În această săptămână, Nissan a dezvăluit planul său de restructurare pe următorii 4 ani, ce presupune închiderea fabricii din Barcelona și reducerea producției totale cu 20%, la 5.4 milioane de unități.
Japonezii vor să reducă și numărul de modele și versiuni, astfel încât costurile anuale fixe să scadă cu circa 2.5 miliarde de euro. Planul vine după ce, în 2019, constructorul a avut pierderi de 5 miliarde de euro.
În contextul acestor probleme financiare, Nissan a reușit să obțină un credit de circa 6.6 miliarde de dolari de la mai multe bănci japoneze. Potrivit surselor Reuters, o treime din valoarea împrumutului este garantată de statul japonez.
Șeful Makoto Uchida susține că Nissan are suficiente resurse pentru a depăși o scădere severă a vânzărilor din cauza pandemiei de coronavirus, dar spune că provocarea va fi să îmbunătățească fluxurile de numerar.
Via Reuters
În realitate, aceste “împrumuturi” îi vor afunda în probleme pe naivi în loc să-i scoată la liman (iar de profituri nici nu poate fi vorba!). Magnum argumentum? “Criza” continuă prin ea însăşi sau continuă adoptând alte forme (adică transformându-se în alta sau urmând una după alta), deci elementul-cheie al reuşitei oculte este: CONTINUĂ…Astfel că NIMENI nu va izbuti s-o “depăşească”, oricât s-ar zbate bineintenţionat şi indiferent ce susţin “mainstream media” şi “autorităţile luptătoare cu pandemia”. Gândiţi-vă numai la următorul aspect: OK, să presupunem că eu, companie auto ajunsă la ananghie, chiar pot produce maşini la nivelul scontat graţie ajutorului combinat stat-privat. Dar cui le voi vinde eu, din moment ce “potenţialii clienţi” se confruntă ei înşişi cu incertitudinea zilei de mâine, implicit cu siguranţa surselor de venit?! Başca nu este exclus să acumulez stocuri peste stocuri (fără voia mea, dar n-are importanţă în context), ceea ce reclamă alte costuri din partea mea! Şi uite aşa mă pot trezi cu o şi mai mare belea pe capul meu.
În spatele uşilor închise, s-a preconizat că, în mod negreşit, aceste sume destul de “piperate” nu vor putea fi returnate (fiind acordate în regim de bancă, automat atrag dobânzi, iar “garanţiile de stat” sunt aruncate la derută pe piaţa propagandistică) şi, atunci, inevitabil…se vor pune multe lacăte pe afacerile auto tradiţionale. Însă, desigur, eco-salvarea planetei va cunoaşte alte căi (şi anume încununate invariabil de succes), tot mai stimulate de Statul-Corporaţie. Iar când eu spun că, totuşi, ICE vor perpetua cu dârzenie (întinse chiar pe decenii), nu mă refer la procesul de fabricaţie (care, logic, va înceta odată şi odată), ci la…conservarea (pe motiv de încredere, de pasiune, de…credinţă) lor şi a şasiurilor/caroseriilor care le găzduiesc.
Da, sunt tata Omid! – astfel, previn reproşurile “realiştilor”, “optimiştilor” şi “binevoitorilor”.
S-ar parea ca ne indreptam spre socialism planetar. Singura ruptura in matrice e presedintele american Trump. Eu il vad ca pe o rangta bagata in dintii rotilor utilajului care construia dihania numita "capitalism de stat". Ma astept sa castige din nou la iarna alegerile. Si ma astept ca, datorita (nu "din cauza") aceasta, Europa sa devina tot mai "republicana" de peste vreo 2 - 3 ani incolo. De asemenea, prevad greutati tot mai mari pentru creatura von der Leyen cu tembelismele ei verzi.
si tiida mea sedan zambeste parca sub noua masca pusa la radiator cind a auzit de miliardele propuse, pregatite si primite de la japi - na ca m-am virusat si eu de la cei 3p ai AM.
p.s. cind am pornit-o azi dimineata parca ridea totusi ca proasta-n tirg din esapament si mi-e sa nu fi luat virusu vacii nebune de la skodele vecinilor din parcare ca in porbagaju lor urias nu stii ce se mai ascunde.