical după ce ziua respectivă a fost călită de o furtună grea. Am improvizat mult, am schimbat multe, dar scopul a rămas acelaşi: povestea căutării lui ADAM, cu peripeţiile de rigoare.

ALTFEL

Evident, puteam să ajungem la Paris şi să vă arătăm în fotografii seci, legate de un text sec, ce este şi ce face cel mai nou membru al familiei Opel. Sau puteam să vă povestim într-un text la fel de sec cum se comportă GTC Astra pe serpentine şi cât consumă pe urcare şi pe coborâre. Sau în medie. Suntem siguri însă că puteţi citi astea de fiecare dată când aveţi nevoie atât pe Automarket, cât şi pe toate celelalte site-uri de profil, româneşti sau nu. 

Una peste alta, ne-am dovedit nouă înşine că poţi să faci lucruri "altfel" şi fără să-ţi prostituezi intelectul sau să apelezi la metodele atât de des folosite în presa de azi de a atrage public. Nu am vrut şoc, nu am vrut groază, am vrut o fărâmă de umor şi o idee diferită care să ne ducă mai departe. Este evident că benzile desenate pe care le-am creat sunt perfectibile, este evident că nu avem flerul şi imaginaţia unor oameni care-şi câştigă banii din asta, nimeni nu avea impresia că vom scoate pe piaţă cărţi contracost cu aventurile noastre. Însă am simulat cât am putut o poveste de acest tip într-un context cât se poate de normal. Cu fotografii. 

Paranteză, rămâne între noi: am fost atât de absorbiţi de ideea benzilor desenate, încât atunci când am ajuns la întâlnirea cu Opel Adam - un spectacol de stradă organizat de Opel pentru un număr restrâns de jurnalişti în zona Centrului Pompidou - aveam impresia că suntem actorii din benzi care îl găsisiră în sfârşit pe Adam. Am făcut fotografii, am râs, am intrat în maşină şi am vorbit cu ea, stârnindu-le celor din jur atât zâmbete, cât şi semne de întrebare. Îl găsisem pe ADAM, ţinta noastră era atinsă după şase zile de "căutări" prin Alpi şi, nu în ultimul rând, după 20 de ore de lucru efectiv la aşezarea benzilor. Şi aici nu am luat în considerare timpul necesar realizării fotografiilor şi conceperii ideii.

SALONUL DE LA PARIS ÎN BENZI DESENATE

Deşi feedback-ul de pe drum a fost limitat, am ajuns la Salonul de la Paris într-un soi de poveste care părea din alt film. Au fost câteva zeci de felicitări din partea unora, am văzut feţe fascinate de idee şi am văzut oameni care ar fi vrut să facă parte şi ei din episoadele pe care le-am relatat de la standurile Salonului Auto. Le mulţumim tuturor pentru că au apreciat cu adevărat efortul şi pentru că au înţeles ce riscuri şi câtă muncă stau în spatele unei astfel de idei.

Apropo de Salon, ideea a mers mai departe, iar benzile desenate de la standuri ne-au făcut să reinventăm salonul auto în sensul jurnalistic al termenului. Automarket.ro vă pregătise deja şi publicase toate materialele de prezentare "serioase" ale premierelor de la evenimentul parizian, dar abordarea ludică a fiecărei lansări a făcut să scoatem până şi ultima fărâmă de creativitate din noi. Imaginaţi-vă doi tipi cu un aparat foto care ajung la un stand unde trebuie să găsească un scenariu pentru benzi desenate. Nu am ştiut ce ne aşteaptă acolo, nu ştiam ce cum sunt decorurile, cum sunt aşezate maşinile sau ce am putea inventa pe loc. Am fost nevoiţi să ne adaptăm imediat, să găsim soluţii perfecte pentru dialogurile din standuri şi să realizăm fotografii tipice. Lucruri care, din nou, au stârnit zâmbete din partea unor jurnalişti şi fotografi care nu mai văzuseră până atunci niciodată asta. 

A fost complicat, iar timpul nu ne-a ajutat deloc. De obicei, o zi de presă la un Salon Auto înseamnă cam 10-12 ore de muncă continuă, chit că aceasta constă în fotografii, interviuri, materiale scrise, video sau reportaje. În cazul nostru, o zi însemna, da capo al fine, scenarii inventate pe loc, fotografii diferite de tot ceea ce am făcut până acum şi producţie de benzi desenate, lucruri la prima vedere complet diferite de ceea ce ar trebui să însemne un Salon Auto. Apoi, seara, la hotel, munca a continuat până târziu în noapte, doar pentru ca ciclul să se reia ulterior.

BENZI DESENATE: PRIN STANDURILE SALONULUI DE LA PARIS

Aventuri la standul OPEL
Aventuri la standul CHEVROLET
Aventuri la standul RENAULT
Aventuri la standul BMW
Aventuri la standul DACIA
Aventuri la standurile CITROEN și PEUGEOT
Aventuri la standurile NISSAN și FORD 
Aventuri la standul INFINITI 
Aventuri la standurile FIAT, ABARTH, ALFA ROMEO, LANCIA, FERRARI
Aventuri la standurile KIA și HYUNDAI
Aventuri la standul VOLKSWAGEN
Aventuri la standurile SKODA și SEAT
Aventuri la standurile AUDI și PORSCHE 
Aventuri la standurile MITSUBISHI, SUBARU, HONDA, TOYOTA, VOLVO, JAGUAR

CE URMEAZĂ PE AUTOMARKET.RO?

A fost greu, dar pentru că a fost diferit şi pentru că suntem fericiţi că v-am putut oferi o alternativă, suntem înapoi la Bucureşti cu o mulţime de idei noi şi de proiecte interesante în planuri. Şi este o plăcere să reuşim să împărţim toate aceste idei cu voi, cei pentru care încercăm să ne reinventăm zi după zi. 

Cum a fost la Salonul Auto de la Paris? Sincer, habar n-am. Pot însă să vă spun că a meritat totul. Mie mi s-a părut un vis lung şi extrem de obositor, dar în urma căruia am zâmbit şi am avut chef să încep o zi care pare din ce în ce mai plăcută. Poate că, uneori, meseria de jurnalist trebuie reinventată pentru a te face să o apreciezi într-o ţară în care jurnalistul s-a transformat peste timp dintr-o persoană respectată şi înaltă într-un termen ambiguu care adună deopotrivă lături, mâncare stricată şi interese mai mult sau mai puţin meschine. Ca să poţi să oferi, trebuie să te oferi. Asta am făcut la şi înspre Paris. Dacă am greşit, acceptăm orice critică. Dacă am îndrăznit prea mult, la fel. Dar dacă citind benzile desenate aţi reînvăţat să zâmbiţi, avem cu toţii o şansă.