În urmă cu șase decenii, în 26 august 1959, British Motor Corporation (BMC) prezenta rezultatul activității sale de dezvoltare pentru crearea unui vehicul cu totul și cu totul special. Publicul a putut admira chiar de la inceput două modele produse plecând de la aceeași structură: Morris MINI-Minor si Austin Seven.
Iar această premieră anticipa flexibilitatea cu care putea fi valorificat conceptul britanicilor caracterizat de dimensiunile exterioare mici, spațiul interior generos și comportamentul dinamic bun. Toate aceste cerințe au reușit să fie duse până la capăt de inginerul şi designerul auto Alec Issigonis, părintele Mini.
Primele versiuni erau echipate cu un motor de 848 de centimetri cubi capabil să ofere 34 de cai putere. Portbagajul promitea un volum de 195 de litri, iar clienții au fost încântați atât de ținuta de drum bună, cât și de motorizarea eficientă.
Un an mai târziu, BMC a mărit gama de produse prin lansarea lui Mini Van și a lui Mini Estate. Aceata din urmă a fost promovată sub denumirile de Morris Mini-Traveler şi Austin Seven Countryman. În 1961, caroseria clasicului Mini se trasformă și astfel lua naștere Mini Pick-Up.
În a doua parte a anului, John Cooper, celebrul inginer şi producător de maşini sport, lansează primele prototipuri ale viitorului Mini Cooper. Proiectul este primit cu brațele deschise, iar conducerea BMC decide să vină cu o serie Mini Cooper limitată la 1.000 de unități.
Printre altele, versiunea specială era echipată cu un motor de un litru capabil să ofere 55 de cai putere.
Pasionații au reacționat rapid, iar singurul lucru pe care l-au cerut a fost ca John Cooper și Alec Issigonis să ofere un model cu și mai multă putere. Cei doi au ascultat dorințele clienților și au oferit o versiune cu motor de 1.071 cmc și 70 CP.
La scurt timp după lansarea acestor variante, apar și primele rezultate în motorsport. În 1964, echipajul format din Hopkirk Paddy și Liddon Henry obțin victoria în Raliul Monte Carlo. Și în 1965 și 1967, Mini Cooper S reușește să câștige Raliul Monte Carlo, iar aceste evenimente confirmă caracteristicile dinamice ale micuțului model britanic.
Mai mult decât atât, Niki Lauda, Graham Hill, Jackie Stewart, John Surtees, Jochen Rindt şi James Hunt sunt doar câţiva dintre campionii mondiali de Formula 1 care au debutat în sportul cu motor la volanul unui Mini.
În 1967 a fost realizată prima modernizare generoasă, iar modelul britanic primea un motor mai mare cu o putere de 38 de cai. Doi ani mai târziu, în gama britanicilor își face apariția și Mini Clubman, iar în același timp, Mini Cooper este scos din ofertă.
La jumătatea anilor '70, au fost lansate o mulțime de versiuni speciale, multe dintre acestea purtând numele cartierelor sau a unor regiuni londoneze (Mayfair, Camden).
În 1990, fanii au salutat revenirea lui Mini Cooper în gama de modele, iar noua varianta era echipată cu un motor de 1.3 litri.
Prima versiune Mini Cabriolet este comercializată între 1993 și 1996, iar producția totală a fost de aproximativ 1.000 de unități.
Primul Mini nou lansat sub umbrela BMW a avut loc în noiembrie 2000 în cadrul Salonului Auto de la Berlin. Un an mai târziu, hatchback-ul revenea în showroom-uri în două variante: Mini Cooper (115 CP) și Mini One (90 CP). Heinrich Petra, un inginer român cu o experienţă bogată în cadrul BMW, a fost responsabilul de dezvoltare care a supraveghet relansarea mărcii.
Începând cu 2001, portofoliul Mini a crescut, iar constructorul britanic nu a oferit doar mai multe versiuni de motorizare, ci și o gamă generoasă de variante de caroserie. În 2004, apare noul Mini Cabriolet, iar câțiva ani mai târziu se lansează și noul Clubman. Mini Countryman este lansat în 2009, anul în care legendarul model britanic împlinea 50 de ani de la debut.
Anul acesta, Mini marchează cei 60 de ani de existență prin introducerea lui Mini Cooper SE, primul model electric de serie din istoria producătorului din Oxford.
Comentarii (1)