Americanii au și ei Le Mans-ul lor: am asistat la Cursa de 24 de ore de la Daytona

Prezenți mereu în topul celor mai performante anvelope de pe piața europeană, la cuțite cu eternii rivali de la Michelin, germanii de la Continental au rămas datori la un singur capitol: motorsportul.

Cel puțin pe Bătrânul Continent, pentru că dincolo de Ocean brandul este implicat într-una dintre cele mai importante competiții din domeniu: Campionatul Nord-American de Anduranță (IMSA). Adică un buchet de curse care au loc pe circuite cunoscute din SUA și Canada și care rivalizează cu WEC (World Endurance Championship), competiția paralelă de anduranță din care face parte legendarul Le Mans.

Sezonul 2017 al IMSA a debutat cu celebra cursă de 24 de ore de la Daytona, la care Automarket a luat parte în weekendul 26-28 ianuarie. Iar Continental a înțeles că are nevoie de o imagine bună pe circuit pentru a intra pe sub pielea americanilor și pentru a se putea bate cu titanul local GoodYear. Și o parte din bătălie e câștigată dacă stăm să ne gândim că germanii au reușit să-și instaleze anvelopele pe aproape toate cele 55 de mașini prezente la Daytona.

Cursa de 24 de ore de la Daytona este una dintre cele mai populare și mai dificile curse de anduranță din lume, alături de cea de la Le Mans și Sebring. Ea este prima etapă a Campionatului Nord-American de Anduranță și este cea mai longevivă din Statele Unite. Nu e de mirare că ediția de anul acesta a avut numărul 55.

În anul debutului, adică 1959, cursa de la Daytona dura doar trei ore. Abia patru ani mai târziu a devenit de 24 de ore. Traseul a suferit modificări de-a lungul timpului. Actualmente, chiar dacă poate părea simplu, el este unul dintre cele mai solicitante existente în Statele Unite. Pe lângă linia dreaptă cu o înclinare mare, există și câteva viraje extrem de solicitante. În total, asfaltul de la Daytona măsoară 5.8 kilometri și are 12 viraje.

Doar 12 piloți au reușit să câștige de-a lungul anilor toate cele trei curse importante de anduranță din lume: Daytona, Le Mans și Sebring. 

În 2017, cursa de la Daytona a așezat la start 55 de mașini, împărțite în patru clase: Prototype (omoloaga clasei prototipurilor "mici" LMP2 de la Le Mans), Prototype Challenge (omoloaga clasei LMP3), GT Le Mans (omoloaga clasei GTE Pro de la Le Mans) și GT Daytona (omoloaga clasei GTE Am din Le Mans). Cu excepția GT Le Mans, unde au fost folosite anvelope Michelin, toate celelalte categorii au fost încălțate cu pneuri Continental. 

Categoria prototipuri a inclus nume grele ale motorsportului mondial, iar dintre ele au ieșit în evidență italianul Max Angelelli (câștigător la Daytona în 2005), Jeff Gordon (un adevărat idol al americanilor, cu patru titluri de campion în NASCAR), Sebastien Buemi și Nick Heidfeld, ambii foști piloți de Formula 1. Clasa prototipurilor de la Daytona este omoloaga clasei LMP2 de la Le Mans. Tocmai de aceea ele includ același șasiu, suspensie și componente cu cele din seria europeană Le Mans. Diferența este făcută de caroserie și de motor, care, în cazul cursei de la Daytona pot fi de origini diferite. La Daytona, de exemplu, au existat motoare Cadillac, Mazda sau Nissan.

Clasa GT Le Mans a inclus 11 mașini, ceva mai "pământești", derivate din modele de serie pe care le știm cu toții.

Primul "stadion" din lume dedicat motorsportului

Dincolo de aceste cifre și nume cu rezonanță, Cursa de 24 de ore de la Daytona are și o însemnătate deosebită pentru public. Americanii campează tot weekendul în interiorul circuitului, cu rulote și grătare, mașini rare și motociclete. Este o sărbătoare închinată motorsportului, cinstită cu hamburgeri și stropită cu bere.

Tribuna ridicată recent de-a lungul liniei drepte adună 110.000 de locuri. Nu degeaba americanii se laudă cu primul "stadion" din lume dedicat motorsportului. Pentru a-i apropia pe fani de fenomen, organizatorii pun la cale sesiuni de autografe cu piloții, o vizită pe la standuri, acces liber pe pistă înaintea cursei și oportunitatea de a-și scrie numele pe linia de sosire. Toate aceste detalii conectează mai bine spectatorii la ceea ce se întâmplă pe circuit. Dovadă că au fost mulți cei care au îndurat ploaia măruntă picată în noaptea cursei.

De altfel, vremea le-a dat mari bătăi de cap și piloților. Mulți au declarat că a fost cea mai dificilă cursă din ultimii 20 de ani. Schimbările de temperatură (cursa a început pe temperaturi de 18 grade, și a continuat pe ploaie și valori sub 10 grade) au influențat și comportamentul anvelopelor, chiar dacă cei de la Continental și-au făcut temele și au adus două tipuri de pneuri: pentru asfalt uscat și pentru asfalt ud.

La finalul cursei, statisticile au arătat așa:

● 8000 de anvelope au fost aduse în total de Continental pentru Cursa de 24 de ore de la Daytona.

● 14 camioane au transportat anvelopele.

● 70 de angajați Continental au procesat pneurile de cursă și le-au furnizat echipelor participante.

● Peste 200 de anvelope puteau procesa angajații Continental în decurs de o oră, în timpul cursei

● Două minute dura înlocuirea anvelopei vechi cu una nouă, din momentul intrării sale în centrul de schimb

● 45 de minute durează schimbarea unui set de anvelope în cadrul unui service, cu tot cu dejantare, montare, umflare și echilibrare

● 36 de seturi de anvelope a primit fiecare echipă care a concurat în clasa Prototipuri.

Continental ExtremeContact Sport, o nouă anvelopă sportivă

Continental a profitat de cursă și de numărul mare de spectatori pentru a dezvălui și un nou produs pentru vehiculele de stradă. Este vorba despre o anvelopă dezvoltată cu tehnologie împrumutată de la mașinile care aleargă în astfel de curse de anduranță.

Pe flancurile anvelopei apar informații despre performanțele pe uscat (D) și ud (W).

Victorie controversată la Daytona

Departe însă de un rezultate fără controverse, întrucât unul dintre frați l-a acroșat pe liderul cursei, aflat tot într-un prototip Cadillac, cu 10 minute înainte de final. Filipe Albuquerque, pilotul perdant, și-a manifestat furia în cadrul unui interviu acordat presei prezente la eveniment: ”Mi-ar fi rușine să mă laud cu o asemenea victorie”.

În replică, Ricky Taylor, cel care a provocat acroșajul, a lăsat să se înțeleagă că ar fi făcut orice pentru a câștiga cursa: "Mi-am zis că ori fac ceva să câștig, ori o să mă mulțumesc cu locul doi și o să aștept anul viitor". Prototipul Cadillac câștigător aparținea chiar echipei lui Wayne Taylor, tatăl celor doi frați care au făcut parte din echipă.

Cadillac-ul câștigător a folosit un motor V8 aspirat, de 6.2 litri, capabil să dezvolte aproximativ 600 de cai putere. Acesta este derivat din arhitectura motorului de aceeași capacitate instalat pe modelul de performanță Cadillac CTS-V, rivalul lui BMW M5. În cazul prototipului de la Daytona, care a cântărit doar 930 de kilograme, o asemenea putere a dat naștere unor performanțe impresionante.

În cele 24 de ore de cursă, mașina câștigătoare a adunat 659 de tururi de circuit, parcurgând o distanță totală de 3775 de kilometri.