Maşini de poveste: 30 de ani de Renault Espace

Renault Espace a inventat un nou segment auto. În 1984, când a fost lansat pe piaţă, Espace devenea primul monovolum din istorie creat de la zero. De-a lungul timpului au mai existat modele dedicat transportului de persoane, dar majoritatea erau adaptări ale unor vehicule utilitare. Istoria a rămas poate doar cu Volkswagen Type 2 din 1950 şi Fiat 600 Multipla din 1956. Însă Espace avea să fie gândit de la zero pentru familiile care aveau nevoie de un automobil încăpător pentru deplasări mai lungi.  

P900

Ideea unui automobil dedicat unei familii numeroase nu era nouă. La finalul anilor '50, Renault a studiat acest segment cu o serie de concepte ciudate. Cel mai celebru dintre ele este prototipul P900. În 1959, P900 era viziunea celor de la Renault pentru o mașină desprinsă parcă din serialul "The Jetsons". Nu puteai să îți dai seama care este partea frontală și care este spatele, iar puterea era furnizată de un motor V8. P900 a ajuns doar exponat de muzeu, fiind considerat prea futurist pentru vremurile în care a apărut. 

Un hit Renault care ar fi putut fi un hit Peugeot

Interesant este că Espace nu a fost un proiect Renault de la început: ideea şi conceptul îi aparţin companiei, Matra care iniţial l-a prezentat grupului PSA, cu care avea tradiţional legături. Peugeot şi Citroen au refuzat prototipul, însă un oficial Renault a fost fermecat şi a văzut potenţialul acestui model. Astfel, un automobil care ar fi trebuit să poarte sigla Peugeot a ajuns în gama producătorului francez rival.

Ideea celor de la Matra de a construi un automobil dedicat familiei era însă ceva mai veche. În 1979, aceștia căutau un automobil care să înlocuiască modelele Bagheera şi Rancho, asamblate la uzinele Matra din Romoratin. Francezii au început atunci asamblarea unui concept de monovolum la care au fost folosite elmente de la alte modele existente atunci pe piaţă. Farurile şi bancheta au fost împrumutate de la un Peugeot 604, iar caroseria folosea platforma de la un Talbot Solara. Acest concept avea să fie prezentat celor de la PSA Peugeot-Citroen, iar aceştia le cereau oficialilor Matra să continue studiul în două direcţii: P17 - un monovolum compact şi P18 - o versiune mai lungă. În 1981, structura conceptului era gata, iar Matra s-a gândit chiar să dezvolte o versiune utilitară. Peugeot avea să refuze proiectul, însă Matra avea să mai încerce odată prin conceptul P20, bazat pe un Citroen BX. Acesta avea să le fie prezentat oficialilor Citroen, dar reacţia a fost chiar mai vehementă, Citroen motivând decizia prin costurile ridicate pe care le-ar fi implicat dezvoltarea acestui proiect. 

Bernand Hanon era preşedintele grupului Renault atunci când oficialii Matra au venit să-i prezinte proiectul revoluţionarului automobil în 1982. Hanon fusese recent în America, acolo unde minivanul începea să ia avânt, şi a fost impresionat de ideea care i-a fost prezentată de către Phillipe Guedon, preşedintele Matra Automobiles. Astfel, în 1982, Matra a prezentat conceptul P23, modificat considerabil. Se renunţase la motorul de Talbot Solara amplasat longitudinal în favoarea unuia de Renault 18 amplasat transversal. Departamentul de design Renault avea să rotunjească liniile drepte ale conceptului Matra, iar versiunea utilitară a fost eliminată. Avea să fie păstrată podeaua plată şi opţiunea de a avea scaune independente în spate care puteau fi scoase la nevoie. 

Un acord de cooperare între cele două companii avea să fie semnat în iunie 1983, iar Matra P23 devenea Renault Espace. Matra primea misiunea de a fabrica noul model folosind elemente mecanice Renault. Primul exemplar Espace ieşea de pe linia de asamblare în 1984.

Prima generaţie: 1984-1991

Debutul a fost dificil pentru noul model din gama Renault. În prima lună de la lansare, cei de a Renault au resimțit un șoc puternic, doar nouă (9!) clienți din Europa au cumpărat un Espace. Preţul era mare, un Espace costând la fel de mult ca un Renault 25, berlina top de gamă din acel moment. Însă, încet, Espace a prins la publicul francez. Clienţii cu familie mare au realizat că este o alternativă mult mai bună la un sedan normal sau chiar la un break, iar vânzările pentru noul Espace au început să crească. Noul automobil putea transporta cinci sau şapte pasageri, fiecare cu locul său individual, iar scaunele din faţă puteau pivota pentru a crea o atmosferă de sufragerie atunci când automobilul era parcat. La lansare au fost disponibile două versiuni de echipare, ambele dotate cu motorul de 2.0 litri cu carburator de 110 CP, dar apoi, în decembrie, a fost lansată şi o versiune cu motor turbodiesel de 2.068 cmc şi 88 CP.

Un facelift important avea să fie aplicat în 1988. Farurile erau rotunjite, iar grila radiatorului era cu 10 cm mai lungă. Motoarele treceau şi ele printr-o serie de îmbunătăţiri, dar cel mai important element avea să fie introducerea unei versiuni cu tracţiune integrală, numită Quadra. Per total, deși doar nouă clienți cumpăraseră mașina în primele 30 de zile de la lansare, prima generaţie a modelului Espace avea să se vândă în 191.674 unităţi, iar producţia s-a încheiat în ianuarie 1991. Deja spre finalul carierei primei generaţii, Espace se fabrica în două locaţii: la uzina Matra de la Romorantin şi la fabrica Renault de la Dieppe. 

A doua generaţie 1991-1997

În 1991, Renault reinventa Espace și lansa urmaşul primei generaţii. De data aceasta, designul trecea pe primul loc, iar clienţii puteau alege un monovolum desenat cu ceva mai mult stil faţă de liniile pătrăţoase ale prime generaţii. Mai mult de atât, Renault făcea din Espace un adevărat model top de gamă. Prezentarea oficială a noului model (nume de cod J63) a avut loc la Salonul Auto de la Geneva din 1991. Linii rotunjite, moderne, oglinzi retrovizoare încastrate, montanţi mai subţiri: toate făceau din noul Espace un automobil extrem de modern în 1991. Modularitatea celor şapte locuri era mult îmbunătăţită, scaunele putând culisa şi pivota sau, la nevoie, puteau fi rabatate.

Lungimeamodelului a crescut odată cu noua generaţie. Espace II avea acum 4.43 metri faţă de 4.25 metri, cât măsura prima generaţie. Puntea faţă preluată de la modelul Fuego a fost înlocuită cu cea folosită de Renault 25, o soluţie mult mai modernă. La capitolul motorizări, Espace primea şi un propulsor V6 şi cutie de viteze automată pentru a sublinia cu adevărat exclusivismul acestui model. Acest propulsor avea 2.8 litri, dezvolta 153 CP şi provenea de la modelul Renault 25. Gama era completată de un motor cu patru cilindri de 2.2 litri şi 110 CP plus două motoare turbodiesel: 2.1 DT de 88 CP şi 2.2 de 110 CP, doar în combinaţie cu sistemul de tracţiune integrală Quadra. 

Odată cu a doua generaţie, vânzările monovolumului Espace au explodat. În primul an s-au vândut 65.500 unităţi, iar apoi, între 1991 şi 1997, peste 315.000 unităţi au fost produse. Espace atingea cifra de 500.000 de exemplare produse în iulie 1996 (ambele generaţii). 

A treia generaţie: 1997-2003

În 1997, generaţiile s-au schimbat din nou. Noul model aducea din nou un look modern, iar Renault introducea în plus şi o versiune mai lungă, numită Grand Espace. Stilul general a fost păstrat, însă noul model impresiona prin spaţiul pus la dispoziţia pasagerilor şi prin soluţiile alese pentru a maximiza acest spaţiu. Espace III avea 4.5 metri lungime, 1.8 lăţime şi 1.69 înălţime.

Pentru interior, designerii au renunţat la consola centrală, alegând să plaseze în locul ei un spaţiu enorm de depozitare cu un volum de 33 litri. Bordul era complet digital şi amplasat central, informaţiile putând fi văzute de către toţi ocupanţii. Interesant este că Renault nu a adoptat soluţia portierelor culisante pentru accesul în spate, o soluţie atât de populară printre concurenţii săi din segmentul monovolumelor. Francezii au preferat şi au rămas fideli portierelor clasice. Trei motoare erau disponibile la lansarea modelului Espace III: un V6 de 3.0 litri ce dezvolta 170 CP şi un 2.0 litri cu patru cilindri de 115 CP pentru amatorii de benzină şi un diesel de 2.2 şi 115 CP pentru cei care preferau motorina. 

A patra generaţie: 2003-prezent

A patra generaţie a fost lansată în 2003 şi este încă pe piaţă. Espace IV a marcat însă un punct de cotitură în relaţia Renault-Matra. Pentru prima dată, întreg conceptul şi producţia aparţine celor de la Renault, fără implicarea Matra. Producţia a fost mutată la uzina de la Sandouville, iar platforma era comună cu cea folosită de modelele Vel Satis şi Laguna II. Materialele compozite au fost înlocuite cu aluminiul şi oţelul, iar declinarea în două versiuni, Espace şi Grand Espace, a fost păstrată. Espace IV a trecut printr-un facelift major la Salonul Auto de la Paris din 2010, când partea frontală a fost schimbată. Interiorul păstrează elemente atipice pentru a fi cât mai spaţios. De exemplu, comenzile pentru climatizare sunt amplasate pe portiere, separat pentru cel de la volan şi pentru pasagerul faţă. Gama de motoare a fost a adaptată la vremurile noastre, eliminându-se propulsorul V6 în favoarea unui 2.0 litri turbo de 170 CP. Au apărut î plus trei propulsoare diesel, toate de 2.0 litri, din familia dCi: 130 CP, 150 CP şi 175 CP. 

Modele speciale

De-a lungul timpului, Espace a inspirat şi o serie de modele ciudate. În 1992, Renault a fost partenerul oficial al Comitetului Olimpic International (IOC). În acelaşi an s-a desfăşurat Olimpiada de Iarnă de la Albertville, iar Renault a furnizat maşina oficială pentru transportul torţei olimpice. Un convoi format din 20 de maşini a parcurs 5.500 de kilometri prin Franţa, iar pentru torţă a fost creat un Espace special bazat pe a doua generaţie.

În 1994, Renault furniza motoare pentru echipa de Formula 1 Williams, dar împlinea şi 10 ani de când colabora cu compania Matra. Pentru a celebra a cest moment, Renault a creat un Espace nebun, folosind un motor Renault de 3.5 litri V10 şi 800 CP, acelaşi propulsor care se regăsea pe monoposturile Williams Renault. Motorul a fost amplasat central, iar rezultatul a fost că Espace F1 putea accelera de la 0 la 100 km/oră în 2.8 secunde. Bineînţeles, caroseria a fost construită special din carbon şi aluminiu, iar frânele foloseau discuri de carbon. Au fost create doar două exemplare: unul dintre ele se găseşte acum în muzeul Matra din Romorantin, iar celălalt în muzeul Renault Collection.