Scandalul Dieselgate care a lovit în plin grupul Volkswagen încă are ecouri în industrie, la 3 ani de la izbucnirea sa.
Cu toate că Volkswagen a fost afectată cel mai mult, nici alte companii germane nu au scăpat de probleme și au trezit suspiciunile autorităților.
Autoritatea Federală de Transport din Germania (KBA) a ordonat acum grupului Daimler să cheme în service un număr de 1.000 de exemplare Mercedes Vito. Motivul? Autoritatea a descoperit unele softuri care manipulau emisiile diesel în cazul motoarelor de 1.6 litri.
Daimler a spus că va coopera cu autoritățile în acest caz și, dacă va fi nevoie, va lupta în justiție pentru a-și face dreptate. Nemții au anunțat că proprietarii unităților Mercedes Vito cu “probleme” vor fi înștiințați și chemați în service pentru actualizarea gratuită a softului.
Procurorii din Stuttgart investighează Daimler de mai bine de un an, sub suspiciunea că Mercedes a încălcat normele de poluare în cazul a aproximativ un milion de mașini vândute în Europa și Statele Unite în perioada 2008-2016.
Via Automotive News
Ar fi interesant de aflat care ar fi reacţiile următoarelor persoane trecute Dincolo: Diesel, Daimler, Benz, Horch, Porsche şi…Hitler.
În definitiv, nu înşelăciunea în sine trebuie condamnată, ci apetitul nestăvilit pentru…minciună, tentativa ineptă şi intolerabilă de a te pretinde “curat şi uscat” – chiar dacă eşti vârât până-n gât în materii neplăcute (eufemism, evident) – şi iluzia cruntă că poţi prosti lesne o lume întreagă (în mare parte…chiar se întâmplă; simpla cercetare a clasamentelor comerciale ne lămureşte pe loc şi fără echivoc). Hm, apropo, eu, unul, nu găsesc CEO mai potrivit pentru industria germană de profil decât…zeiţa dreptăţii de pe plaiurile mioritice. Că tot se poartă moda şefelor. Mai există una şi peste Ocean, “remarcată” prin dolce far niente, pardon, prin titlul de “most powerful woman in corporate America”.
Si cand te gandesti ca inca marea majoritate a semenilor nostri din Ramanica se inchina si isi fac cruce cu doua maini cand vad cate un "neamt" iar expresia "lucru nemtzesc" le este crez...
Nu mai departe redactia AM care nu conteneste in a fi partinitoare cu orice stire, post, articol ridicand in slavi tehnologia germana si cu precadere a celor din curtea VAG.
Nu pot sa imi explic cum de se bucura de o asa popularitate fiind intr-atat de partinitori si lipsiti de echidistanta...
De fapt stiu, raspunsul e chiar mai sus (NOTA: "Marea majoritate...")
Spui mașină germană spui înşelăciune cu maimuţa !!!
RUŞINE !!
Nu o să cumpăr niciodată germană.
Revenind la fiabilitate, niciodată să nu cădem ȋn capcana insidioasă de a admite că această caracteristică importantă a automobilismului se limitează la calitatea procesului de producție. Depinde, ȋn egală măsură, de regimul de exploatare. Un mod adecvat de pilotaj și de ȋntreținere, indiferent de proveniența mașinii, poate furniza surprize negândite…Plăcute, desigur. Altfel nu-mi explic de ce mulți oameni din jurul și din habitatul meu, deținători de ghermance, dar fără să aparțină categoriei infame coca & piți, sunt statornici ȋn opțiuni și chiar ȋn pasiune! Cunosc fani 1.9 TDI “nemuritor”, dar să nu le vorbești de 2.0 TDI, că strâmbă din nas. Așijderea ȋndrăgostiți de BMW “aspirate”, cărora le repugnă “turbarea” din prezent. Un vecin cu “treiar” din 2003, de 2L și vreo 140 CP, mi-a mărturisit că n-ar renunța la el pentru nimic ȋn lume. Ca să-l șicanez, am ȋncercat să-l “vrăjesc” apoteozând superforța biturbo a “sedanurilor de ȋnaltă performanță” sub auspicii M, respectiv cuplul uriaș disponibil sub 2000 rpm, dar mi-a retezat-o prompt: “Hai, bre, lasă-mă cu chestiile astea. Nici dacă m-ar da banii afară din casă, nu m-aș uita la ce povestești tu. A mea are bord sportiv, orientat spre șofer, așa cum este demn de un BMW”. M-a blocat cu replica asta. M-am pretins jignit ȋn “știință”, dar, ȋn sinea mea, m-am simțit ȋncântat…Cu alte cuvinte, ghermancele sunt logodite și cu România, nu numai cu rromanika. Prin urmare, se cuvine să distingem grâul de neghină. Și să-l cultivăm, aici, pe site, dar și pretutindeni, pe primul. Fiindcă prăpastia lăbărțată dintre producători și fanii adevărați nu poate fi astupată cu speranțe deșarte.
Nu știu ce vârstă ai, dar, dacă ai fi fost măcar copil pe vremea “ȋmpușcatului” și dacă te-ai fi “binoclat” prin “Autoturism” sau prin “Almanah auto”, poate că ți-ai fi dorit o ghermancă…Dacă ȋnsă ai fi nimerit ȋn acea captivantă și irepetabilă perioadă a socialismului liberalizat (1965-1977), când “străinezele” stârneau adevărate pasiuni “la liber” prin scumpa noastră patrie tocmai scuturată de influența sovietică, atunci sigur te-ai fi uitat cu jind la un MB, la un Opel sau la un BMW. Audi de abia fusese reanimat de către VW, deci nu știu ȋn ce măsură a apărut și pe la noi. Oricum, aceste mărci erau bine individualizate, departe de metehnele atât de comune astăzi…Arhitectural, atrăgeau privirile ca un magnet. Bașca se mai ȋnființa câte o “englezoaică” sau câte o “americană” (ia ȋntreabă-l pe domnul Kirotractor, ca să-ți confirme…empiric). Nu mai pomenesc de modele italiene și franțuzești, că deja constituiau o prezență statornică.
Inclusiv șmecherii care reușeau să conducă toate aceste bijuterii erau…autentici. Iar dacă ascultau muzică ȋn mașinile lor, probabil că preferau Elvis Presley, The Beatles sau altceva tipic epocii, dar care nu putea fi decât muzică adevărată.
Acum, propaganda…mafiotă nu se poate dezminți. Și a născut acea psihoză (nevinovată “ȋn fond”) care ȋți stârnește suspiciuni numai dacă observi că un cititor ȋși exprimă “germanofobia”. Dacă acesta postează nelogat, ajungi să crezi că ar putea fi Mafia. Deși unii nu fac altceva decât să releve niștea truisme. Nimeni n-are dreptul să le interzică acest…drept. Chiar și asupra mea planează ipoteza disprețului față de nemți. Vezi Doamne, dacă iubești “americanele”, atunci “ȋn mod automat”…Dar vă asigur că nu-i așa! Eu acuz o echivalență…politică: UE = autocrata Germania (plus “portavocele” Olanda și Austria și “cățelușa” Franța). Aceasta și-a ȋntins mantia protectoare asupra potlogăriei emisiilor, iar pentru adormirea justelor bănuieli, cică lasă “autoritățile naționale” să aplice legea, să ȋmplinească Justiția, cu exigență maximă și fără ȋntârziere sau părtinire. La rândul lor, mărcile vizate declară răspicat că sunt dispuse la “colaborare totală”. Totuși, ȋn mod curios, efectele nu se compară cu cele…americane.
La urma urmei, hibele industriei auto contemporane trebuie ȋnțelese – spre nefericirea Mădălinei – ca fiind universal valabile. “Japii” se dovedesc și ei inteligenți, pardon, perverși…Nu de ieri, de azi. Invadând, cu tupeu, piața americană a anilor ’70, branșa locală s-a văzut silită să se alieze cu neprevăzuta…concurență. Hibridizarea constructivă și “badge engineering” au fost ridicate la rang de legi vitale ale mecanismului “joint venture”. Nu ȋntâmplător, cele mai afectate de fenomen – GM și Chrysler – au intrat ȋn colaps (au regretat cumva niponii, ȋn mod public, conturarea unui asemenea deznodământ? – nu să ajute, ci “doar” să-și arate părerea sinceră de rău). Calitatea ta proprie poate suferi nu doar din cauza filosofiei reducerii costurilor, ci și dacă o neglijezi preocupat/hipnotizat de asistența tehnică și managerială a celui pe care ȋl socotești “superior” (nu ȋn materie de lux, de confort, de imaginație, nici chiar de performanțe, ci ȋn specularea puterii mai scăzute de cumpărare a prostimii planetare). Numai că poate nu realizezi că acela nu moare de grija profitului tău și nu se ȋnchină iluzoriului “bine comun”, ci ȋși prețuiește propriile interese (evident, nu-ți va mărturisi niciodată acest cumplit adevăr sau, dacă ȋl ȋntrebi ȋn mod tranșant, se va simți ofensat: “Vai, cum așa, dragă partenere? Luptăm ȋmpreună, suferim ȋmpreună, câștigăm ȋmpreună”). Atât de mult, ȋncât nu se sfiește să-și deschidă antreprize pe…terenul tău, folosindu-se de forța autohtonă de muncă, din păcate pentru el nu ieftină, ca ȋn alte zone ale planetei, dar cert calificată. Argumentul principal pe care mizează consacră libera inițiativă ca un sine qua non al economiei de piață. Dacă te agăți de reproșul globalizării, ȋți va riposta, sigur pe sine și trufaș, că și tu ai ȋmpânzit Globul cu fabrici. Poți să negi??? Astfel, te trezești că, ȋn privința autoturismelor (deși, ȋn ansamblu, acestea ȋncep să scape trena SUV-urilor peste tot ȋn lume, nu ȋn mod particular ȋn SUA), ai pierdut…trenul. Te “consolezi”, totuși, cu supremația “indetronabilă” la camionete (spre stupoarea fostului aliat și “prieten” nipon, care plesnește de ciudă, neelucidat, ȋntrebându-se de unde această fascinație perpetuă a civililor americani pentru pick-upurile strict locale, din moment ce și el se pricepe ȋn domeniu). Pe deasupra, eu sper să se producă și o creștere fulminantă a lui…Hyundai-Kia, care să fie perceput ca rival de temut pentru “japi” – deocamdată, nu se pune problema, cel puțin la yankei.
Ȋn atare condiții, Edikkk/Mafia, dă-mi voie să te parafrazez: nu o să cumpăr niciodată japană. Nu afirm cu repulsie, ci din considerentele de mai sus…
Nu ştiu cine este Mafia.
Văd că mmmm... mă judecaţi (nu e bai) că sunt anti germane dar dvs sunteţi anti japoneze.
Culmea este că motivele mele anti germane sunt mai solide decât ale dvs anti japoneze.
Aş cumpăra hibride real sau electrice indiferent de ţară, dar producătorii germani au adus furtul la rang de artă, de politică naţională, premierea angajaţilor doar a celor din Germania!!!!
şi nu merită nici odată din partea mea cel puţin vreo apreciere şi exclus orice cumpărare a vreunui produs al lor.