Weekend-ul care tocmai s-a încheiat a fost unul plin pentru pasionații de motorsport. Aceștia au putut urmări atât Marele Premiu de Formula 1 al Spaniei, cât și etapa de WRC (Campionatul Mondial de Raliuri) din Chile.
Este pentru prima dată când caravana Campionatului Mondial de Raliuri ajunge în Chile. În cele trei zile de concurs, echipajele angrenate au avut de parcurs 305 kilometri de probe speciale. La finalul celor 16 probe speciale, estonianul Ott Tanak a avut cel mai bun timp, reușind astfel să-și treacă în cont a doua victorie a sezonului.
Pe locul secund a încheiat Sebastien Ogier (Citroen), în timp ce ultima poziție a podiumului a fost ocupată de Sebastien Loeb (Hyundai). Lupta pentru ultimele două poziții ale podiumului a fost una intensă, la finalul celor 305 kilometri de probă specială, difrența din Ogier și Loeb fiind de doar 7 secunde.
Pe parcursul celor trei zile de concurs, în lupta pentru un loc pe podium au fost angrenați Thierry Neuville (Hyundai), Kris Meeke (Toyota) și Jari-Matti Latvala (Toyota).
O eroare de pilotaj din partea lui Neuville a provocat un accident extrem de grav, însă atât pilotul, cât și copilotul nu au suferit răni. Din nefericire, mașina nu a mai putut fi reparată, motiv pentru care belgianul nu a putut continua.Și Kris Meeke a făcut o greșeală de pilotaj, însă mașina acestuia nu a fost grav avariată, mecanicii reușind să o repare pe parcursul unui service intermediar. Astfel, Meeke a continuat raliul și la final a reușit să adune câteva puncte pentru clasamentul general (locul 8). În schimb, Jari-Matti Latvala a fost nevoit să abandoneze în ziua secundă ca urmare a unei defecțiuni tehnice, dar finlandezul a continuat în ultima zi a raliului și a încheiat etapa din Chile pe locul al 11-lea.
Poziția a patra în clasamentul general a fost ocupată de Elfyn Evans (M-Sport Ford), în timp ce pe locul al cincilea s-a clasat Teemu Suninen (M-Sport Ford).
În urma rezultatului din Chile, Sebastien Ogier trece pe prima poziție a clasamentului general provizoriu.
Pe locul secund se află Ott Tanak, în timp ce podiumul este completat de Thierry Neuville. În clasamentul pe echipe, Hyundai conduce cu 178 de puncte. Pe locul doi se află Toyota, iar podiumul este încheiat de Citroen.Campionatul Mondial de Raliuri: clasament general piloți
| Loc | Pilot | Echipă | Puncte |
| 1 | Sebastien Ogier | Citroen | 122 |
| 2 | Ott Tanak | Toyota | 112 |
| 3 | Thierry Neuville | Hyundai | 110 |
| 4 | Kris Meeke | Toyota | 56 |
| 5 | Elfyn Evans | M-Sport Ford | 55 |
| 6 | Sebastien Loeb | Hyundai | 39 |
| 7 | Andreas Mikkelsen | Hyundai | 36 |
| 8 | Esapekka Lappi | Citroen | 34 |
| 9 | Jari-Matti Latvala | Toyota | 32 |
| 10 | Teemu Suninen | M-Sport Ford | 30 |
Campionatul Mondial de Raliuri: clasament general pe echipe
| Loc | Echipă | Puncte |
| 1 | Hyundai | 178 |
| 2 | Toyota | 149 |
| 3 | Citroen | 143 |
| 4 | M-Sport Ford | 100 |
Mai serios acum, consider că Hyundai este cea mai avantajată în privinţa strategiilor de echipă, pentru “simplul” fapt că se bazează pe doi piloţi cam de aceeaşi valoare (dacă Loeb n-ar fi mult mai vârstnic decât colegul său Neuville, sigur că n-ar mai fi valabilă această idee), astfel că primul loc la constructori (autoritar, în momentul de faţă) cred că nu poate fi explicat decât prin prisma caracteristicii cu pricina.
Hm, se înteţeşte lupta dintre Meeke şi Evans. Singurul pilot cu şanse al lui Ford evoluează “cuminte” şi prestează conştiincios (şi “cam prea” constant – aş adăuga), dar mă îndoiesc că va reuşi să ocupe poziţia a patra în final, dacă speră şi aşteaptă ca Meeke să devină (cât mai des posibil) victima propriului său temperament năvalnic. De aceea susţin (cu temei) că altfel s-ar fi putut comporta şi altfel ar fi abordat competiţia “lanterna roşie” MSF: dacă măcar unul dintre cei trei corifei ar fi rămas sub oblăduirea patronului Wilson.
La urma urmei, nu judec în mod logic? În ce sport colectiv obţii performanţe, dacă nu ai măcar un “greu” în componenţă? Axiomatic, ambiţia te ajută, dar numai dacă o însoţeşte valoarea. Iar experienţa se dobândeşte graţie valorii, nu ambiţiei. Problema este că nici măcar ambiţia de una singură n-o “simt” eu în curtea lui MSF – mi se pare ceva de genul “concurăm ca să concurăm” (vorba unui mucalit: nu-i rău, dar nici bine).
P.S. Trebuie forţat un pic ritmul (mai ales că miză…nu prea mai există în sezonul curent, ierarhia fiind deja stabilită), adică să fie asumate riscuri…Chiar şi cu oameni care nu par capabili sau dispuşi (pe motiv că adversarii ar fi “prea buni”).