Am dat startul sezonului estival cu electricul Nissan Leaf: de la Vama Veche până în cel mai mare parc eolian din Europa

Închid ochii și mă simt ca pe o plajă din Marea Nordului. Un vânt tăios adus din larg. Nici în termometre nu e mai bine: doar 10 grade. Dar în jur e un furnicar, impasibil la vremea asta câinoasă. Se fac pregătiri pentru prima și cea mai importantă zi a începutului de sezon estival: 1 mai. Știam că va fi buluc pe plajele litoralului românesc, așa că am furat startul.

Am venit cu câteva zile înainte ca să vedem cum arată nisipul încă gol, hotelurile pustii și munții de șezlonguri. Adică liniștea dinaintea furtunii. Și liniștea nu putea fi explorată decât în liniște, așa că am luat cu noi un simbol al mașinilor electrice: Nissan Leaf, până nu demult cea mai vândută mașină cu zero emisii la nivel mondial.

Nissan LEAF, UN VAMAIOT ÎN VAMA VECHE

Explorarea litoralului începe în sud, acolo unde numai câțiva metri de pământ ne despart de granița cu Bulgaria. Vama Veche este o localitate înființată în 1811 de către găgăuzi, o populație pe care încă o regăsim la frații noștri de peste Prut, în Republica Moldova. Vreme de multe decenii, Vama Veche a fost un simplu sat pescăresc, unde turismul nu se practica, fiind localitate de frontieră.

Spiritul boem al stațiunii începe să rodească în anii '70, atunci când Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca trimite aici, vară de vară, profesori universitari și alte cadre didactice. Se nășteau astfel primele focuri de tabără pe plajă, primele nopți tulburate de aburii lui Bachus, primele seri cu poezie sub clar de lună, primele cântece la chitară. Localnicii începeau să intre în contact cu intelectualii.

Însă, în 1989, Elena Ceaușescu ordonă ca satul să fie desființat. Unii localnici refuză să își părăsească casele. Alte clădiri sunt demolate. Din fericire, sfârșitul comunismului în 1989 înseamnă și salvarea stațiunii de pe litoral. Azi, când Nissan Leaf și-a unduit suspensia printre gropile de pe strada principală, obloanele începeau să se ridice, tejghelele se spălau și ultimele scânduri îmbrăcau podelele pe care se va dansa în weekendul de 1 mai.

Am dat vuietul furnicarului pe liniștea dinspre Cherhana. Nissan Leaf a înaintat tăcut, asemeni unui turist străin care înțelege spiritul plajei. Și, cu geamurile deschise și motorul pornit am ascultat valurile mării.

NISSAN LEAF ȘI MICUL GOLF DIN 2 MAI

Nu știu câtă lume va merge de 1 Mai în 2 Mai, însă noi ne-am oprit. Malul stâncos a servit drept punct de observare pentru Nissan Leaf. Prin parbrizul generos, care a înghițit câteva sute de muște pe Autostrada Soarelui, Marea Neagră a devenit Marea de un albastru visător.

În Micul Golf, un loc pe care îl frecventau poeții, scriitorii și actorii în urmă cu câteva decenii, e mare agitație. Se amenajează o plajă, se bat cuie, se așează mese, se vopsesc pereți. 2 Mai era o localitate vizitată frecvent de poeți, pictori, actori și scriitori în urmă cu câteva decenii. Poeta Nina Cassian a venit aici vreme de aproape 40 de veri. Șederea ei era sinonimă cu sezonul estival: stătea din aprilie până în octombrie.

După o lungă perioadă cu magazine pestrițe și ulițe prăfuite, 2 Mai are parte și de o stradă pavată. E o picătură în mare, dar măcar schimbă fața stațiunii pe cea mai circulată stradă.

În capătul celălalt al stațiunii începe șantierul naval de la Mangalia. Am mers pe digul străjuit de stâncile colțuroase, lăsându-ne stropiți de valurile care se spărgeau la bază. Am pus astfel niște sare de mare pe acoperișul albastru al electricei noastre. Un element cromatic potrivit în peisajul maritim pe care îl aveam de străbătut.

Scheleții metalici vopsiți în galben s-au pierdut greu în retrovizoare. I-am mai văzut și din Mangalia, care și-a înfrumusețat portul. Păstrează în continuare urmele vechiului festival Callatis, însă noi am vânat altceva: farul din Mangalia.

ÎN VIZITĂ LA EPAVA DIN COSTINEȘTI

Aventura noastră cu Nissan Leaf la mare a început cu 90% baterie la intrarea pe Autostrada Soarelui. Aveam cu noi versiunea cu autonomie extinsă, adică un Leaf echipat cu baterie de 62 de kWh și motor de 215 cai putere. Resurse suficiente pentru o rulare în forță pe autostradă. Însă, știm cu toții, nimic nu înmoaie mai tare autonomia unei electrice ca viteza maximă de 130 de km/h. Așa că am luat-o ceva mai bătrânește. 97 de km/h, rareori salturi peste „sută”. E drept, a fost și foarte comod să facem asta alături de funcția ProPilot, care s-a mulțumit cu mâna noastră pe volan și a făcut el restul (păstrarea vitezei, a distanței și a benzii de mers).

Consum de 17.4 kWh la 100 de kilometri, mai mic decât media anunțată de producător, adică 18 kWh. Așa am ajuns la Cernavodă cu 45% din baterie și o autonomie de 150 kilometri. Ajungeam la Constanța fără probleme, dar am vrut să ne asigurăm suficientă energie pentru sudul litoralului, acolo unde prizele sunt la fel de rare precum plajele fără alge în timpul verii.

Așa că am dus bateria la 93% cu ajutorul prietenilor de la Mol România și ne-am bucurat de Vamă, 2 Mai și Costinești.

Cine nu își mai aduce aminte de vacanțele școlare petrecute la Costinești? Și cine nu a văzut măcar o dată epava eșuată în apropierea localității. Este o veche navă grecească, botezată Evangelia, care a eșuat în 1960 în timp ce transporta portocale către portul Constanța. Nissan Leaf nu putea rata scheletul metalic al celebrului vas, așa că ne-am cocoțat pe o șosea trasată paralel cu marea.

O VIZITĂ ÎN PORTUL CONSTANȚA

Drumul către Constanța ne-a ocolit prin alte stațiuni aflate sub asediul lucrărilor de modernizare. Se asfalta de zor în Eforie Nord. La fel și în Constanța în zona portului vechi. Acolo unde am și oprit pentru a saluta câteva bărci de pescuit cu nume turcesc. Am făcut un popas pentru o zacuscă de pește și pentru o tocăniță de rapane. Leaf a îmbucat și el vreo 23 de kWh de la o priză rapidă și, cu atâta energie la pachet, am plecat către ultima parte a inspecției noastre pe litoral.

Nu înainte de a face o vizită și pe faleza din Mamaia.

APUS DE POVESTE ÎN CEL MAI MARE PARC EOLIAN DIN EUROPA

Ziua s-a încheiat apoteotic. Cu adieri de vânt, cu elice răsărite din pământ și cu valuri verzi pe care au fost plantate uriașe turbine eoliene. După ce a explorat întreg litoralul, Nissan Leaf și-a dorit să se încarce direct de la o sursă de energie regenerabilă, așa că, pe înserat, am înfipt cablul AC în priza cehilor de la CEZ, care au populat zona satelor Fântânele și Cogeleac cu nu mai puțin de 240 de turbine eoliene. Fiecare are aproximativ 100 de metri înălțime și se înfruptă lacom din agitația zeului grec Eol (zeul vântului).

Acum am înțeles de ce a fost aleasă zona aceasta. Am petrecut vreo două ore în cel mai mare parc eolian de uscat din Europa. Și, cu tot soarele din aer, care și-a făcut curaj să răzbească perdeaua de nori pe final de zi, vântul nu s-a oprit nici măcar o clipă. De parcă ne-am fi aflat într-o uriașă hală de producție, unde linia de asamblare varsă necontenit câte o mașină nouă în fiecare secundă.

Parcul eolian Fântânele-Cogeleac are o capacitate totală de 600 MW, adică uriașă. Se traduce în aproximativ 600.000 de kW. La un calcul profan, asta înseamnă că am putea încărca bateria Leaf-ului nostru de aproape 10.000 de ori. Din fericire, n-ar dura foarte mult, pentru că atunci când este conectat la o priză rapidă, Leaf trage prin mufa sa CHAdeMO până la 100 kW. Așadar, încărcare foarte rapidă pentru bateria de 62 kWh.

Deși am început ziua cu nori grei în sudul litoralului, acolo unde infrastructura pentru electrice este la fel de gri ca cerul, seara ne-a zâmbit. Soarele a pictat un apus ca-n tablourile lui Monet, populat de o puzderie de eoliene (instalații uriașe care seamănă speranță pentru infrastructura unei țări care își dorește tot mai mult mașini electrice).

CONCLUZII

Nissan Leaf a fost una dintre primele mașini electrice de serie din lume. Lansat în 2012, Leaf este deja la a doua generație, prezentată publicului în 2017. Chiar dacă tehnologia avansează destul de repede în acest segment, Nissan Leaf și bateria sa extinsă de 62 kWh pot garanta o autonomie mixtă de 385 de kilometri. Bineînțeles că realitatea contrazice întotdeauna cifrele oficiale, însă statistica după 700 de kilometri de traseu nu arată rău. Mai ales că la întoarcere am rulat cu 115 km/h pe autostradă. Situația încărcărilor de pe traseu este detaliată în tabelul de mai jos.