Drumul spre Paris: Primul episod in C4 Picasso

Automarket si-a inceput calatoria catre Paris la bordul modelului Citroen C4 Picasso. O calatorie in capitala Frantei, cu destinatia Salonul Auto de la Paris, nu putea fi facuta mai bine decat cu ajutorul gratiei si tehnologiei franceze. Asadar, incalecati in spatiosul monovolum, care poarta distinctia celebrului pictor Picasso, am demarat in ceea ce se poate numi inceputul unei aventuri.

Timp de trei zile ne vom afla la bordul lui C4 Picasso cu un singur scop: sa impartasim experienta unei aventuri prin Europa, in drumul care ne va purta catre Paris.

Prima impresie

Prima impresie este legata de modelul auto cu care am intrat in contact si alaturi de care am trait prima zi pe drumurile nationale si europene. Cand vezi pentru prima oara o masina frumoasa, ceva anume trebuie sa te impresioneze extrem de mult. La Citroen C4 Picasso acest ceva este interiorul, care iti schimba total perceptia exterioara, influentata de formele robuste dar poate putin atragatoare pentru un public tanar.Prima reactie a fost una de uimire, confortul, designul plansei de bord, finisarile extrem de bine executate, atentia pentru detalii plasand monovolumul in categoria celor mai ciudate vehicule pe care le-am condus pana acum. Pentru a ajunge insa sa vorbim despre esenta acestui model, confortul interior, trebuie insa sa ne acomodam cu formele exterioare.

Design

Mai devreme am spus ca ele nu vor fi considerate foarte atragatoare de publicul tanar, dar in fond nu acesta este targetul “monovolumului artist”. Desi numele sau preia o parte din indicativul fratelui sau mai mic, C4 Picasso nu tradeaza foarte multe asemanari cu acesta.

Linia de design generala, care respecta filosofia de baza Citroen, este de fapt singurul lucru care identifica monovolumul cu gama brandului francez. Dimensiunile sale il plaseaza insa intr-un segment pe care Citroen l-a mai experimentat cu succes si in trecut cu Xsara Picasso.

Toate elementele exterioare de design sunt bine proportionate, de la blocurile optice fata pana la cele spate totul fiind foarte bine inchegat. Tot de dimensiuni foarte bine proportionate vorbim si atunci cand ne referim la oglinzile retrovizoare, la parbriz si la luneta. Toate au un numitor comun, util fiecarui sofer: vizibilitate. Combina aceasta vizibilitate cu o tinuta de drum buna si o sa obtii reteta perfecta a unei masini care te ajuta mult la indeplinirea indatoririlor tale de sofer.

Motor+Cutie

Nu am mentionat nimic pana acum despre motor, unitatea diesel de 2.0 litri care ne va sluji in orasele aglomerate sau pe autostrazile de viteza din Germania. Cei 138 de cai putere pe care ii dezvolta pot parea uneori insuficienti atunci cand Picasso lasa costumul deoparte si se apuca de pictat traiectorii indraznete pe asfalt.

Cele 1656 de kilograme ale masinii pot parea uneori o povara prea mare atunci cand incerci o depasire fortata pe Valea Oltului. Pentru acest dezavantaj nu poate fi blamat doar motorul diesel, care isi face foarte bine datoria in alte situatii, ci si cutia automata, cu sase trepte, care sufera la capitolul linearitate. Etajarea treptelor de viteza se face anormal, cu o pierdere simtitoare a puterii in momentul cuplarii. Desi poate parea ciudat, potentialul cutiei poate fi insa exploatat in limita capacitatilor dupa o acomodare indelungata.

Consum

Un capitol care ne-a interesat in mod special atunci cand am ales sa facem acest test a fost si consumul. Diesel-ul a fost cu siguranta cea mai buna solutie, valoarea inregistrata de C4 Picasso stabilizandu-se dupa aproximativ 900 de kilometri la 7.7 litri la 100 de kilometri. Mentiunile ar fi ca drumul s-a desfasurat in proportie de 80% pe autostrada, la viteze care nu au depasit 145 km/h. Pe tot parcursul drumului aerul conditionat a fost oprit.

Povesti de drum

Sa vorbim putin si depre picanteriile episodului de astazi, care a debutat intr-un Bucuresti adormit, in care poti ajunge de la est la vest in numai 20 de minute. Strazi goale, semafoare verzi, taximetristi prea obositi pentru a-ti face zile negre si, surprinzator, disciplina in trafic. Sincer ne-am dori o dimineata de duminica eterna in Bucuresti. Am debutat in forta pe prima si din fericire nu singura autostrada din Romania, A1, cunoscuta si ca autostrada Bucuresti-Pitesti.

Intrarea pe sectorul de drum privilegiat ne-a pus in fata unor lucruri care au mai fost spuse si pe care le vom spune de fiecare data. Ca sa facem o scurta paranteza, ne gandeam ca nu avem prea multe autostrazi pentru ca, poate, undeva, printr-o lege a universului, noi inca nu le meritam. Desi participantii la trafic nu erau foarte numerosi nu am scapat de vechile metehne ale romanilor: eternele “flash-uri” ale grabitilor, opririle “avariatilor” pe banda de urgenta sau lipsa de respect in trafic. Nu acelasi lucru il putem spune si despre vecinii nostri unguri, unde civilizatia este la ea acasa iar indisciplina in trafic lipseste la modul enervant.

Nu negam insa ca si ungurii au “uscaturile” lor, care ameninta cu faza lunga pentru ca nu inteleg ca te afli in coloana pe a doua banda de mers. In aceasta situatie ce faci? Te chinui sa te strecori pe dreapta si ii dai voie “grabitului" sa te depaseasca. Surpriza sau nu, realizezi ca cel care te presa era un “consatean”. Tot din episoadele mioritice ale drumului parcurs astazi amintim de o intamplare pe cat de amuzanta pe atat de necivilizata. Un domn, albit de vreme, si-a oprit vehiculul pe banda de urgenta, s-a postat in fata lui si a decurs la un lucru pe care nici macar nu-l poti concepe in alte tari aflate mai la vest de noi: si-a descarcat emotia fiziologica in vazul trecatorilor de pe sensul lui de mers si nu numai. Episodul care are mici tangente si cu salonul catre care ne indreptam, s-a petrecut undeva intre Ramnicu Valcea si Sibiu, unde am dat peste doua TIR-uri care transportau masini camuflate.

Dupa o serie de depasiri si de claxoane asurzitoare am reusit sa ne dam seama ca pe platforme se aflau exemplare ale noului Logan MCV facelift, care zaceau cuminti intreptandu-se spre nicaieri. Mai tarziu, pe la apus, ne-am dat seama ca destinatia exemplarelor camuflate era una externa, drumurile noastre intersectandu-se din nou la vama de la Nadlac.

Trecerea in Ungaria nu a fost nici ea lipsita de peripetii. Dupa curiozitatea vamesului roman, (“Ia frate, cum are asta volanu’? E din ala fix?”) am fost pusi fata in fata cu “bunavointa” si foamea politistilor unguri. Vesta reflectorizanta si trusa medicala, absente din portbagaj, erau sa ne aduca o amenda de 50 de euro. Dupa o presupusa “atentie”, care s-a dovedit insuficienta si nu a mai fost in final acceptata, am scapat doar cu privirea de mustrare de pe fata politistilor unguri si cu amenintarea ca in Austria vom primi 300 de euro pentru blestemata de vesta reflectorizanta.

Am plecat rapid, de teama sa nu se razgandeasca, amuzandu-ne copios de propunerea facuta de unul dintre ei inainte de a ne scrie procesul verbal: “Nu vreti facem si noua bine?” Din Ungaria si pana in Austria, la Viena, primul nostru popas, nu am mai patimit nimic si ne-am putut bucura astfel de serviciile micului mare model din mainile noastre: Citroen C4 Picasso.