Noul rege al parcarilor

Fiat 500 nu are nevoie de test drive. Da, acest lucru poate parea ciudat venit dinspre un jurnalist auto, insa credeti-ma pe cuvant. Pentru a descrie Cinquecento nu ai nevoie de multe cunostinte din domeniu. Trebuie doar sa iti duci cu tine creierul, inima si multa, foarte multa buna dispozitie. Chiar daca ultimul element este oarecum intrinsec si vine de la sine in momentul in care urci la volan.

Fiat 500 a ajuns in sfarsit si la noi. Au trecut sapte luni de cand Automarket era prezent la Torino, la lansarea oficiala a modelului, si de cand masinuta a luat cu asalt toate topurile si toate clasamentele auto mondiale. Numit oficial Masina Anului in Europa, Fiat 500 este primul model de clasa mini care a primit cinci stele la celebrele teste de siguranta EuroNCAP, reusind sa creeze un precedent destul de dificil de inghitit de concurenta. Chiar daca unii spun ca, atunci cand aduci vorba de concurenta, singurul rival adevarat al lui 500 este Mini. Si nu se inseala. La fel ca modelul britanic crescut si regandit de BMW, 500 nu se bazeaza doar pe un aspect placut si pe o prezenta adorabila pe sosele, ci si pe o istorie care are la baza prima iubire in materie de masini a cel putin 50% dintre italienii care acum au peste 50 de ani. Atunci cand a aparut, in 1957, Fiat 500 a revolutionat intreaga piata auto europeana, reusind sa atraga clienti de pe tot continentul, fara exceptie. Iar renasterea legendei 500 nu putea ramane neobservata nici la noi, unde masinuta incepe sa misune prin Bucuresti.

De altfel, nici nu se putea un moment mai bun pentru lansarea lui 500. Blocarea idioata a cel putin 4 artere principale ale Bucurestiului din cauza lucrarilor concomitente si anuntatul summit NATO care va taia pur si simplu in doua corpul paralizat al unei capitale aflate in coma din punctul de vedere al traficului nu au multe motive sa fie zugravite in culori pastelate. Asta pana cand te urci la volanul unui 500. In scurt timp devii atractia principala a strazii. Toate privirile se indreapta asupra ta, unele dintre acestea cu premeditare, stiind ce se ascunde in spatele invelisului rosu al unei masinute care pare desprinsa din celebrele jocuri cu masini electrice numai bune de “tamponat”, altele pur si simplu mirate de aparitia unei masini care isi poate croi foarte simplu loc prin sirul nesfarsit de masini din fata.

Un lucru e cert: cu 500, nu poti sa treci neobservat. Si e un test de ego sa vezi ca atentia tuturor este indreptata asupra ta. Am tras cu ochiul la o domnisoara care astepta culoarea verde la pietoni dar care a fost atat de fermecata de formele atragatoare ale masinii incat a uitat sa treaca strada si a ramas cu ochii pe rosul aprins al masinii de test. Normal, am tras cu ochiul si chiar mai mult decat atat la un detinator al “fratelui” Fiat Panda – noul 500 este creat pe aceeasi platforma pentru ca Fiat sa fie siguri ca fiabilitatea nu va fi o problema din niciun punct de vedere - care m-a inecat in “flash-uri” pana cand am oprit pe dreapta pentru a-i prezenta masinuta. Nici doamna cu o Dacie ponosita din spatele meu care a primit cateva jeturi de lichid de parbriz din cauza faptului ca 500 spala totul in jur nu a putut fi trecuta cu vederea din simplul motiv ca, pentru ea, masinuta rosie din fata nu era decat un alt motiv de a-si descarca nervii zilnici.

Am avut in test versiunea Multijet de 1.3 litri si 75 de cai putere, singurul diesel disponibil in acest moment in dotarea lui 500. Cei care cauta sporitivitate au de unde alege, cei 100 de cai ai motorului pe benzina de 1.4 litri fiind arhisuficienti pentru o rulare ceva mai tupeista prin viraje. Normal, dementii vor avea si ei la dispozitie o nebunie de versiune care va fi scoasa pe piata in scurt timp de Abarth, divizia de performanta Fiat: 130 de cai. Revenim. Obisnuiti cu motorul diesel de pe restul modelelor din gama Fiat, nu am putut observa decat ca cele 980 de kilograme ale masinii determina un comportament mult mai sprinten decat in cazul lui Grande Punto, de exemplu. Stim ca veti intreba cat consuma. Putin, infim chiar: computerul de bord ne-a aratat 6.3 litri in conditii de trafic bucurestean, deci scos putin in afara orasului ati putea avea surpriza de a avea in maini un model care nu are ca hobby mancatul motorinei. Era sa spun “nu stie unde sunt benzinariile”, insa cei 35 de litri – un minus pentru toate modelele din aceasta clasa – m-a facut sa ma mai gandesc o data.

Si pentru ca tot am ajuns la capitolul minusuri, celelalte dezavantaje sunt cele clasice: portbagaj de 185 de litri (masurat cu ochiul liber, incap fara probleme cam sase baxuri de apa asezate cu cap), spatiu insuficient pentru genunchi pe locurile din spate, confort relativ pe scaune, cu drumuri lungi contraindicate, si suspensii cu care trebuie sa te obisnuiesti pentru a le intelege bine.

Un alt element care va face furori si va da in acelasi timp batai de cap celor care se hotarasc sa isi cumpere 500 este reprezentat de miile de posibilitati de personalizare. Personal, am analizat lista de optionale si de stickere aplicabile pe 500 si m-am pierdut undeva la nivelul stickerului fata-spate care imita steagul cu patratele din Formula 1. Pentru cei care vor insa sa aiba o masina unica (lucru perfect posibil avand in vedere ca Fiat se lauda cu faptul ca se pot crea 500.000 de masini unicat utilizand elementele de personalizare din catalog), cautarea accesoriilor perfecte va reprezenta o placere infinita.

Una peste alta, 500 e de vazut. Si de admirat. Nu multi reusesc sa treaca peste 50 de ani de viata si sa ajunga, la batranete, sa scape de riduri si sa placa tinerelor.