Industria auto japoneză este pe cale să se confrunte cu o răsturnare de situație majoră. Asta pentru că planurile de fuzionare dintre Nissan și Honda ar urma să nu se mai materializeze după ce Nissan s-ar fi răzgândit în privința acestora, potrivit publicației Nikkei.
Mai mulți oficiali anonimi implicați în aceste discuții au declarat pentru publicație că Nissan nu este de acord să devină o subsidiară a celor de la Honda. Oficialul a mai precizat că această schimbare de abordare din partea Honda este în contradicție cu discuțiile inițiale de fuzionare a celor două mărci, în care acestea se vedeau egale.
De cealaltă parte, un purtător de cuvânt Honda a spus că nu a fost informat de Nissan cu privire la retragerea acesteia din memorandumul de înțelegere semnat între cele două mărci.
Nissan și Honda trebuiau inițial să-și prezinte planurile de fuzionare la finalul lui ianuarie. Prezentarea acestora a fost amânată până la mijlocul lui februarie.
Anul trecut, Nissan a introdus măsuri noi de reducere a costurilor, care au dus la eliminarea a circa 9000 de locuri de muncă și la scăderea capacității sale cu 20% la nivel mondial.via Reuters
În rest (a se citi: management, finanţe) prefer să nu mă pronunţ – dar (iarăşi subliniez: eu) cred că Nissan este/se menţine departe de viziunea panoramică a lui TMC, care nu degeaba s-a întronat nr. 1 în lume ((nu doar întru înţepenit-meschinul obiectiv comercial, taina conducerii celei mai valoroase companii auto nefiind greu de intuit: “simte” (şi – limpede când te bucuri de o asemenea comoară de spirit – va lăsa…cu limbă de moarte) şi ce vrea, şi ce are nevoie…pământeanul (obişnuit sau nu) )), dar nu doar datorită propriei meritocraţii, ci şi atâta vreme cât concurenţa euroatlantică este antrenată în teribila spirală a auto-frustrării, echivalentă cu o nedemnă şi tot mai profundă (deloc paradoxal: cu cât încearcă s-o…remedieze) criză de identitate (întotdeauna “sursa” tuturor celorlalte crize/probleme); de fapt, a zis-o pe şleau cineva de pe-aici: vremurile bune nasc (invariabil???) caractere slabe…în fond şi la urma urmei, adevărata şi cea mai devastatoare (inclusiv…sau mai ales de sine) pandemie (dar nu doar cu efect transnaţional, ci şi transrasial) este una singură…şi, hai, cine se încumetă să mă combată: ABULIA ((circumstanţă (Stângo-)agravantă…tehnologismul, care, inevitabil, va degenera în garantat-ireversibil-aneantizantul transumanism…)).