Fiat-Chrysler susține că o fuziune cu Renault ar genera beneficii și pentru Nissan și Mitsubishi: "Japonezii vor fi parteneri de valoare"

Europenii deţineau lumea, până când s-au reapucat de războie... WW1 şi WW2 ... când puterea s-a deplasat în SUA.

Cu Uniunea Europeană s-a mai reaşezat echilibrul şi avem nevoie de o Europă puternică în faţa viitorilor poli NU CHIAR democratici sau aşa elevaţi în ceea ce priveşte drepturile omului şi a muncii. Vezi China, India, Indonezia şi Africa.

@Edikkk, avem nevoie, de fapt, de o Europă a naţiunilor musai independente, suverane şi cooperative pe principii de respect reciproc şi de egalitate în puteri şi drepturi (singura egalitate posibilă în viaţă…cea între indivizi înseamnă pură şi ridicolă utopie), nu de eurosocialism birocratic şi corporatocratic, cu tendinţe centralist-totalitare (Turnul Babel din Bruxelles) şi care să ne propovăduiască “argumentul” Europei cu două viteze, adică eu, cel puţin, nu vreau o nouă experienţă URSS, chiar şi desfăşurată într-un mod “democratic”. În această privinţă, mulţi nu sesizează diferenţa elementară, de aceea s-au repezit extaziaţi către eldoradoul “occidental” (în mod perfect…vizibil, adică incontestabil de clar, acesta este 100 % consumerist, nicidecum cultural, nicidecum pretabil dialogului social sau evoluţiei politice, izvorâte din epopeea milenară a Europei SEMNIFICATIVE), pardon, către votul “pro-european”. Din păcate, se pare că te afli şi tu printre ei, cu toată dragostea (vorba lui Bogdan Chirieac).

Pentru “prietenii” mei de pe AM: ştiu, ştiu, nu-mi spuneţi – sunt “psihopat”, “reacţionar”, “extremist”, “populist”, “putinist”, “pesedist”, “comunist”, “ortodoxist”, “iliberal”, “antieuropean” etc. etc. etc. Departe de a mă irita tirul epitetelor, le aprob pozitiv :)

Apropo, în realitate, contrar a ceea ce-şi închipuie unii despre mine, eu urăsc…doctrinele şi simbolurile “roşii”. De regulă, austeritatea este binevenită, în scopul mântuirii omului, dar uite că, aplicată – timp de decenii – pentru a atinge condiţii extreme, a condus la îndobitocirea în general a ortodoxului trăitor şi cugetător în graţiile virtuţii înrâurite divin, stârnindu-i patima de a acumula bani şi de a devora bunuri, de a-şi îndeplini fel de fel de pofte şi fantezii materialiste, meschine, frivole, tocmai din cauză că a fost “ţinut în frâu” şi supus “privaţiunilor” atâta amar de vreme, ulterior el considerând că trebuie să se “răzbune” cu sete…Astfel, sunt tot mai sigur că marxismul economic a avut “darul” de a forţa tocmai conturarea acestui scenariu pervers (deci un plan minuţios, cu bătaie lungă), adică poate fi imaginat drept calul troian introdus în Estul ortodox de către…Illuminati (aviz amatorilor de atribuire a originii evreieşti; fondatorii principalei societăţi secrete au fost nemţi get-beget). Cal pe care însă nu mai avea niciun rost să-l menţină în cetatea “duşmanului” (recte teritoriul unde acţiona Biserica), aşa că l-au scos de acolo şi l-au “pensionat” atunci când dumnealor au socotit că acesta şi-a încheiat cu brio menirea (la sfârşitul lui…1989).

Iar dacă o somitate bruxelleză precum J.C. Juncker (de Dreapta, cum nu! – adică se sprijină cu dreapta de zid, ca să nu cadă…ştim noi din ce motiv) nu se sfieşte să facă în public apologia lui Marx, atunci cred că n-ar mai fi nimic de comentat, în sensul că ipoteza mea (şi nu numai a mea) devine credibilă…

Prin analogie, un producător de alimente (nu generalizez) concepe bombe eco pe care el însuşi n-ar accepta în veci să le consume personal (deoarece sunt toxice, evident), dar, pentru “proşti”, acestea sunt numai bune, ba încă îl blagoslovesc şi cu profit…Şi acum, echivalenţele: producător = Europa “civilizată”, aliment neconform = “comunismul”.

P.S. Paradoxal, “producătorul” nostru a cam început să-şi consume propria-i porcărie, deoarece ori nu-l mai duce mintea, ori nu mai poate plăsmui ceva de calitate…

Mă-ntreb care-i totuși contribuția lu Carlos Ghosn la toată daravela ?! :-)
Mai am suspiciuni și asupra unor bântuiri ale lu Grande Marchionne prin noosfera palatului Agnelli-Elkann, de au ajuns broscarii să caute ouăle de aur sub penele cocoșului galic...

Ceva mai serios: așa cum era de așteptat, telenovela continuă -- aia pentru noi-prostimea, evident, fiindcă negocierile au început indubitabil de mai demult.
Ba chiar cred că-s deja finalizate - chestie trădată de unele dezvăluiri verbal-subliminale tip *vor fi* în loc de *ar fi*...

P.S. Nexam timp de plonjat și-n geopolitică, da-i amintesc colegului @Edikkk că așa-zisa casă regală britanică deține încă 17% din suprafața planetei...

@inexo: Le nimeriși din nou, stimabile, cu planul global pervers cu bătaie lungă - ăla de creare a unei polarizări profitabile... doar unora.
Deși negat de *the official narrative*, s-au găsit deja probe solide în favoarea existenței lui, până nu demult doar dedusă-n unele povestiri SF... cam așa:
*Cosmetizarea sclavagismului perpetuu cu etichete mereu actualizate, crearea banilor „din nimic” de cămătarii oficiali sau distribuția strâmbă a bunurilor în toate epocile se desfăceau ca foile de ceapă sub tăișul Glasului.
Se confirmă și ipoteza planificării comunismului – sau, mai precis, a unui soi de socialism falimentar – sub forma unui eșec nu doar previzibil, ci și eficient psihologic, ce avea să fie util mai târziu sub lozinca „Niciodată din nou!”*

Tocmai în ideea confirmării axiomelor pe care le abordaţi cu curaj, Mister K, voi emite următoarea:

NOTĂ

Celor care au impresia că termenii “socialism” şi “corporatoraţie” nu sunt compatibili, ba chiar că ar fi antonime, le atrag atenţia că ignoră nişte truisme.

În primul rând, trebuie să luăm în considerare realitatea ca atare: unităţile economice de tip mastodont, tipice socialismului “clasic”, sunt create şi administrate de mediul politic. Nimeni nu poate contesta o asemenea evidenţă, că doar am trăit-o pe propria noastră piele…

Ei, cum stau lucrurile în privinţa corporaţiilor/multinaţionalelor? Acestea sunt tot unităţi economice de amploare, numai că, spre deosebire de “fabrici şi uzine” stahanoviste, formează ele însele Statul, adică guvernează întreaga societate umană! Ce-i drept, ele menţin aparenţa instituţiilor politice şi democratice constituite de “tehnocraţi” (aruncându-ne în ochi cu praful-minune numit “statul de drept”), dar, din tenebre, ele dictează autoritar marionetelor pe care le (tot) urmărim la tembelizor şi care ni se pare (suprema iluzie) că deţin Puterea (aşa sunt instruite să ne “convingă” – mai ales dacă îşi "trag" ochelari de soare “şmecheri” – dar nu…nu marionetele politice fac jocurile, ci “eminenţele cenuşii” ale Finanţei, alias proprietarii Marelui Capital şi ai clovnilor întorşi cu cheiţa la spate taman în funcţiile-etalon ale statului). Inclusiv PSD va începe să ilustreze această situaţie, trecerea recentă, pe linie moartă, a suveraniştilor din partid, a celor imposibil de manipulat, nefiind întâmplătoare…Iar pe Veorica o s-o tot auzim fabulând despre “agenda europeană” a României; pur şi simplu s-a conformat, pricepând (de) unde bate vântul…Astfel, în mod oportunist, oglindă a propriei meschinării, s-a asigurat că îşi conservă postul. Şi, desigur, privilegiile aferente (mărunte, totuşi, comparativ cu…demiurgii din umbră). În viziunea atotputernicei Finanţe, dacă madam Dăncilă (faceţi abstracţie de “c” şi adăugaţi: Prepeleac) nu s-ar fi desolidarizat de “Dracnea” (indiferent ce şi cât declară ea în substrat “conservator”), ar fi fost doar o furnică pe care ar fi măturat-o numaidecât, mai ales că n-o ajută înzestrarea intelectuală…De acum încolo însă, blonda din “Victoria” va recita, fidel şi cuminte, poezia “care trebuie”. Iar dacă vă revoltaţi (pe bună dreptate, recunosc) cum că de ce nu este înlăturată de la conducerea statului, atunci trebuie să înţelegeţi că Sistemul (Noua Securitate globală) n-are nevoie de amatori de libertate întru personalitate sau de monumente vii de inteligenţă şi nici de aşi ai exprimării corecte, ci, dimpotrivă, va miza pe cât mai mulţi “dumbheads”…recte căţei care să se simtă mulţumiţi cu osul primit de la stăpân.

Revin la subiect. Ceea ce le apropie şi chiar le determină să coincidă (socialismul cu corporatocraţia) este reprezentat de…victima lor comună: IMM-urile, adică adevăratul…capitalism (prin definiţie, el ştie întotdeauna să-şi ajusteze pretenţiile, izvorul gândirii şi mobilul afirmării lui provenind din…creştinism). În Sistemul socialist, acestea nu…există, iar în cel corporatocratic sunt...ignorate, obstrucţionate, strivite (de către Statul-Corporaţie, desigur). Şi, Doamne, te cutremuri când vezi că, în câţiva ani, sute de mii de “firmuliţe” şi-au pus lacătul de bietele lor afaceri, fiindcă nu s-au putut măsura/confrunta cu tancurile multinaţionale…Din fericire, românul este inventiv, sesizând că PFA este modalitatea ideală de a-şi pune în valoare harul creativ…

Dar pe acest monstru bicefal nu-l poţi vedea în toată splendoarea hidoşeniei lui, deoarece te adoarme imediat cu cloroform…consumerist. Ironia sorţii este că socialismul “clasic” promitea solemn acest “rai” actual al rumegării pure şi perpetue (remember? “bunuri de larg consum”, “să acţionăm necontenit, pentru ridicarea continuă a nivelului de trai al oamenilor muncii”, dar numai după ce i-a înfometat/asuprit în mod…deliberat şi numai împletindu-şi ulterior resursele şi forţele cu Finanţa – care a venit, la pachet de “supraofertă”, cu “atuul” înaltelor tehnologii – şi-a putut vedea realizat visul).

Să-mi fie cu iertare, dar acum chiar isprăvesc subiectul.

Sintagma “Statul Paralel” îţi poate juca feste, dacă n-o judeci “la rece”. Teoretic, ni s-a explicat că există o Putere legitimă (adică aleasă de populaţie, prin vot liber) şi una ilegitimă sau “de culise”. De fapt, este impropriu zis Stat Paralel (sau Deep State, la americani), fiindcă existenţa Statului şi însăşi denumirea de Stat se definesc şi se justifică numai în termeni şi în condiţii de constituţionalitate/legalitate – de aceea, “Puterea Paralelă” ar sugera o exprimare mai adecvată. Cel mai inspirat ar fi însă ditamai titlul (depăşind dimensiunile unei sintagme) : Unica Putere posibilă (cea din umbră) şi iluzia puterii Puterii legitime şi subordonate Unicii Puteri.

În mod ironic, autorităţile precum Curtea Constituţională înţeleg cel mai bine mecanismele cu pricina, dar, neputincioase fiind (după chipul şi asemănarea lumii din jur, înşişi judecătorii CC fiind oameni ca toţi oamenii), îşi permit cel mult să emită decizii temeinice care doboară, de pe poziţia de forţă pe care o ocupă samavolnic şi vremelnic, un pion sau altul al Unicii Puteri posibile, dar asta doar ocazional, recte atunci când, orbit de zel, respectivul vizat de sancţiune constituţională întinde prea mult coarda în public, ceea ce nu-i place nici chiar Sistemului care îl manevrează pe imprudent şi care, astfel, îl lasă să fie…doborât. Cu întreg monstrul însă, mai precis cu tot arsenalul lui de instrumente, pârghii, slugi şi alte puncte forte, CC n-ar avea nicio şansă să se lupte, iar autorităţile legale cunosc negreşit acest adevăr inatacabil, prin urmare…lâncezesc şi ele în dulcea şi imuabila letargie, devenită o adevărată zeiţă a vieţii noastre datorită devizei “Ziua trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Concluzie: schepsisul constă în arta înnăscută a Unicii Puteri posibile de a jongla exact cu cele mai sensibile noţiuni, care întotdeauna şi invariabil le impun respect, îi entuziasmează, îi înfricoşează şi îi dezarmează pe oameni: libertatea, legalitatea şi democraţia.

Punct şi de la capăt (adică încă o astfel de zi “narcotică” şi tot aşa).

De ce nu se unesc cei de la Mitsubishi si Nissan ?