FEATURE: Tot ce trebuie să ştii despre crash-teste

Cu toţii am auzit de crash testele efectuate de EuroNCAP. EuroNCAP este un organism european independent care testează periodic modele noi de automobile pentru a vedea cum se comportă în cazul unui accident. Pentru producători a devenit un titlu de mândrie şi o unealtă de marketing dacă cel mai nou model din gamă obţine scorul maxim la testările EuroNCAP. Ce este mai puţin ştiut este faptul că fiecare constructor efectuează şi propriile teste de impact. Cei mai mari au facilităţi de testare şi cercetare dedicate unde pun la încercare toate modelele înainte de a le trimite la EuroNCAP sau a le lansa la vânzare. 

Test special de impact la Saab: simularea impactului cu un ren, un tip de accident comun în Suedia și în țările scandinave.

Renault, de exemplu, are un centru de testare amplasat lângă Paris. Se numeşte RSAS şi se află în localitatea Lardy la 50 km depărtare de Paris. Zona unde este amplasat este foarte mare, are aproximativ 37 hectare din care 9 sunt ocupate de clădiri. Este locul unde Renault efectuază cam 500 de crash teste pe an cu toate mărcile grupului. Automarket a fost la Lardy în 2008 şi a asistat la un crash test pe viu cu un Renault Twingo supus la un impact lateral la 55 km/oră. Mircea ne-a povestit detaliat experienţa sa AICI. Apoi, în 2009, Bogdan a putut vedea pe viu un test de impact cu Dacia Sandero efectuat la centrul Renault Tehnologie de la Mioveni, România. Reportajul lui poate fi recitit reciti AICI. 

Testele de impact efectuate în astfel de centre sunt de diferite tipuri. Iată câteva dintre ele:

1. Teste de impact frontal

În cadrul acestor teste automobilul testat este lansat către un obstacol solid la o viteză prestabilită. Obstaculul poate fi un zid de beton. Acest gen de impact este comun în accidentele auto. Constructorii auto încearcă să creeze astfel o celulă de supravieţuire şi să limiteze intruziunea în această celulă a elemetelor de caroserie sau suspensie desprinse în timpul impactului. O variaţie a acestui tip de test este impactul frontal între două automobile. Astfel se pot vedea efectele accidentului şi efectul impactului asupra pasagerilor. Pentru a evalua efectul unui impact asupra pasagerilor, constructorii auto şi instituţiile de testare folosesc manechine dotate cu aparatură de măsură. Astfel se poate afla forţa din momentul impactului şi viteza de decelerare la care a fost supus corpul pasagerului.

2. Teste de impact frontal defazat

Testul este similar cu cel de impact frontal între două automobile, dar cele două maşini se vor ciocni defazat. Astfel, forţa impactului este preluată doar de o jumătate a maşinii, deformarea caroseriei fiind mai severă. În plus, apare o forţă de rotaţie ce aruncă de obicei cele două maşini în sens invers impactului.

3.

Teste de impact lateral

Pentru a simula accidentele ce se petrec de obicei în intersecţii, se efectuează ţi teste de impact lateral. Se pot folosi două automobile, sau un automobil şi o structură de oţel de roţi ce simulează un automobil. Acest test este folosit pentru a evalua deformarea şi intruziunea laterală a elementelor de caroserie. 

4. Teste de răsturnare

Pentru a evalua efectele unui accident soldat cu răsturnare, se simulează şi acest gen de impact. Automobilul testat este accelerat artificial şi aruncat pe plafon pentru a se evalua deformarea părţilor superioare ale caroseriei. Acest gen de accidente apar din cauza vitezei excesive în viraje, manevrarea greşită pe drumuri înclinate sau în urma coliziunii cu alt automobil sau obiect.

5. Teste de impact cu mobilier stradal

Un alt tip de accident rutier des întâlnit este cel în care automobilul intră în coliziune cu un obiect aflat pe marginea drumului. Acesta poate fi un stâlp, copac, semne rutiere, glisiere de siguranţă.

6. Teste de impact între automobile noi şi vechi

Uneori, constructorii vor să vadă cum se comportă modele mai vechi în cazul unui impact. Folosesc atunci modele de generaţii diferite pentru un test de impact frontal, de exemplu. 

7. Teste de impact simulate pe computer

Tehnologia actuală permite simularea virtuală a unui impact între două automobile. Computerele folosite de centrele de testare pot simula testul de impact şi evalua efectele fără a distruge automobil fizic. De obicei, acest gen de testare este folosită înainte de a efectua un test adevărat pentru a pune la punct cât mai multe detalii şi a nu fi nevoie de repetarea testului live. 

AUTORITĂŢI ŞI ORGANIZAŢII SPECIALIZATE

Peste 3.000 de oameni mor în fiecare zi din cauza accidentelor rutiere. Cele mai multe accidente implică mai multe vehicule, da o treime din accidentele fatale sunt cauzate de un singur automobil. Cercetarea şi testele de impact ajută la reducerea acestei cifre prin testarea şi implentarea de noi tehnologii ce ajută salvarea de vieţi. Pe lângă testele efectuate de constructorii auto, automobile sunt testate de o serie de instituţii independente ce publică apoi rezultatele.

În Statele Unite ale Americii, testele de impact sunt efectuate de NHTSA (National Highway Traffic Safety Administration) şi divizia sa IIHS (Insurance Institute for Highway Safety). NHTSA are puterea de autoriza sau bloca importului unui anumit model de automobil dacă acesta nu este conform cu regulamentul american de siguranţă.

În Europa, există deja celebrul European New Car Assessment Program sau, pe scurt, EuroNCAP. Institutul independent testează majoritatea automobilelor noi şi publică apoi rapoarte detaliate.

În Australia avem ANCAP (Australasian New Car Assessment Program), o instituţie similară cu cea Europeană, dar care testează modelele destiante pieţelor asiatice, Australiei şi Noii Zeelende. 

În Japonia există OSA (National Organization for Automotive Safety & Victims' Aid).

EuroNCAP are propriul sistem de testare ce include nu mai puţin de şapte teste majore. Acestea sunt:

Testul de impact frontal

Are loc la o viteză de 64 km/h, automobilul lovind o barieră deformabilă defazată. Efectele sunt măsurate prin intermediul manechinelor cu senzori amplasate în interiorul automobilului.

Testul de impact lateral

Automobilul este lovit din lateral pe pratea şoferului de o barieră mobilă la viteza de 50 km/h. În interior sunt amplasate manechine cu senzori pentru evaluarea efectelor impactului asupra pasagerilor.

Testul de impact lateral cu stâlp

Automobilul este propulsat lateral pe partea şoferului într-un stâlp de metal cu diametrul de 254 mm cu o viteză de 29 km/h. Acest test recrează un posibil accident în care automobilul întâlneşte obiecte aflate pe marginea drumului (stâlpi, copaci, mobilier stradal).

Test pentru evaluarea protecţiei pasagerilor copii

Pentru acest test, EuroNCAP foloseşte manechine speciale cu senzori de dimensiunile unui copil. Acestea sunt amplasate în vehicul împreună cu un scaun de copil recomandat de constructorul automobilului.

Test pentru protecţia pietonilor

Pentru a evalua efectele unui accident ce implică un pieton, EuroNCAP efectuază de teste de impact la 40 km/oră. Pentru a simula pietonul, nu este folosit un manechin ci părţi din acesta (picior şi cap). EuroNCAP spune că aceasta este soluţia cea mai bună pentru a testa protecţia pietonilor.

Testul whiplash

Acest test evaluază riscul unei răniri la coloana vertebrală în cazului unui impact din spate. Este evaluat aspectul geometric al scaunului pentru şofer şi pasager, iar apoi scaunul este montat pe o sanie cu ajutorul căruia este evaluat şi în mod dinamic. Decelerările sunt evaluate cu ajutorul unui manechin dotat cu senzori.

Testul ESC

Acest test evaluază sistemul electronic de stabilitate al automobilului, dacă este prezent. EuroNCAP militează pentru introducerea acestui sistem cunoascut sub numele generic de ESP şi depunctează automobilele care nu oferă ESP în serie. Testul se efectuează prin executarea unei manevre de schimbare a benzii în regim de urgenţă. Testul se face la viteza de 80 km/oră.