Maşini de poveste: Panhard 24

Panhard este o marcă de automobile cu o istorie lungă. Deşi numele are o rezonanţă britanică, vorbim de un nume francez. Este numele de familie a lui René Panhard, un francez care a construit această marcă auto alături de Emile Levassor în 1887. Da, aţi citit bine: 1887, adică acum 127 de ani. Ceea ce face din Panhard et Levassor, numele iniţial al mărcii, unul dintre cele mai vechi fabricanţi de automobile din lume.

Din păcate, numele Panhard este asociat astăzi doar vehicule militare, producţia de automobile fiind oprită în 1968. Iar modelul Panhard 24 este cântecul de lebădă al mărcii franceze, un automobil cu forme futuriste pentru anii '60. Iar pentru mulţi dintre noi este încarnarea jucăriei albe de dinainte de 1989. O machetă de plastic fabricată în URSS căreia i se deschideau portierele, capota şi portbagajul. Era una din jucăriile mele preferate, iar din aceeaşi colecţie făcea parte şi o mult mai rară Simca Aronde Oceane decapotabilă din 1959. O altă maşină de poveste despre care vom vorbi curând.

Puţină istorie

Aşa cum spuneam mai sus, Panhard et Levassor a luat fiinţă în 1887, fiind una dintre cele mai vechi mărci auto din lume. Primul automobil a fost vândut în 1890, Panhard reuşind apoi să aducă în lumea auto multe inovaţii care sunt şi astăzi folosite la fabricarea maşinilor. Pedala de ambreiaj, radiatorul montat în faţă sau prima transmisie modernă: toate sunt credite ale inginerilor Panhard et Levassor.

Apropo de acest nume, Panhard et Levassor a fost folosit în prima parte a noului secol, acesta fiind simplificat abia după al doilea Război Mondial, când a devenit, simplu, Panhard. După război, compania a început să construiască maşini uşoare, folosind extensiv aluminiul ca material principal.

În 1955, Citroen a cumpărat 25% din marca Panhard şi cele două mărci au fost gestionate în comun. Showroom-urile Citroen vindeau şi modele Panhard, iar uzina Panhard din Ivry asambla acum şi furgonete Citroen 2CV alături de sedanurile proprii.

Ultimul model construit de marca franceză a fost Panhard 24, maşina despre care povestim astăzi, produs între 1963 şi 1967. După încetarea producţiei, Panhard a fost absorbit de către Citroen, iar marca nu a mai fost folosită pentru automobile civile. Din 1968, marca Panhard a fost asociată doar cu vehicule militare, iar din 2005 a fost cumpărată de către Auverland, o altă firmă specializată în automobile militare. Dat fiiind însă renumele mărci, Auverland a decis ca modelul militar PVP să poarte şi emblema Panhard. 

După cel de-al doilea Război Mondial, Panhard a produs multe modele cu forme futuriste pentru acele vremuri. Dyna X, Dyna Z, PL 17 sau CD s-au remarcat prin linii fluide, rotunjite, în contrast cu automobilele pătrăţoase ale anilor '50 şi '60. Iar punctul culminant a fost Panhard 24, Un coupe futuristic cu suprafeţe vitrate ample, portiere fără ramă şi o siluetă plonjată şi lungă, Panhard 24 a întors şi încă întoarce multe capete. Astăzi este un automobil rar, doar 28.600 exemplare fiind construite între 1964 şi 1968.

Panhard 24

Tehnic, Panhard 24 era un automobil contradictoriu. În era când soluţia caroseriei autoportante lua avânt, inginerii Panhard au ales să folosească soluţia cu şasiu de oţel separat. Deşi era o soluţie învechită, acest lucru le-a permis să creeze o caroserie futuristă cu montanţi foarte subţiri şi cu un interior extrem de spaţios.

Pentru a păstra linia capotei foarte jos, Panhard folosea un motor boxer cu doi cilindri pentru modelul 24. Acesta avea 848 cmc şi dezvolta 42 sau 50 CP. Puterea era transmisă către puntea faţă prin intermediul unei cutii de viteze manuală cu patru trepte. Motorul era răcit cu aer, Panhard 24 neavând nevoie de radiator în faţă, lucru ce le-a permis designerilor să deseneze o parte frontală extrem de ascuţită.

Panhard a folosit două ampatamente pentru modelul 24. La lansarea din 1964, Panhard 24 era oferit în variantele C şi CT, ambele cu un ampatement de 2.290 mm. Cele două versiuni au fost promovate ca modele cu patru locuri şi 2+2 locuri. Ulterior, în 1965, avea să fie lansată şi o versiune cu ampatament lungit, de 2.550 mm, ceea ce oferea suficient spaţiu pentru cinci pasageri, chiar dacă maşina avea în continuare doar două portiere. Variantele cu ampatament lungit au purtat indicativele B şi BT.

Panhard 24 nu a fost un succes de piaţă. Clienţii nu s-au înghesuit să cumpere acest model, iar spre finalul carieriei Panhard a încercat să atragă şi marea masă, lansând o versiune mai ieftină, dar slab echipată, numită Panhard 24 BA. Producţia modelului Panhard 24 s-a încheiat oficial în 20 iulie 1967. Deşi nu a amai existat un urmaş al modelului 24, modelul Citroen GS lansat în 1970 aducea un tribut soluţiilor tehnice ale modelului 24. Folosea tot un motor boxer răcit cu aer, dar cu patru cilindri în loc de doi, caroseria urma aceeaşi tradiţie a liniei aerodinamice Panhard, în timp ce interiorul era foarte spaţios.