Final de traseu pentru "Un german in Transilvania": am văzut cum arată o abație și am aflat povestea Cetății Făgărașului

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu te trimite târziu la culcare. Este o energie culturală pe care nu o poți domoli nici după miezul nopții. Așa că a doua zi, ultima din expediția #ungermanintransilvania, începe ușor anevoios.

Biserica Fortificată din Cisnădioara

Cam la fel de anevoios ca drumul care urcă printr-o pădure deasă către biserica fortificată din Cisnădioara. Este cocoțată în vârful unui deal, iar accesul se face doar dacă ai o condiție fizică bună. În caz contrar, iei pauze dese pe băncile plasate strategic pe traseu, așa cum a făcut și un grup de turiști nemți, ajunși acolo cu rulotele.

Prima atestare a localității Cisnădioara datează din anul 1223, atunci când biserica fortificată din vârful dealului era finalizată și donată mănăstirii cisterciene de la Cârța, pe care urma să o vizităm și noi ceva mai târziu. Așadar, încă o biserică din secolul XIII, una dintre cele mai vechi reprezentări ale stilului romanic.

De-a lungul secolelor și-a păstrat acustica impresionantă, așa că în prezent mai au loc concerte în interiorul său. Ba chiar se făceau amenajări pentru o piesă de teatru când am urcat noi. Semn că Festivalul Internațional de Teatru cuprinde nu doar orașul Sibiu, ci și împrejurimile sale.

Biserica Fortificată din Cisnădie

Acest detaliu avea să se confirme și la Cisnădie, câțiva kilometri mai jos de Cisnădioara. În biserica fortificată din centrul orășelului era anunțată o piesă de teatru tot pentru ziua în curs. Asemeni surorii din Cisnădioara, și acest lăcaș de cult a fost ridicat la începutul secolului al XIII. Avea aspectul unei biserici romane, cu trei nave.

Aspectul romanic a dispărut însă pe parcurs, fiind transformată în stil gotic. Invaziile turcilor din anul 1493 au dus la necesitatea fortificării lăcașului. Au apărut trei centuri de zid, cu mai multe coridoare de apărare, turnuri și bastioane, precum și mai multe șanțuri umplute cu apă.

Turnul impresionant, care măsoară 59 de metri, a trecut prin mai multe încercări din cauza trăznetelor. El a ars în nenumărate rânduri, motiv pentru care i-a fost instalat și primul paratrăznet din Transilvania, în anul 1795.

Abația Cârța

Lăsăm în urmă zona pietonală cochetă din Cisnădie, precum și ghivecele cu flori presărate prin tot orașul, și apucăm pe șoseaua națională care părăsește Sibiul. Nu apucăm pe Valea Oltului, deși ne doream destul de mult să scurtăm drumul spre casă.

O luăm spre Brașov și facem la un moment dat stânga către Cârța, locul despre care vă aminteam și mai sus. Aici a luat ființă o abație cisterciană și o mănăstire a acestui cult creștin în anul 1202. Câțiva ani mai târziu a fost ridicată o abație după arhitectura unora din Saxonia și Câmpia Panonică.

O capelă de piatră și câteva ruine ale vechilor ziduri vorbesc despre moștenirea culturală impresionantă ascunsă în acest sătuc.

Refacerea mănăstirii după aceste invazii a picat în sarcina unor pietrari, care își fac simțită prezența prin stilul lor și în cadrul altor biserici vechi vizitate de noi, cum sunt cele de la Prejmer, Hărman, Sebeș sau Alba.

În prezent, în curtea abației există mai multe morminte ale unor soldați germani căzuți în primul război mondial. Toate sunt frumos îngrijite și pline de flori.

Biserica Fortificată din Cincșor

Următoarea oprire este Cincșor, un sat ușor prăfuit din județul Brașov. E o liniște deplină. Doar doi labradori uzi, apăruți de nicăieri, par să anime ulița din fața bisericii fortificate. Lăcașul a fost finalizat în anul 1427 și include între zidurile sale o biserică evanghelică.

Zidurile au fost ridicate din lemn și paiantă, în mai multe etape, fiind folosite ca un adevărat bastion în fața invaziilor tătare și turce. În ciuda conflictelor prin care a trecut, biserica fortificată din Cincșor este una dintre cele conservate cel mai bine din Transilvania. Ne uităm cu jind la clopotniță și cele patru turnuri de apărare, pentru că posibilități de vizitare nu există azi.

Cetatea Făgărașului

Așa că apăsăm butonul de pornire ale Passat-ului nostru în echiparea de bază și o luăm către Făgăraș. Orașul de la poalele munților cu același nume, a devenit celebru după ce s-a ales în centru cu o uriașă catedrală ortodoxă, ale cărei turnuri sunt aurite.

Din fericire, cei care sunt interesați și de câteva destinații cu încărcătură istorică găsesc și altceva în centrul orașului: Cetatea Făgăraș. N-am reușit să ne apropiem prea mult cu Passat-ul nostru pentru că am nimerit în mijlocul unei competiții cicliste organizate chiar în jurul monumentului istoric. Ne-am mulțumit doar cu câteva fotografii de turist și cu o scurtă socializare cu cele două lebede negre de pe malul șanțului de apărare, legat printr-un canal secret de râul Olt.

Cetatea a fost construită în anul 1310, pe urmele unor mai vechi fortificații din secolul XII, cu scopul de a opri valul de invazii otomane și tătare și pentru a apăra sudul Transilvaniei. Ștefan Mailat, unul dintre voievozii Transilvaniei, a transformat-o într-o adevărată cetate de apărare, cu ziduri groase. Asta nu l-a putut apăra însă pe Mailat de otomanii lui Mustafa Pașa, care l-au ținut prizonier vreme de 10 ani la Constantinopol.

Mihai Viteazul a ocupat cetatea în anul 1599 și a transformat-o în reședință domnească, precum și în loc de păstrare a tezaurului. În secolele care au urmat, Cetatea Făgărașului și-a păstrat importanța strategică și politică. Chiar și comuniștii au văzut în ea un potențial.

Biserica Fortificată din Codlea

Următoarea oprire a fost Codlea, orășelul cochet din apropierea Brașovului, cu străduțe pietruite și pline de flori. Un peisaj asemănător celui din Cisnădie. Și o biserică fortificată asemănătoare. A fost ridicată pentru prima dată tot în secolul al XIII-lea. Elementele romanice nu se mai păstrează decât în portalul de vest, restul bisericii fiind convertit la stilul gotic.

Primele invazii turcești au născut și aici un zid de doi metri grosime și până la 10 metri înălțime. Există și un turn clopotniță, care a ajuns să aibă pereți cu o grosime de cinci metri.

Concluzii

De la Codlea la Brașov n-a mai fost decât un pas. Intrarea în vechiul oraș de la poalele Tâmpei s-a făcut cu chiuituri. Am prins Passat-ul nostru într-o poză cu Biserica Neagră pe fundal, un alt simbol al impozantelor lăcașe de cult din Transilvania, și apoi am parcat. Din nou cam greu, din cauza lipsei senzorilor de parcare. Ar fi fost foarte utili pentru o mașină care măsoară 4.76 de metri.

Tragem linie după aproape o săptămână alături de #ungermanintransilvania. Am parcurs 850 de kilometri de la plecarea noastră din București, iar consumul mediu este de 5.5 litri/100 de kilometri. Am folosit rar treptele a cincea și a șasea, am mers pe multe drumuri neasfaltate și am luptat constant cu temperaturi ridicate. 

În plus, dramul de motorină pe care îl mai aveam în rezervor ar fi putut să ne ducă înapoi până la București. N-am riscat însă totul și am alimentat după ce computerul de bord indica 950 de kilometri parcurși de la alimentare. Deci, cu puțină răbdare și cu o rulare ceva mai economică, un Passat 1.6 TDI poate să vă garanteze un concediu prin România cu un singur plin.

Au fost 29 de cetăți și biserici fortificate pe care le-am adunat pe parcursul celor șase zile petrecute pe drum. Transilvania are însă mult mai multe astfel de perle arhitecturale și spirituale, iar sfatul nostru este să vă abateți mereu de la drumul principal când vedeți un indicator rutier maro către o biserică fortificată. Merită efortul. Nu știți niciodată cu ce lecție de istorie veți fi răsplătiți.

În caz că nu vreți să riscați, este suficient să parcurgeți fiecare zi a proiectului nostru prin Transilvania. Fiecare articol în parte detaliază traseul și vă oferă și o hartă pecare o puteți transfera pe telefonul mobil. Dacă aveți un smartphone cu Android, harta din Google Maps ajunge direct în sistemul multimedia al Passat-ului.