Drumul spre Geneva - prima zi

Dupa ce la Frankfurt am fost ghidati de priceperea unui francez, in persoana lui Citroen C4, pentru Geneva am facut echipa cu cel mai cunoscut dealer SEAT din Bucuresti, Alto Syncro, caruia i-am luat la talpi cel mai nou model din gama. Astfel, ne-am imbarcat la bordul unei masini care inca reprezinta o enigma pentru multi, incercand sa intelegem motivele pentru care Altea Freetrack - despre el este vorba - ar putea reusi sa aiba o cariera interesanta in Romania. Nu va speriati, colaborarea cu dealerul Seat nu inseamna automat o pleiada de laude, abordarea testului fiind ceva mai diferita decat v-au obisnuit celelalte publicatii auto din Romania pana acum.

Am inceput prin escaladarea Everestului romanesc in materie de autostrazi: Bucuresti-Pitesti. Am plecat in zorii zilei de vineri din capitala, la volanul TDI-ului de 2.0 litri si 170 CP si am reusit sa terminam prima zi a maratonului catre Geneva in Viena, poate cea mai frumoasa capitala a Europei. Pentru cei neinitiati in astfel de calatorii (echipa Automarket va parcurge pana la Geneva 2100 de kilometri si tot atat in sens invers), trebuie spus ca, ori de cate ori ai trece granita inspre si dinspre Romania, marele element care ne diferentiaza de lumea occidentala este comportamentul participantilor la trafic. Nerespectarea vitezelor legale sau a bunului simt elementar este litera de lege pe drumurile autohtone, lucru practic inexistent in alte regiuni.

Foarte interesant si amuzant (ce-i drept, intr-un fel sadic) a fost sa vedem soferi care se intreceau in nebunii pe drumurile romanesti si care au devenit extrem de corecti si sociabili odata cu parasirea meleagurilor natale. Devine astfel de neratat momentul in care modele de top din gamele constructorilor premium ruleaza cu 50 de kilometri pe ora prin Ungaria pentru ca asa le dicteaza constiinta incarcata a celor de la volan. Insa acest lucru pare sa fie o practica intalnita si la alte civilizatii mai mari. Spre exemplu, am ramas socati cand am vazut ca un Pajero cu numar de Germania, era ocupat cu violentarea din regim de viteza (sau, in limbaj mai putin filosofic, pumni in spate din mers) a unor biciclisti-muncitori pe traseul Arad-Nadlac, totul de dragul distractiei la volan.

Sa revenim insa la Altea Freetrack. Vorbim de un crossover cu accente de SUV foarte dinamic din punctul de vedere al designului. Atunci cand l-au gandit, inginerii Seat (manati de fortele din umbra ale Volkswagen Auto Group) au dorit sa completeze permisiva gama Altea printr-un model care sa ii multumeasca pe fanii marcii spaniole care isi doreau in sfarsit un SUV. A iesit un model aflat, atat din punctul de vedere al comportamentului, cat si din cel al feeling-ului, intre segmente. La volan uiti foarte repede ca esti inconjurat de o caroserie care striga din toti rarunchii “Sunt un SUV!”, pozitia celui care conduce fiind doar cu putin mai inalta decat cea a unui model de segment C.

Natura masinii este insa tradata de stabilitatea foarte buna pe sosea, de sistemul 4x4 care isi face simtita prezenta atunci cand ai nevoie de el, (nu am reusit inca sa il urcam pe dealuri si ogoare in care sa isi arate capabilitatile, insa avem timp de acum incolo) si de suspensiile diferite si demne de un crossover-SUV de clasa. Pentru ca am adus vorba de tractiune, trebuie sa spunem ca sistemul impinge intreg cuplul spre rotile din fata, pierderea aderentei conducand insa la un raport 50/50 pe axele fata/spate.

Motorul diesel TDI de 170 de cai face exact ce te astepti sa faca: trage. Si trage bine. E adevarat, in timp ce te minunezi atunci cand depasesti si ai nevoie de cuplu (versiunea pe care o testam spre Geneva te implora sa faci asta in conditiile in care 0-100 inseamna doar 8.7 secunde), zgomotul creat de motor si in acelasi timp de rularea efectiva poate reprezenta un minus. Apropo de motor, consumul pe primii 1100 de kilometri este de 7.3 litri/100, rularea in cruise control (God save the inventor!) pe autostrada in treapta a sasea cu 130 km/h afisand un implacabil 7.0 litri/100 km.

La capitolul minusuri se poate incadra, pentru unii - chestiune subiectiva - si expozitia de plastic din interior. Totusi, toate panourile plasticate utilizate pentru habitaclu au o textura interesanta, parand bine gandite si lucrate de Seat. Interiorul are si cateva plusuri notabile: printre ele, forma volanului si a schimbatorului de viteze imbracate in piele si mai ales spatiile de depozitare multiple de la bord, elemente atat de utile in cazul unei deplasari de durata. Putem aminti, la acest capitol, buzunarele portierelor, transformate in adevarate depozite de energizante si nu numai. In aceste conditii, nu e cazul sa mai vorbim despre portbagaj, mai mult decat incapator pentru doi oameni aflati in calatorie de munca spre Geneva, chiar daca aceasta inseamna aparate electronice si gadget-uri de toate felurile.

Atat pentru astazi, continuam maine prin Alpi spre Elvetia. Apropo, Viena ne-a asteptat cu bratele deschise si cu un oras supect de gol pentru o seara de vineri, atunci cand Bucurestiul freamata. Nu la fel putem spune de hotelul maghiar la care ne-am facut rezervare si ai carui angajati se jurasera ca ne ofera internet la discretie pana in momentul in care am ajuns si ne-am trezit intr-un moment de cumpana in care angjatii respectivului stabiliment se intrebau unii pe altii daca au sau nu wireless in camere. Avem si card, dar il utilizam doar la nevoie absoluta. Asta pentru ca nimic nu se compara cu un wireless sanatos si cu teava plina. Dar macar ungurii fac mancare buna. Ramane de discutat daca o portie de gulas traditional poate sterge atitudinea infecta a oamenilor de la respectivul loc de campare.