Infiniti, brandul de lux al celor de la Nissan, s-a lansat pe piața europeană la sfârșitul anului 2008, iar constructorul japonez își propusese să vândă între 30.000 și 40.000 de unități pe an.
Cu toate acestea, Infiniti nu a reușit să-și atingă aceste obiective, iar anul trecut a comercializat 16.600 de unități pe piața europeană, inclusiv în Rusia.
În acest context, publicația franceză Autoactu susține că a intrat în posesia unor informații potrivit cărora Infiniti va anunța în curând retragerea de pe piața europeană. Decizia vine și ca urmare a investițiilor necesare pentru alinierea la noile teste de emisii WLTP, pe care Infiniti nu le consideră oportune în contextul vânzărilor scăzute.
În plus, șefii Nissan și Infiniti sunt îngrijorați de perspectivele uzinei din localitatea britanică Sunderland, acolo unde se produce Q30, care asigură circa jumătate din vânzările europene ale mărcii. Astfel, în cazul în care Marea Britanie nu va ajunge la un acord economic cu Uniunea Europeană, Infiniti ar putea fi nevoită să plătească taxe pentru a exporta Q30 în Europa.
Anul trecut, doar 7% din vânzările globale Infiniti au provenit din Europa, în contextul în care marca este disponibilă în numai 17 state europene, printre care nu se numără și România.
Via Autoactu
Nu au bagat bani in dezvoltare retea deci sa nu se mire ca de ce nu cumpara lumea.
La prima vedere, Infiniti Q70L (SUV-urile oricum nu-mi suscită interesul, nici chiar cele ale mărcii ȋn speță) m-a convins pe deplin (interior-exterior). Nu știu dacă poate fi ȋncadrat cu certitudine ȋn faimosul Segment F, dar eu, personal, așa cred că ar trebui evaluat. Și nu vă gândiți că mi-ar fi…milă de Infiniti, dar această aureolă de exclusivism care planează asupra lui (nu și peste Ocean, unde cultura auto – oricât am combate ideea – este pronunțat mai fructuoasă) socot că merită apreciată de oameni “cu dare de mână” care vor să mizeze pe alternativă. Adică mi-ar veni greu să-mi imaginez că i-ar fi cuiva jenă să se prezinte cu un Q70L la o ȋntrunire de afaceri sau la o conferință ȋn mediu select. Aici, la noi, pe senilul continent.
Conformismul triumfă și din cauza unui simptom omniprezent și eroziv moralmente, numit “teama (mai precis: spaima) de ridicol”, care caracterizează vremurile noastre, dar, ȋncercând din răsputeri s-o evităm la fiecare pas, alunecăm, pe nesimțite, ȋntr-o hibă și mai dezonorantă: depersonalizarea…
La urma urmei, poate că n-ar strica o părere ȋn plus, de pildă cea a lui…@Kotegaeshi.
Cu fiabilitatea nu mă pronunț.