Pe lângă reducerea costurilor de dezvoltare, achiziția Opel îi va ajuta pe cei de la PSA Peugeot-Citroen să se orienteze și către alte piețe decât cele tradiționale. Jean-Philippe Peugeot, membru al familiei fondatoare și participant în consiliul de conducere al companiei, susține că PSA are acum ocazia de a devenit un grup auto global.
„Această achiziție îi va permite grupului să cucerească și restul lumii, pas cu pas. Este unul dintre scopurile noastre principale”, a declarat Jean-Philippe Peugeot.
Francezii au achitat 2.2 miliarde de euro pentru achiziția completă a Opel de la General Motors. Această mutare transformă Grupul PSA în al doilea mare conglomerat auto din Europa, după Volkswagen. Același oficial susține că pentru a conta în industria auto, un conglomerat trebuie să totalizeze aproximativ trei milioane de mașini vândute pe o piață puternică.
„Toți marii constructori au un volum de aproximativ trei milioane de mașini vândute pe o singură piață. Iar acum, PSA și Opel vor ajunge la această valoare împreună în Europa”.
Chiar dacă activează în segmente similare, PSA și Opel nu se vor canibaliza. Cel puțin, asta susține Jean-Philippe Peugeot.
„Nu există riscul canibalizării. Opel este puternic pe anumite piețe unde PSA nu are o cotă de piață satisfăcătoare. Spre exemplu, Opel vinde în Germania cât Peugeot, Citroen și DS la un loc. De asemenea Vauxhall vinde în Marea Britanie cât toate brandurile PSA împreună”, a declarat oficialul Peugeot, care a recunoscut că o apropiere între cele două branduri era în plan încă din 2012, atunci când PSA și GM au semnat un parteneriat care viza dezvoltarea comună a mai multe modele.
„Familia noastră s-a gândit să se apropie de Opel chiar înainte de înțelegerea cu General Motors, însă nu era un moment potrivit pentru o achiziție”, a mai declarat Jean-Philippe Peugeot.
via automotivenews (înreg.)
Ȋn esență (tehnică), Chevrolet-urile (sedanuri) și Buick-urile, atât cele produse ȋn America de Nord, cât și cele produse ȋn Extremul Orient, sunt Opel-uri. 2005 este anul ȋn care a apus Buick-ul “adevărat”, cel cu identitate clară și cu amprentă calitativă. Și cum, ȋn numai doi ani (2004-2005), primele două cele mai inovatoare și cele mai fiabile mărci din istoria lui GM – Buick și Oldsmobile – au dispărut (prima la figurat, a doua la propriu), asta ȋnseamnă automat și categoric că managementul de vârf al corporației s-a confruntat cu o problemă foarte gravă de mentalitate…
Poate odată cu startul noului LaCrosse să observăm ȋnceputul promițător al lepădării de eticheta germană…Deocamdată, “Buick”-ul de astăzi reprezintă chiar o poveste de succes (financiar, desigur). Chinezii sunt destul de săraci cu duhul ca să accepte, de exemplu, Verano GS, care este Astra toată ziua și cercetat din orice poziție (eu, dacă mi s-ar oferi un Verano GS chiar și moca, l-aș refuza din start, indiscutabil!). Acum ce-ar fi de presupus la prima vedere sau la prima tentație? Că producția Opeluick-ulului chinezoid va fi sistată din considerente de schimbare a proprietarului lui Opel? Cel mai probabil, proprietatea intelectuală a platformelor și motoarelor lui Opel a fost cedată lui PSA, dar de ce șmechermanii din RC au pus condiția de interdicție a comercializării viitoare a lui Opel ȋn China? Ca să nu se prindă tolomacii cu ochi oblici că Astra și Verano GS sunt, practic, aceeași mașină, numai că varianta germană propune un preț – logic – mai mic decât cel al luxosului și fiabilului omolog de peste Ocean, deci, implicit și previzibil, pe cea mai mare piață auto din lume s-ar vinde mai mult Astra, care, astfel, ar aduce beneficii pentru…PSA. Un asemenea scenariu li se pare inadmisibil mahărilor din Detroit. Și mie, ca să mărturisesc drept.
La urma urmei, ngmco inc. se comportă ca o bancă: nu iese niciodată ȋn pierdere…Nici măcar cu ocazia falimentului din 2009. Dimpotrivă…Să nu uităm că actuala structură “GM” este, la origine, o inițiativă și chiar o proprietate a Trezoreriei SUA, implicit a Guvernului, oricât de “răscumpărată” ar fi ea astăzi. Acești oameni de stat au ignorat tâmpeniile comise de privații din RC, care, apropo, vor sta tot mai liniștiți de acum ȋncolo, știind că, la o adică, există niște proști de contribuabili (proști, da’ mulți…zeci și zeci de milioane), care, ȋn caz de “recesiune”, “criză”, “crah” bla-bla-bla, vor fi din nou obligați de Guvern (chiar și de cel actual, condus de capitalistul get-beget Trump) să “salveze un bun național, parte integrantă a istoriei americane, cu care ne mândrim”…Ȋn definitiv, socialismul este rușinos, dar sănătos! :)
Cât despre Opel, numai de bine! Oricum va continua să se vândă de la sine, pentru că (re)numele Opel răsună dintotdeauna ȋn sufletul consumatorului tipic european (oare să nu fi ȋnțeles noi nici până acum axioma axiomelor din automobilism: “rezonanța mondială de brand” este magica formulă care asigură vânzarea unei mașini, nu referințele de calitate!?), care, ȋn general, habar n-are cine a fost, până de curând, proprietarul de drept al acestei mărci (dacă nu mă crezi, ȋntreabă-i pe mulți deținători de Opel de la noi). El știe una și bună, taman ce-l interesează: este mașină germană, destul de accesibilă ca preț și destul de suportabilă ca ȋntreținere și ȋl duce cu siguranță (dar și ȋn siguranță?) din punctul A ȋn punctul B. Restul ține de…cultură auto / fan club auto, cu care, desigur, consumatorul obișnuit evită să-și bată capul.