Corespondență de la Salonul Auto de la Geneva: Precizie elveţiană

O escală cu soare şi vânt în Cetatea Eternă şi apoi un somn dus pînă în Ţara Cantoanelor. Oraşul orologierilor te întâmpină cu reclamele unor nume pe care le pronunţi cu greu, dar care atârnă, la fel de greu, la mâna cunoscătorilor. În această perioadă a anului, Geneva pune însă tradiţia ceasurilor Audemars Piquet, Hublot, Breitling sau IWC pe locul doi şi oferă notorietate unuia dintre cele mai longevive saloane auto ale lumii.

Debutul primăverii aduce din nou forfotă la marginea cochetului oraş, care devine neîncăpător preţ de două săptămâni. Pare imposibil să răzbaţi prin şirul infinit de stopuri aliniate în coloana ce curge încet spre parcarea pavilionului. Cu toate acestea, ordinea nescrisă a unei ţări, ce nu a vrut să mănânce la masa celor 27 de naţiuni, face ca fiecare să îşi găsească locul de parcare şi drumul către centrul de presă.

Deşi sună cunoscut, ţin să repet: hala în care se încropesc deja primele interviuri este un adevărat Babilon. Brazilieni, germani, ruşi zgomotoşi, britanici şi francezi blazaţi zugrăvesc un tablou desprins din imaginaţia lui Dali. Conglomeratul etnic se înghesuie să îşi arunce paltoanele la garderobă sau să îşi ridice cataloagele de presă. Apoi, puhoiul se împrăştie printre zecile de standuri, aruncate în dezordinea controlată a unei hale imense.

Ca şi anul trecut, Salonul Auto de la Geneva păstrează un aer cochet pe care Frankfurt şi Paris nu îl pot atinge, pentru că se dovedesc a fi ori prea conservatoare, ori prea dezorganizate.

La standul Mercedes, spre exemplu, noul CLS 63 AMG a acţionat ca un magnet asupra unui baiat cu pămătuf, care nu s-a mai săturat să soarbă meticulos fiecare particulă de praf. Acelaşi lucru şi pe la standul Porsche, unde Panamera S Hybrid s-a lăsat desmierdat de grija unei fete de culoare, înarmată cu o cârpă. La standul Skoda însă, obsesia pentru perfecţiune a fost dusă la extrem de un băiat tare zelos, care a decis să şteargă scările, de un alb imaculat.

Pe la standurile constructorilor s-au perindat tot felul de oameni: de la copii de liceu, la bătrâni septagenari, de la chinezi curioşi, la jurnalişti vedetă (Autocar, Evo, AutoExpress), de la oameni în costum, cocoţaţi pe trotinete, la persoane cu dizabilităţi, în scaune cu rotile. Nu au lipsit nici personalităţile, oameni cu greutate în industrie fiind prezenţi la propriile standuri. A fost loc pentru toţi sub cupola pavilionului.

Nu au lipsit pereţii de plasme, care au atras o mulţime de gură cască. Un chinez a rămas de-a dreptul siderat de multitudinea opţiunilor oferite de Connected Drive. Alţii au ales să se joace cu mâinile pe ecranele tactile prietenoase, care bombardau cu informaţii şi grafice utile. Asiaticii nu au lipsit nici de la standul Mercedes, unde au zăbovit minute în şir la bordul noului CLS pentru a fotografia până la epuizare consola centrală.

Nu există salon auto fără prezenţe feminine de excepţie.

Să nu uităm să vorbim şi despre maşini. Grupul Volkswagen a avut ca în fiecare an un stand generos, însă totul a fost prea tern şi prea sobru pentru a face publicul să roiască. Tunerii au atras multe bliţuri, chiar dacă unele creaţii au depăşit cu mult regulile bunului simţ şi au exagerat cu spoilerele şi eleroanele. Invader este un exemplu concret de muma-pădurii, gata să sperie copiii obraznici, chiar şi din poze.

La polul opus, una dintre cele mai frumoase apariţii a fost fără îndoială Huayra. Supercarul lui Horacio Pagani a lăsat cu gura căscată mare parte din publicul prezent şi a eclipsat lansări mai fastuoase cum au fost cele ale supercarurilor Lamborghini Aventador sau Gumpert Tornante. Apariţii insolite şi la standul Sbarro, unde am făcut cunoştinţă cu un model sportiv ce amestecă faţa unui Lamborghini cu spatele unui KTM X-Bow. Un impact vizual puternic l-a avut şi portocaliul lui Lexus LF-A Nurburgring Edition.