Industria auto din România a rămas în acest weekend fără una dintre cele mai puternice personalități din istoria sa. Constantin Stroe, care printre multe altele a fost director general al Dacia, a încetat din viață la vârsta de 74 de ani.
Stroe s-a angajat la Întreprinderea de Autoturisme Pitești în 1968 în calitate de inginer și a progresat constant pentru a deveni șef de Secție și inginer Șef de Fabrică. Inediat după Revoluție a fost numit director general al Automobile Dacia, funcție pe care avea să o dețină până în 2002.
Pe parcursul anilor '90, Stroe a reușit să mențină Dacia pe linia de plutire într-o perioadă dificilă de tranziție în cadrul căreia industria din România a cunoscut numeroase închideri de fabrici, inclusiv în segmentul auto, cele mai bune exemple în acest sens fiind falimentul Aro Câmpulung sau numeroasele eșecuri ale uzinei auto de Craiova înainte de a fi preluată de Ford. În plus, Stroe a reușit să convingă Renault să cumpere Dacia în 1999 și să transforme brandul românesc într-unul global cu vânzări de peste 377.000 de unități în 2015 pe teritoriul Uniunii Europene.În paralel, Stroe a fost președinte și director general al Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), membru în Consiliul Director al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile din România (APIA) şi membru în comitetul Asociației Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA).
"Preşedintele – Director General Automobile Dacia, Yves Caracatzanis, și întreg colectivul companiei îşi exprimă regretul profund în faţa pierderii celui care, timp de 48 de ani, a scris istoria automobilului românesc. Constantin Stroe este omul a cărui viaţă se confundă cu marca Dacia şi întreaga industrie auto din România. Lui Constantin Stroe i se datorează, în bună parte, salvarea mărcii Dacia după anii ’90 şi reîntoarcerea acesteia în marea familie a Grupului Renault. A fost cel care a contribuit semnificativ la asigurarea unei tranziţii de succes între vechea şi noua Dacia", precizează Renault România într-un comunicat de presă.
Via Renault
RIP STROE
Romania a pierdut un mare om, un mare roman! Mai avea de facut multe lucruri. Daca nu ar fi existat domnul Constantin Stroe, industria auto romaneasca nu ar fi insemnat astazi nimic. A fost un adevarat roman, un adevarat patriot! S-a zbatut pentru oameni si a reusit! Imi pare rau ca nu a apucat sa vada realizata autostrada Pitesti-Sibiu. Sper ca se va realiza, totusi!
Multumesc, domnule Constantin Stroe pentru tot ceea ati facut!
Daca Aro, Tractorul, Rocar, Roman ori Semanatoarea ar fi avut la conducere un "Constantin Stroe", astazi Romania era mult mai dezvoltata si ar fi fost o adevarata forta in industria constructiilor de masini si utilaje agricole. Un "Constantin Stroe" ar fi trebuit in fiecare intreprindere si uzina romaneasca dupa 1989.
Odihneste-te, in pace!
PS: Ce imbecil i-a dat cu purpură lui Mafia pentru un gest cât se poate de firesc? N-aș fi reacționat deloc (nici n-ar fi momentul…), dar nu pot tolera o asemenea tâmpenie. Este ca și cum ar evolua echipa națională și s-ar apuca unii rătăciți din tribune să scandeze “Huo! M… !” la adresa echipelor de club adverse și a fanilor acestora. Ȋn cazurile importante ale vieții se vădește caracterul unui om…
@DAC
Emotionanta postarea ta! Dupa ea, chiar nu mai e nimic de adaugat....
Un om care nu s-a implicat in viata publica desi avea notorietate, un om care a reusit sa carmuiasca cu maiestrie o barca pricajita intr-o mare furtunoasa.
Dumnezeu sa-l ierte si sa ridice altii ca el din randurile celor tineri.
Ideea e ca Stroe nu si-a bagat picioarele si nici un director general idiot bun doar de executat hotararile partidului venite de la centru' nu a fost. Omu' asta a inteles EXACT care era locul acestei intreprinderi si in ce gaura se afla
Pe de alta parte...Dacia a avut un mare avantaj; fabrica si comercializa un bun de larg consum a carui cerere prepondernta era din interior iar romanul simtea nevoia sa se motorizeze. Nu avea importanta cu ce ci doar sa aiba 4 roti si un acoperis.
Cred ca a fost un ansamblu de factori obiectivi dar si de unii mai putin masurabili dar, pe total, Stroe aflat ca "omul potrivit la locul potrivit" a scapat nu doar o firma de la faliment dar practic a reusit (indirect) sa ajute economia romaneasca mai mult decat a facut-o orice decizie a guvernantilor de dupa '89.
PS. Orice Universitate serioasa (din Romania?) ar putea sa analizeze obiectiv si profesionist salvarea Daciei de la faliment din care sa rezulte un curs de predat studentilor economisti. Asa cum se face in ...America :)
Nu cred ca ai inteles ce spuneam eu: noi priveam Dacia ca pe 1000 de locuri de munca ce trebuia sa fie mentinute. Si pentru asta domnul Stroe era perfect (unde mai pui ca stia realitatile romanesti).
Dar actionarii priveau Dacia ca pe o piesa dintr-un mecanism mult mai complex, cu implicatii internationale. O piesa pe care doreau sa o dezvolte in contextul mentionat. In aceasta situatie directorul roman nu avea experienta. Nu era timp si nu era momentul sa fie "scolit". De aceea a fost pastrat pentru perioada de tranzitie si apoi inlocuit.
Ei bine, chiar si intelegand asta, tot am simtit ca se produce o nedreptate, unui roman bun, unui director care nu fura, nu urmarea interese dubioase si facea cinste unei marci cu care ne indentificam toti.
1. Ideea e ca Stroe nu si-a băgat picioarele si nici un director general idiot bun doar de executat hotărârile partidului venite de la centru' => cred ca acesta este cel mai mare merit al lui, a știut sa jongleze intre interesele meschine ale FSN/PSD/CDR... sau cine mai era pe atunci si marea provocare personala a lui de a face o adevărata întreprindere auto in ROMANIA. Nu cred ca era de capul lui atunci, au fost niște chestii in timpul acela pe care nu le-a putut evita: in 92 a mai fost o tentativa si dl Văcăroiu a spus ca nu fabrica R5 o mașină învechită aici, Renault s-a dus in Turcia si intre 92-95 spaga ca sa-ti cumperi o Dacia noua era de 40%, mai sunt si altele...
2.cartea de mate, de analiza financiara sau management corporatist =>tocmai asta a salvat Dacia know how-ul corporatist, el știa foarte bine acest lucru.
Ca sa ajungi într-o funcție de asemenea nivel trebuie sa faci multe compromisuri, numai oameni de mare caracter pot răzbate, personal cred ca decesul prematur se datorează si stresului acumulat.
Dumnezeu sa-l odihnească!
Aaa, da; când ȋși va (mai) da ȋn petic, eu, unul, ȋl voi “croi” prompt, ca de obicei, dar acum s-a purtat normal. Iar diferența dintre a mustra și a disprețui este colosală…De fapt, mulți cercetează creștinismul, puțini ȋl ȋnțeleg și foarte puțini ȋl trăiesc.
-legat de crestinism, intelegere, traire mi-ar placea sa avem o discutie dar nu aici, observ foarte multe postari pe aici cu " Dumnezeu sa-l ierte, sa-l odihneasca s.a.m.d, ii spunem noi lui D-zeu ce sa faca????, stie el mai bine decat noi ce a facut raposatul si care ii va fi plata. Aaaa asa e traditia,obiceiul??? nicaieri in cartea de capatai a crestinismului nu sunt mentionate astfel de lucruri, adevaratii crestini sunt putini si nu se bat cu pumnul in piept,,,,
O altă formulă care pe mine, unul, mă intrigă de multă vreme este “Veșnică pomenire”; nu trebuie să fii vreun teolog, și ȋncă versat, ca să realizezi pe loc că această sintagmă intră ȋn conflict ireconciliabil cu certitudinea din finalul Crezului: “Aștept ȋnvierea morților”. Corect ar fi, deci, să se cânte “Vremelnică pomenire”. Veșnică va fi doar destinația noastră după ȋnvierea cea ȋn trup și după Judecata de Apoi. De fapt, Scriptura ȋnsăși depune mărturie: “cer nou și pământ nou” (Apocalipsa 21:1 – “pământ” cu sens de comunitate de slujitori ai Domnului, nu cu sens de planetă, Universul urmând să dispară…”ȋmpărăția Mea nu este de aici” – Ioan 18:36 – “aici” sugerează spațiul și timpul, nu neapărat Terra ȋn sine! / va fi nevoie și de un Cer nou, descotorosit de draci, ceea ce, cronologic, se va petrece ȋn Apocalipsa 12 : 7-12, dar semnele se arată ȋncă de pe acum, că doar vedem limpede că lumea se află ȋn plină și acerbă demonizare…). Ȋn definitiv, să ne ȋntrebăm cât de “veșnică” va fi pomenirea peste 100 sau 200 de ani (dacă va ȋngădui Dumnezeu ca lumea să perpetueze până atunci), când nici măcar urmașii noștri pe linie de sânge s-ar putea să nu-și mai amintească de noi sau poate că nici morminte clar delimitate și cu cruci intacte, pe care să ni se distingă numele, nu vom mai avea…Bine, neamul prost ȋși trage cavou “șmecher” și “durabil”, dar, dacă individul respectiv n-a rămas ȋn inima nimănui, atunci monumentul lui este somptuos și…zadarnic. Și cine ȋși va aminti de dânsul ȋn veșnicie, darămite de “capodopera” care i-a suportat vremelnic hoitul?!
Mă rog, așa cum menționai și tu, nu aici trebuie dezbătute aceste probleme. Dacă te interesează, te invit cu drag pe FB…Toate cele bune!