„Dacă simți că ceea ce faci este inutil, gândește-te că există oameni în fabrica BMW care montează semnalizări pe mașini”.
Asta ar fi una dintre glume.
De fapt, majoritatea glumelor despre mașini au ca punct de plecare unii oameni (care le conduc), de fapt, nu produsele în sine. Dar să păstrăm subiectul acesta pentru altă dată și să vorbim, cât se poate de serios, despre frumoasele oale BMW din anii ’40, pentru că (și) mulțumită lor avem în zilele noastre mașini pe care să le frigem gratuit cu o „tigaie” bine plasată.
BMW DUPĂ RĂZBOI: DE LA ȘASE LA ZERO FABRICI
Primul BMW de după al Doilea Război Mondial care îți vine probabil în minte este 500 (sau Isetta), o buburuză cu care a concurat în segmentul microcar, foarte popular în anii ’50 când Germania încă își oblojea rănile de după Marea Boacănă.
Dar până la un produs atât de sofisticat precum o mașină (fie ea și produsă sub licență), constructorul german a trecut printr-o criză teribilă, pe fondul dezindustrializării Germaniei după al Doilea Război Mondial. Dați-mi voie să vă plictisesc un pic cu conturarea contextului.
După ce s-a lăsat condusă în teribilul conflict mondial de cel mai puțin hazliu imitator al lui Charlie Chaplin, Germania a fost cu atenție deposedată de tot ce putea prezenta risc pentru ceilalți. Atât forțele Alianței, cât și cele ale Axei voiau să potolească mașinăria de luptă germană, iar demilitarizarea era pe lista de acțiuni necesare. Planul Morgenthau — încropit încă din timpul Războiului — privind reorganizarea Germaniei de după al Doilea Război Mondial - presupunea acțiuni și mai drastice decât reducerea eventualelor riscuri: secretarul Trezoreriei SUA voia să-i pedepsească pe nemți prin debarasarea țării de orice fel de resursă. Cam ceea ce voia să facă și Hitler cu Europa de Est și cu Rusia, doar că planul american era scris în altă limbă. Uite, de asta nu e bine să lași secretarii de Trezorerie să facă planuri cu alte țări. Să revenim însă la oalele noastre.
În timpul Războiului, BMW a pierdut trei dintre cele șase fabrici ale sale — München, Berlin-Spandau și Aalach —, iar tot ce mai rămăsese bun din ele fusese luat de americani. Spre exemplu, simulatorul Herbitus, prin care BMW testa comportamentul motoarelor (de avioane) la mare altitudine, a fost făcut pachet și trimis în SUA.
Cele trei fabrici rămase în picioare — Dürrerhof, Basdorf-Zühlsdorf și Eisenach — au fost preluate de către ruși, iar pe două dintre ele au fost conduse cum au știut ei mai bine: le-au dezasamblat și le-au luat cu ei acasă, ca pradă de război. Fabrica din Eisenach nu a avut aceeași soartă: aici se produceau înainte de Război motocicletele și mașinile BMW, aici erau schițele de construcție — practic toată rețeta.
Așa că rușii au folosit-o din 1945 pentru a produce BMW-uri (321 și R35). Cu toate că numele companiei producătoare era Awtowelo AG, produsele purtau sigla BMW, în speranța că nu o să observe nimeni. Dar BMW AG și a dat în judecată Awtowelo, cerându-le să nu mai vândă mașini de-ale altora, cel puțin nu în Europa de Vest. Între timp, Awtowelo își schimbă numele în EMW (Eisenacher Motoren Werke, adică un fel de Abibas), care nu mai producea modelul BMW 328, ci EMW 340. După ce au plecat rușii de aici, EMW se transformă în Wartburg și face, în cea mai mare parte a timpului, mașini pătrățoase și zgomotoase.
RELUAREA ACTIVITĂȚII: „PRODUCȚIA DE CRIZĂ”
Între timp, BMW suferă teribil. Nu neapărat pentru că nu mai are linii de producție ci pentru că nu are voie să facă nimic. Nimic-nimic! Interdicția totală nu ține foarte mult, însă nici ridicarea sa nu deschide orizonturi foarte vaste: din 28 iulie 1945, BMW primește permisiunea să construiască bunuri de consum. Sigur, nici resursele nu erau chiar la discreție, așa că producătorul s-a orientat către produse pe care chiar poate să le facă. A numit această etapă „Producția de criză”. A început cu oale, apoi a progresat la alte produse de bucătărie, utilaje agricole, mașinării de frământat aluatul, compresoare de frână, materiale de construcții, biciclete. După opt luni de la ridicarea interdicției, americanii le dau voie celor de la BMW să construiască și motociclete, cu condiția să nu cumva să facă tancuri din ele. Ca-n bancul cu bilele, promit că vi-l spun altă dată.
În primii doi ani de reîncepere a activității, BMW a ajuns la o cifră de afaceri de 1,7 milioane de mărci (Reichsmark, RM), dintre care circa 600.000 RM erau contribuția celor 175 de tone de bunuri turnate din metal, 400.000 RM proveneau din producția și comercializarea celor 34.000 de oale, 200.000 RM veneau de la agregate agricole — BMW a produs și combine agricole chiar — iar 190.000 RM erau rodul vânzării pieselor de schimb pentru BMW.
Cu toate că valul de hiperinflație nu a avut același efect ca în cazul Primului Război Mondial, nici bine nu era: în această perioadă, angajații firmei au fost plătiți — și nu doar o dată — cu produsele pe care le fabricau.
ÎNCEPUTUL UNUI NOU SFÂRȘIT
BMW primește în 1948 un director comercial, Hanns Grewening, și reîncepe ceea ce se credea atunci a fi lungul drum către relansare. Nu era. Dar producția de motociclete a fost totuși un restart binevenit și a pus lucrurile în mișcare: în 1951, uzina de la München era gata să producă primul automobil, un sedan de lux botezat 501 (foto jos). Nu a fost chiar cel mai de succes produs BMW, la fel cum nici 503 și 507 — modelele evoluate din acesta și inspirate de Gullwing-ul celorlați nemți — nu au făcut ravagii în sufletele celor bogați, ci doar în seiful și așa șubred al celor de la BMW. Iar modelele de relativ succes, precum Isetta, nu au contribuit suficient de mult la creșterea cifrei de afaceri a companiei. În 1959, după 15 ani de la ridicarea din praf, BMW se vedea din nou în pragul colapsului. Iar Daimler-Benz AG voia să îi cumpere. Iar să facă din nou oale nu mai avea nimeni chef, probabil.
Important este că asta nu s-a întâmplat, pentru că Herbert Quandt, un latifundiar german, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni. Asta a dat gura de aer necesară BMW-ului să lanseze BMW 700, un model căruia, probabil din grabă, au uitat să-i pună grila specifică. Dar s-a vândut și așa, pentru că era bine făcut: avea structură monococă, un motor boxer în doi cilindri (de pe o motocicletă) cu 30 de cai putere, și 640 de kilograme. A zbârnâit în toate competițiile în care s-a înscris și s-a vândut în aproape 190.000 de exemplare.
Cei 15 ani de chin ai lui BMW au luat astfel sfârșit. În 1962 începea o nouă eră, odată cu lansarea gamei Neue Klasse (1500, 1600, 1800, 2000). Aceste modele au contribuit la definirea uneia dintre valorile de bază ale mărcii: „Plăcerea de a conduce”. Următorul salt demn de menționat a fost reprezentat de apariția lui E30, promotorul literei cu cea mai mare însemnătate printre fanii BMW: M.
Apoi au urmat și celelate tigăi, firește.
Chiar dacă obiectul din poză pare mai degrabă un cazan decât o tigaie. :-)
Ma bucur ca Daimler-Benz nu a reusit sa cumpere BMW, altfel aceasta clasica competitie tehnologica nu ar fi avut loc si nu am fi avut parte de multe modele absolut superbe din partea celor doi constructori.
dar nu spui ca bmw au contribuit la victoria aliatilor. :primele avioane cu reactie nemtesti/din lume puteau influenta soarta razboiului.dar initial, trebuiau sa foloseasca motoare bmw. care motoare nu au corespuns. pana au facut Junkers alte motoare s-a terminat razboiul.
restul sunt expresii inventate de bunicii nostrii. cand fierbea motorul era cazan, cand ramanea fara ulei era tigaie.
dar nu spui ca bmw au contribuit la victoria aliatilor. :primele avioane cu reactie nemtesti/din lume puteau influenta soarta razboiului.dar initial, trebuiau sa foloseasca motoare bmw. care motoare nu au corespuns. pana au facut Junkers alte motoare s-a terminat razboiul.
restul sunt expresii inventate de bunicii nostrii. cand fierbea motorul era cazan, cand ramanea fara ulei era tigaie.
BMW este cazul cel mai fericit din acest punct de vedere, devendind o afacere de familie din 1959, o familie germană, Quandt. De aceea este într-o oarecare măsură ferit de persiunea pieţelor de capital şi fondurilor de investiţii.
Te bucuri ca Mercedes a folosit motoare de Renault?
Hai sa zic eu cum vad treaba: daca acesti 3 mari constructori auto (BMW, Mercedes si VW) se aliau, dar nu la facut prostii, ci sa ia unii de la altii ce e mai bun, ar fi facut cel mai mai grup auto si rupeau tot. Dar daca s-au aliat sa faca prostii, au pierdut toti.
La fel si francezii: sa se fi grupat Renault, Citroen si Peugeot, si atunci iesea treaba buna.
Nu vreau să intru în polemici cu @Tatarus, ba chiar îi dau dreptate: cine sunt şi au fost acţionarii din spatele marilor mărci de automobile germane e o poveste foarte intersantă.
Din pacate la comentarii putinistul de serviciu (il stim cu totii) recidiveaza cu nerusinare si imprastie neadevaruri si fake news-uri de la sputnik sau RT.
Citez:
"v-am impartit tara,v-am bagat aproape toti prizonierii fosti soldati in lagare in aer liber la exterminare si v-am tras un zid in mijlocul capitalei dupa ce v-am bagat bolsevismul in toata Europa"
minciuni pe toata linia.
-tara a fost despartita de rusi care n-au permis unirea estului cu vestul intr-o singura tara
-cu siguranta ca soldatii care s-au predat in masa la americani au fost exterminati fara mila spre deeosebire de cei care au luat drumul Siberiei pentru a petrece la spa 10 ani
-zidul l-au tras rusii nu vesticii ca daca nu l-ar fi tras fugeau toti germanii in vest de bine ce era in raiul comunist.
-bolsevismul nu l-au adus in Europa nici americanii, nici englezii ci rusii care cum se stie odata veniti nu prea mai vor sa plece. Plosnite.
Ai inteles acum T.URSS? Sau nu conteaza, ai bifat principalele puncte de propaganda mincinoasa putinista?
De mentionat ca BMW a produs pe perioada razboiului performantele motoare in stea care au echipat avioanele de vanatoare FockeWulf 190 supranumite si macelarul. Putini stiu insa ca aceste motoare erau dezvoltate dintr-o licenta americana de motoare Pratt & Whitney
Si avioanele de vanatoare sovietice Lavochkin au avut motoare in stea derivate tot dintr-o licenta americana Curtiss-Wright. Practic pe fronturi a fost o mare batalie americano-americana si in vest si in est, dar ma opresc aici ca e site de masini. O seara faina si nu uitati sa taxati tot timpul propaganda mincinoasa.
În altă ordine de idei, autorul a descris foarte plastic modul nemților de a trăi: perseverență și seriozitate. Recunosc, că am un cui împotriva unora dintre proprietarii de BMW, nu împotriva mașinilor care, de altfel, sunt niște bijuterii tehnologice. Cei care le-au dus în derizoriu sunt unii dintre deținători. Și să nu uit, prin '93-'94 chiar am fost la un pas de a cumpără un BMW.
Încă o dată felicitări și la cât mai multe articole de acest fel!
Ai inteles trolule?
Sa revenim la articol. Foarte bun. Poate se continua cu prezentarea altor firme mai mari sau mai mici, prezente si trecute
Ca o completare cu legatura cu BMW, va recomandam sa vizitati muzeul BMW (Bayerische Motoren Werke adica Uzinele Bavareze de Motoare) din Munich. la fel si celelalte muzee din Stuttgart, Wolfsburg si Ingolstadt. Avem multe de invatat de la germani in ceea ce priveste studiul, munca, cumpatarea si organizarea. Numai bine tuturor.
La inceputul anului declarau ca dieselurile mai sunt la oferta inca vreo 20 de ani si ei incep sa le retraga deja de pe anumite piete care le interzic.
@dan_grc
https://www.bmwblog.com/2020/11/25/bmw-pulls-certain-diesel-choices/
Dedicatie pentru tine specials.
@AM - indiferent ce ar scrie Inexorabil, este pueril sa ii stergeti comentariile. Avem cativa postaci pe aici care sunt vadit inapti, rau voitori si coboara dureros nivelul comunitatii. Eliminati-i pe aceia.
Doar si pentru felul in care se exprima, Inexorabil nu trebuie cenzurat. Avem nevoie de substanta nu de cantitate.
ca posesor si admirator al marcii, si pasionat de istorie, avea toate sansele sa fie textul perfect; am inceput sa citesc cu interes articolul, ca sa ma poticnesc in formule verbale asa zis "funny/ghiduse": daca oroarea razboiului poate fi numita boacana... de unde moda asta?-dar am acceptat, cu speranta ca, odata virat spre tehnic, sa scap de prambulu ala lipsit de sens si textul sa capete mai mult sens.
unde m-am oprit din citit a fost pasajul "Atât forțele Alianței, cât și cele ale Axei voiau să potolească mașinăria de luptă germană", ghici in care alianta era germania si cum ar fi putut fi oprita. m-am oprit. tot ce poate fi folositor din articol sunt imaginile, si idea de spirit, de depasire a conditiei de natiune invinsa! ah, da, si factul ca tot ce a putu comunismul sa produca mai bun in 40 de ani a fost sa ia o fabrica functionala BMW si sa faca un wartburg.
Mai trol la cap gol, Churcill n-a vandut Romania ca pe vite ca Romania nu era a lui, nu era nici o componenta a UK si nici macar o colonie de peste mari a imperiului britanic. Asa ca n-avea ce sa vanda. Nu mai imprastia dezinformare pe aici. Adevarul e ca plosnitele din est au venit peste noi n-au jefuit si n-au mai plecat. Nu numai de aici ci si din tot estul Europei si de prin alte zari pe care le-au calcat. Lasa-i pe americani ca nu-s ei de vina pentru dezastrul pe care voi l-ati facut in aceasta parte a lumii. Pana una alta sub americani industria si afacerile s-au dezvoltat si nivelul de trai a crescut vezi West Germany in timp ce sub ocupatia voastra jaful a continuat pana la colapsul final din 1989, vezi East Germany. Ma mir cand vad ca sunteti infiltrati peste tot. Probanil ca daca intru pe site-ul de bucatarie, oale si tacamuri o sa dau de voi si acolo explicand gospodinelor cum au construit vesticii zidul Berrlinului si cum au raspandit americanii comunismul in lume. Si va mai intrebati de ce nu va suporta nimeni. Veniti cu ceva mai inteligent ca nu suntem coborati din copaci acuma.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Acordul_Churchill-Stalin_de_procentaj
1) Da, au fost nişte vremuri cumplite pentru naţiunea lui Goethe, dar trebuie să subliniem purul adevăr: Germania a suferit din cauza…Pseudo-Germaniei (recte alde Illuminati). Din fericire, aceştia n-au putut s-o îngenuncheze de tot (prin intermediul monstrului nazist). Fiindcă forţele care încă mai pulsau în crezul iudeo-creştin (SUA, MB şi Franţa – dar sărmanele n-au realizat că un balaur şi mai insidios şi net mai dăunător, recte Şcoala de la Frankfurt, deja se pregătea să le invadeze pe furiş…) au repus-o pe picioare, ba încă s-a ajuns până la boom-ul anilor ’60-’80, de care s-au bucurat RFG şi WB.
Măcar că n-ar trebui considerate o ruşine “bucătăria” şi “menajul” prin care a fost nevoit (adică forţat de împrejurări) BMW să treacă. Mai rău a fost de…Audi, dispărut, în manieră juridică, între 1940 şi 1965. Totuşi, soluţia aleasă de viitorul proprietar al lui Auto Union, recte VW, nu mi s-a părut cea mai inspirată: asasinat DKW (care a dus tot greul postbelic al celor patru inele), înviat Audi (dar tot cu materiale şi amprentă filosofică DKW). De abia după zece ani de la “restart” s-a scuturat definitiv Audi de moştenirea trecutului recent, mai precis când a început să mizeze pe propriile platforme şi motoare şi apoi a cunoscut perioada de avânt tehnic care l-a transformat într-o forţă de temut, dar, să recunoaştem, graţie conducerii centrale a lui VAG, care i-a acordat libertate deplină pentru R&D.
Însă despre BMW este vorba în fond. Faptul că americanii l-au călărit o vreme şi i-au “furat” din ideile şi lucrurile de calitate nu are darul de a surprinde sau indigna. Dacă reprezinţi o autoritate/o Putere pe plan politic, aceasta nu înseamnă musai şi un exemplu de moralitate sau de bună credinţă! Exact cum mai reliefasem pe aici: odată cu reunificarea Germaniei, U.S. Army a început să fie calificată de localnici drept ocupant străin, astfel că yankeii au “simţit” că nu mai sunt doriţi pe pământ german şi, prin urmare, şi-au luat tălpăşita…deşi au revenit întrucâtva, sub egida “imperioasă” a NATO. Totuşi, în mod obiectiv (deci dincolo de simpatii sau antipatii), americanilor li se cuvin toate meritele pentru reconstrucţia din temelii a raiului (că asta a fost!) occidental de după “Marea Boacănă”. Altfel, logic că totul s-ar fi urnit mult mai greu. Şi poate că astăzi nu ne-am mai fi pomenit cu Triada sau sigur nu la aceeaşi valoare/intensitate/reputaţie.
@”istoricul” plescăie ceva, dar în mare stil! “Comunismul” n-are nicio tangenţă cu Maica Rusie!!! Ea a fost doar o victimă…Ca, de altfel, întreg blocul estic. Zadarnic invocă dumnealui “propaganda rusă”. Problema izvorăşte doar din subteranul omenirii, unde nu poate fi suportată “duhoarea” celor doi ‘’O” care împărtăşesc viziunea comună a autenticităţii: Ortodoxia şi Occidentul! A, alde Illuminati şi-au mai propus (la “fondare”, în sec. al XVIII-lea) să distrugă (sau măcar să împingă în derizoriu) o altă instituţie care le provoca insomnii “din cauza” etosului său pronunţat divino-uman: Monarhia! Dovadă că au cam fost prigoniţi de…Imperiul German. Şi, ca să vedeţi ce “istorie” a învăţat sau îşi imaginează (favorabil) “cercetătorul” nostru de ocazie, niciuna dintre ţări precum România, Bulgaria, Albania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia sau Iugoslavia n-a devenit efectiv Republică Sovietică, dar el aşa insinuează, că ne-a cuprins bolşevismul până în ultima celulă.
La ce altceva am fost martori decât la încă o mostră de zombificare impecabilă izbutită de “Societatea Deschisă”, recte arma ideologică de nădejde a omniprezentei EMOL…Başca adevărata bolşevizare, cea Globală, din prezent, realistu’ lu’ peşte n-o vede!
PS. @Tatra, chiar te rog să repeţi ultima ta frază!
2) Îmi permit următorul “off topic” doar în scopul de a descâlci, odată pentru totdeauna, tărăşenia cu “comunismul” (şi nici că o mai aduc vreodată în discuţie).
Eh, @Tatra, când vreodată oengiştii (alias marionetele marilor maeştri masoni) şi ,implicit, următoarea verigă a manipulării oculte, recte #rezistenţii, vor admite etimologia termenului “comunism”, care nicidecum nu se bazează, ca rădăcină lexicală, pe adjectivul “comun” (în ideea-etalon de “a pune în/la comun”), ci pe…COMUNA DIN PARIS! Numai că superficilitatea din dânşii face ravagii: se lasă tentaţi de “comun”, adică de combaterea/lipsa proprietăţii private.
Nu, tati, iluminaţii au “debutat”, ca demonstraţie de forţă, cu instrumentarea…Revoluţiei Franceze (personal, consider că este jenant pentru naţiunea franceză să-şi perpetueze Ziua Naţională în legătură cu momentul nefast din 1789). Apoi au continuat cu “inflamarea” întregii Europe – a se citi: Revoluţiile (în general, eşuate) de la 1848. Dar prima societate utopică (după criteriile lor sociale) a coincis cu Comuna din Paris. Atunci au constatat concret ce merge şi ce nu merge în procesul de “implementare” a aşa-ziselor schimbări pro-mase. Atunci au dedus că este nevoie fundamentală de…lichele locale (şi încă numeroase!), fără de care Sistemul impus din exterior nu poate avea succes (ca metodă totalitară), în pofida mijloacelor (abundente) şi zbaterilor păpuşarilor. Şi tot atunci au realizat definitiv că oamenii nu pot fi realmente depărtaţi de Creatorul lor decât dacă o altă “realitate” palpabilă le scoate din suflete Evanghelia, graţie unei puteri hipnotice extraordinare…şi aceea nu se putea regăsi decât în proiectarea unui fals Occidentalism (tartorii lui numindu-se pe ei înşişi mentori şi promotori ai…capitalismului, adică Stânga care se vrea, cu orice preţ, percepută la unison ca fiind Dreapta – iar această înşelăciune simplă şi comicărie incomparabilă în istorie cunoaşte apogeul în zilele noastre!), debarasat obligatoriu de “balastul” numit credinţă şi cultură şi, în schimb, oglindit fidel de…animalismul (pur) consumerist (atât în variantă alimentară, cât şi în variantă tehnologică). Iată chintesenţa secularei “taine a fărădelegii”, incriminate de Sf. Apostol Pavel.
Ca diferenţă de substanţă (faţă de comunităţile catolico-protestante din Vest), Ortodoxia “trebuia” supusă, mai întâi, unei “asupriri” intense (întinse pe decenii) şi mai ales unei privări intenţionate de bunuri/servicii, chiar şi de primă necesitate! De ce oare? Ca, odată “eliberaţi de sub jugul comunist” (în mod calculat, adică la o dată convenită în tenebre…), ortodocşii să năvălească primordial asupra “refacerii vieţii trupeşti, pe coordonate materiale” (amăgindu-se singuri că “Aşa este firesc şi prioritar!”), astfel încât ei înşişi să plaseze preceptele Bisericii (cum altfel decât invariabil austere?!) la capitolul “şi altele” (chit că ei n-ar tăia conductele relaţiei cu dânsa, dar comiţând, totuşi, apostazie…mintală, cea mai perversă dintre toate formele de apostazie, dacă le includem în ecuaţia înţelegerii pe cea verbală şi pe cea faptică).
Din păcate, ce observăm astăzi, fără nicio îndoială? Că ortodocşii nu s-au limitat la o refacere să-i zicem firească, ci au alunecat (probabil fără să-şi fi dat seama) într-un veritabil dezmăţ consumerist! De care nu se întrevăd şanse de a se lepăda prea curând…Ba încă şi cei care, vorba aceea, “n-au nici după ce bea apă”, şi aceia visează cu bale (cu excepţiile de rigoare, adică salutare) la un “trai decent” (nereuşind să facă abstracţie de propriile neputinţe, nevrozele pun stăpânire pe creierele lor, transformându-se în obsesii, influenţa principală în acest sens manifestându-se din partea…mass-mediei, aliatul cel mai devotat al Stângii!). Fiindcă aici s-a dorit să se ajungă, la urma urmei. Dar unii nu prididesc să arunce pe piaţa vorbelor (de clacă) petarda “comunismului rusesc”. Nostim, nu?
În loc de concluzie: comunismul rămâne sublima utopie (atâta vreme cât va exista o…burghezie comunistă, care nu urăşte proprietatea, ci, ignorând taman principiile teoretizate, cu evlavie doctrinară, comuniştilor de rând, dimpotrivă, o îndrăgeşte şi nu oricum, ci paroxistic!), însă…socialismul îşi cultivă tot mai ferm “atribuţiile” pe terenul (fertil) realităţilor politice, economice, sociale şi culturale. Fiindcă socialism = prevalarea (mai mult decât ar fi normal şi suficient) Statului (implicit, a legii) în toate sferele existenţiale. Şi, automat, un Socialism Global face apologia Statului Global. Însă nu vă gândiţi la politicieni tradiţionali, “de vocaţie”, de obicei absolvenţi de Ştiinţe Politice. Nţ! Aceia sunt doar “de suprafaţă” sau aceia conduc lumea de jure, nu şi de facto! Nu, pentru că – magnum argumentum – Puterea reală (adică nemijlocită) se asociază numai cu deţinerea şi administrarea, în condiţii de discreţie totală, perpetuă şi securizată, obiectului ei, recte BANII. Iar banii figurează, cantitativ, în conturile caracatiţei bancare mondiale şi ale Big Business-ului corporatist (ipostaze “evoluate” de la “deschizătorii de drumuri” din urmă cu 250 de ani, adică de la Illuminati, care au lăsat cu limbă de moarte, drept testament politic, pur şi simplu acapararea Globului de către această castă “ezoterică”). De aici rezultă logica sintagmei “socialism internaţionalist corporatocratic” (care adoră să dăruiască orice prostimii planetare, dar nu şi identităţi personale precise!).
3) @andrei, dar te-ai întrebat vreodată: cu ce suntem noi mai buni decât coca & piţ? În definitiv, de unde ştim noi că n-am fi percepuţi “acolo” Sus ca fiind mai detestabili decât acei semeni ai noştri???
Sau îţi imaginezi că băieţii de la BMW îşi concep modelele special pentru “fauna” evidenţiată de faimosul “atlas de mitocănie urbană” ? Dacă ar fi existat omuleţi verzi pe Marte şi dacă ei ar fi solicitat BMW-uri cu nemiluita, în viziunea-standard a Centrului de la München identitatea şi caracterul “potenţialilor clienţi” ar fi fost totalmente irelevante! De fapt, orice corporaţie/marcă ar fi gândit la fel!! Marcă banu’ – iată toată “filosofia” afacerilor de astăzi. Iar tu, cel care vrei să cumperi, poţi bine mersi să ai înfăţişare de Frankenstein sau să te comporţi expres ca un clovn.
Eu, de pildă, sunt iubitor de Audi. Am mai pus astfel problema pe AM: dacă le-aş cere multora dintre “specimenele certate cu bunul simţ” şi, totodată, deţinători de Audi să-mi indice Audi “pe emblemă”, fără îndoială că mi-ar arăta emblema toată. Sau, aşijderea, câţi dintre proprietarii de Mercedes-Benz au auzit de…Daimler? Sau sigur mulţi ştiu de la ce vine abrevierea BMW??
Gândeşte-te că unii cetăţeni au fost supuşi unui sondaj-fulger bazat pe întrebarea de Gâgă “Cum se numeşte ţara dvs. ?” şi, totuşi, au dat din umeri. Nu, nu făceau pe proştii. Iată, aşadar, destule argumente care să te convingă că n-ar fi o opţiune rezonabilă să “urăşti” BMW. Fiindcă nu “o tablă” ne poate irita, ci fondul uman (indiferent că al altora sau propriu, al nostru).
4) Ah, bineînţeles, AM nu se dezminte! Dar a durat câteva ore, dragilor. Răstimp în care au citit destui rândurile mele…Ceea ce, la o adică, îmi convine!!!
Nici nu realizaţi cât de penibili sunteţi…Altora le îngăduiţi, chiar fără ezitare, mult-invocatul “off topic”, implicit invectivele aferente. De ce? Simplu: pentru “virtutea” de a nu fi eu sau “tatraurss”.
În atare condiţii, ce-aş putea conchide? Fermecător site! Şi occidental de-a dreptul.
Totuşi, nu uitaţi: vom alerga în cerc! La nesfârşit…Repet: voi vreţi aşa, nu eu!!!
PS. Vorba regretatului Vadim: “Murdară pâine mai mâncaţi!”.
5) @Calingura, mulţumesc pentru susţinere!
Clar că nu se va ţine cont de sfatul tău. Eu să fi avut propriul site, aş fi permis să se scrie chiar ORICE şi ORICÂT în sectorul comentarii. “Doar” din considerentul de a judeca ceilalţi (cititorii), nu musai eu!!! Pentru că eu nu pun accentul pe civilizaţia comodităţii conştiinţei şi a măgulirii simţurilor, ci pe civilizaţia adevărului…Mă rog, aşa definesc eu democraţia.
Miza stăpânirii Globului este una singură şi va fi până la capăt, recte: a se strădui (cu oricâte costuri! – numai că, din fericire pentru dânşii, au de unde…prea au!) să ţină lumea captivă în întunericul plăsmuirilor, al minciunii cu irizaţii de adevăr.
Eh, nu-i bai; aşa mi-o fi sortit: să ispăşesc păcatele altora.
PS. Culmea ironiei: sunt şterse “on topic”-urile mele şi sunt menţinute “off topic”-urile altora.
6) Iar pentru îndârjitul “fan” al lui @Tatraurs: Zidul Berlinului a fost ridicat de pseudo-occidentalii năpârliţi în “sovietici”. Motivul? În Berlinul de Vest fiinţa o societate jurat tradiţională (inclusiv sub raport arhitectural), tipică de Dreapta, ceea ce îi incomoda teribil pe socialisto-liberalii de iluminaţi, care au decis să-l izoleze. Forţele Aliate şi fidele creştinismului l-au protejat însă cât au putut. Pe urmă, vest-berlinezii au fost induşi în eroare cum că “democraţia liberală” de tip europeist va fi taman ce le trebuie (uitând că ei au declanşat primii în lume şirul de manifestaţii antiglobaliste, în 1988). Chiar am discutat cu un român care a vizitat Berlinul şi care m-a asigurat că partea vestică a metropolei, oricât de “hipermodernă”, şi-a pierdut farmecul de altădată, devenind un kitsch. Exact precum ai vedea un BMW poleit cu aur. Conştientizezi care este valoarea lui financiară finală (imensă), dar tot ai un cui împotrivă! A, şi dacă n-a aflat insistentul nostru (în cretinism pur, în rusofobie demonică) “istoric”, în timpul Războiului Rece, Berlinul de Est se bucura de construcţii mai înalte şi mai moderne (mai precis, avangardiste) decât cele aflate în “evoluatul” Berlin de Vest, sic! Drept dovadă, puteţi să depistaţi pe Youtube o grămadă de germani contemporani care au decretat aşa: “Ost-Berlin ist besser!”. De asemenea, referitor la aniversarea a 750 de ani de la fondarea oraşului (în 1987), vedeţi la ce fast s-a apelat în Est şi ce modestie s-a remarcat în Vest (eventual a ţinut un program artistic The Kelly Family). Dar de! confuzia devastatoare Vest = dezvoltare, hedonism, modernism (în loc de: Vest = tradiţie, austeritate, bun gust) continuă nestingherită (cel puţin pe plaiurile noastre). Mulţumiţi-i viclenei de mass-media!
Oricum, să-i urăm sejur plăcut în gheenă smintitului desfigurat de ură iraţională (dar şi tuturor celor care îi seamănă!). Şi nu se va sfârşi niciodată supliciul lui ultra-meritat, inimaginabil de rău, imposibil de suportat şi deloc atenuat cândva! 10 la puterea 100 (număr de milenii, nu de ani!) dacă măsurăm şi tot “acolo” se va munci. Pe urmă, acelaşi număr îl putem ridica la puterea numărul însuşi. Tot de milenii…Şi absolut nimic schimbat. Nu, să nu vi se pară absurd, deoarece “cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire” (Coloseni 3:25). Doamne, cât de drept şi minunat eşti!!!
7) NOTĂ (de la Petrov). Le-au făcut unii pe toate în viaţa asta – ruşii sunt preocuparea lor acum! Cred că se trage de la psihoza lui KWI, care nu poate să doarmă noaptea simţind cum îl împung prin pijama vârfurile rachetelor ruseşti. Uitând că NATO veghează îndeaproape, deşi nu întruna, căci se cuvine şi să-şi încarce bateriile, mai ales cu prospături locale, dar noroc cu zodia ţapului ispăşitor, care l-a luat pe sus pe bietul Dincă. Dar noi despre “pericolul” putinist vorbim acilişé. Apropo, ce bine că am cumpărat nişte metri pătraţi în subsolul blocului, ca să am unde să mă refugiez în caz că pe ţarul de la Kremlin îl apucă pandaliile contra mea. Chiar mă aştept la aşa ceva, pentru că i-am pretins tezaurul folcloric pe WhatsApp şi el a reacţionat vehement: “Bă, eşti nebun? L-am păpat deja”.
M-am obişnuit deja cu înverşunarea jurată a redacţiei, dragă @Tatra. Am obosit şi eu un pic, ca toată făptura (păi de! – potrivnicul nu oboseşte nicicum, niciunde, nicicând, din moment ce nu poartă povara trupului). Voi lăsa să treacă “uichendu’ “…pe urmă mă voi sili să-mi imaginez şi chiar să mă comport ca şi cum nici eu n-aş avea trup…Lupta adevărată nici n-a început încă.
PS. Şi dacă “rusofobul” este cineva din…redacţie? Pe cine ar mira?