Dacă ești român și te hotărăști să mergi să vezi o cursă auto pe unul dintre circuitele de legendă ale Europei, sunt șanse majore să alegi o cursă de Formula 1, pentru că Marele Circ continuă să atragă cei mai mulți fani. Automarket a încercat însă o rețetă nouă și vă recomandă o alternativă ceva mai spectaculoasă și care, prin natura sa, reușește să te facă să înțelegi mult mai bine ceea ce se întâmplă pe circuit: cursele de anduranță.
Ce este Campionatul Mondial de Anduranță (WEC)
În weekend-ul care tocmai s-a încheiat am participat la invitația Ford la cea de-a doua etapă din Campionatul Mondial de Anduranță (WEC), care a avut loc pe legendarul circuit belgian de la Spa Francorchamps. Calendarul WEC are 9 etape care se întind pe parcursul unui an și care conțin opt curse de 6 ore desfășurate pe cele mai cunoscute circuite ale lumii, plus marea provocare, Sfântul Graal al anduranței, Cursa de 24 de ore de la Le Mans. Calendarul complet al competiției poate fi consultat pe site-ul oficial WEC.
Altfel spus, gândiți-vă la un sezon de curse care în loc de monoposturile clasice de Formula 1 au la start prototipurile din clasa LMP1 pe care le vedeți de obicei o dată pe an, la Le Mans, alergând o zi fără întrerupere timp de 24 de ore pentru a intra în istorie. De acolo îi știm pe cei de la Audi, care în ultimul deceniu au dominat fără drept de apel competiția, de acolo îi știm pe cei de la Toyota, care reprezintă challengerii perfecți într-o lume hibridizată a motorsportului, și de acolo îi știm pe cei de la Porsche, care anul trecut au câștigat cursa de 24 de ore la a doua participare după revenirea în clasa-regină a anduranței cu prototipul 919 Hybrid.
Trecând prin prototipurile de clasă secundară, LMP2, ajungem la clasa GT-urilor, adică a mașinilor sport de stradă care vin în WEC pentru a culege gloria motorsportului în versiuni de competiție. În 2016, această categorie se anunță cea mai disputată, pentru că mașinile Ferrari, Corvette, Aston Martin și de acum noile Ford GT se vor lupta la sânge pentru puncte în timpul sezonului și mai ales pentru victoria din cursa de la Le Mans, care va avea loc la mijlocul lunii iunie.
Până la Spa Francorchamps, a doua etapă din calendarul WEC 2016, mai avusese loc o singură cursă, la Silverstone. A fost o cursă cu cântec, pentru că mașinile Audi au fost descalificate după Finish din cauza unor neconcordanțe la nivelul dimensiunilor prototipurilor R18 Hybrid, iar asta a însemnat că Silverstone a fost câștigat la "masa verde" de un prototip Porsche, cu locul al doilea mergând la Toyota și al treilea la privații de la Rebellion, o echipă care are curajul de a se lua de piept cu echipele de uzină și să se cațere, iată, până pe podium.
Ford GT, începător cu pedigree
La categoria GT, Silverstone a fost prima cursă în care noile mașini Ford GT au luat startul. Iar cum cursa britanică a fost văzută ca un soi de antrenament cu public pentru ceea ce va urma în sezon, cei de la Ford s-au recunoscut învinși în fața a două Ferrari-uri 488 GTE (locurile 1 și 2) și a unui Aston Martin Vantage V8 (Locul al 3-lea). În aceste condiții, Ford a venit la Spa Francorschamps cu un amestec de optimism și de circumspecție, pentru că o cursă de anduranță poate aduce orice pentru o echipă aflată la început de drum.
De fapt, început de drum e o expresie ușor forțată pentru un brand care între 1966 și 1969 a dominat Cursa de 24 de ore de la Le Mans cu ajutorul unor legende ale motorsportului precum Bruce McLaren (câștigător în 1966) sau Jacky Ickx (câștigător în 1969). Apariția Ford sub reflectoarele curselor de anduranță este, astfel, o reîntoarcere într-un loc în care mașinile pregătite de Ovalul Albastru au dominat într-o perioadă romantică a acestei discipline. Evident, momentul este unul interesant, pentru că noul Ford GT - o surpriză majoră apărută de nicăieri în lumea auto la începutul anului 2015 - a fost o mașină gândită încă de la început pentru a participa în curse de acest tip. Lucru care se întâmplă rar spre deloc în lumea auto a zilelor noastre și care trebuie cu atât mai mult apreciată.
Cum ajungi la Spa?
Dacă îți plac mașinile câtuși de puțin și dacă ai urmărit măcar în treacăt cursele de circuit, ai auzit în mod sigur de Spa Francorchamps. Circuitul belgian se află prezent în lumea sporturilor cu motor în diferite versiuni ale sale încă din 1922 și este cunoscut mai ales pentru unul dintre cele mai spectaculoase viraje existente pe circuitele lumii: Eau Rouge-Raidillion, o succesiune stânga-dreapta-stânga care se abordează la viteză maximă în urcare abruptă, diferența de nivel între baza virajului și vârful său fiind de circa 40 de metri.
Ca să ajungi la Spa ai variantele clasice, iar cele mai ușor de digerat sunt mașina sau avionul. Evident, vă recomandăm cu multă căldură avionul și apoi o mașină închiriată, pentru că timpii se reduc substanțial. Noi am călătorit la Dusseldorf, un oraș german aflat la 150 de kilometri de circuit, acolo unde ne-a așteptat un Focus RS de generație nouă. "Riscurile" meseriei. În cazul în care vreți însă mașini de închiriat, aeroportul din Dusseldorf vă poate ajuta fără probleme. La fel cum puteți să alegeți și o rută spre Koln, Bonn și chiar Frankfurt, în acest caz drumul spre circuit fiind ceva mai lung. Dacă vreți să ajungeți direct în Belgia, alternativele sunt Bruxelles sau Charleroi, acesta din urma ceva mai apropiat de Spa decât cel din capitală.
După un drum de o oră și jumătate pe autostradă, undeva în mijlocul rural al Belgiei începi să auzi sunete cu ecou. Sunt zgomotele supărate de motoare aruncate fără milă pe circuitul care seamănă cu o panglică imensă aruncată pe dealurile din jur. Te afli între Spa și Malchamps, două comune liniștite, dar al căror destin se leagă de acum pentru totdeauna de cursele auto.
Hoteluri de profil, benzinării, afișe pe pereții exterior ai caselor și mai ales mașini fantastice parcate lângă acestea te anunță că te afli într-o zonă în care lucrurile nu stau ca-n satele normale din zona francofonă a Balgiei. Paradoxul e că circuitul nu se află în Spa, pentru că încadrarea sa legală e în Stavelot, o altă comună belgiană, aflată însă de partea cealaltă a circuitului.
După o scurtă oprire pentru formalități jurnalistice, acreditarea ne duce la parcarea aflată exact lângă primul viraj al circuitului belgian, un ac de păr denumit La Source (Izvorul). Primul contact cu circuitul de la Spa este astfel la capătul liniei drepte, acolo unde are loc prima confruntare fizică dintre mașini imediat după start. Deocamdată e liniște. E vineri la prânz, iar calificările pentru Cursa de 6 ore de la Spa încep abia la ora 16. Până atunci mai există câteva competiții secundare care-și varsă sunetele pe dealurile din jur.
Eau Rouge, loc sacru
Primul contact cu cel mai cunoscut viraj al circuitului este unul magic. Când ajungi lângă Eau Rouge-Radillon, rămâi împietrit. E locul în care au avut loc atâtea evenimente în istoria motorsportului, încât aș avea nevoie de un articol dedicat doar pentru a le povesti pe toate. Iar virajul - virajele de fapt, pentru că e o succesiune rapidă de trei viraje - arată pur și simplu spectaculos chiar și fără mașini urcând. Michael Schumacher spunea acum niște ani, pe când concura în Formula 1, că momentul în care ajungi în Eau Rouge pe circuit este asemănător cu cel în care zbori cu un avion rapid la nivelul solului pentru ca în față să-ți apară din senin un munte.
Programul ne aruncă însă din admirație într-o lume ceva mai palpabilă, pentru că ne regrupăm într-unul dintre lounge-urile Ford pentru o discuție relaxată cu Marino Franchitti, pilot al echipei oficiale Ford Chip Ganassi. Marino este fratele mult mai celebrului Dario Franchitti, multiplu câștigător în Indy 500, iar pilotul de 37 de ani încearcă să le facă față mult mai experimentatelor mașini Ferrari, Corvette și Aston în acest sezon de WEC. "Suntem pregătiți de Cursa de 24 de ore de la Le Mans. Chiar dacă adversarii noștri au un banc de informații net superior nouă, pentru că au mulți ani în spate, încercăm să tragem și să scoatem rezultate cât mai bune. Este evident că nu suntem favoriți, dar poate că ne stă mai bine în postura de challengeri, pentru că nu avem nicio presiune", spune Marino într-o discuție cu jurnaliștii prezenți la eveniment.
În calificările care au urmat după interviu, Marino Franchitti și colegii săi de echipaj de pe mașina cu numărul 67 au terminat pe locul al cincilea, în spatele colegilor de echipă de pe Ford-ul GT cu numărul 66. În fața lor, două Ferrari-uri și un Aston Martin. Asta pentru că la Spa nu au venit Corvette-urile, considerate principalii rivali ai celor de la Ferrari.
La categoria superioară, calificările au pus Porsche pe prima și pe a doua poziție, prototipurile mărcii germane fiind urmate de un Toyota. Audi a reușit abia locul al patrulea și al șaselea.
Ne oprim pentru noaptea următoare în Liege, iar a doua zi revenim pe circuit dis de dimineață. Vom fi oaspeții celebrului Le Mans Spirit Club, un lounge dedicat oaspeților de vază ai circuitului în cursele de anduranță. Iar asta ne permite luxul de a parca mașina în interiorul circuitului, exact pe interiorul virajului Eau Rouge. Mai bine decât atât nu se poate la Spa.
Între cei mari
Cursa începe la ora locală 14:30 și se termină la 20:30, iar cel mai important eveniment care are loc până la start este Grid Walk-ul, o plimbare de o jumătate de oră printre mașinile aliniate la start pe grilă. Piloții sunt toți aici, iar în momentul ăsta îți dai seama că recunoști cel puțin un sfert dintre ei din anii în care au concurat în Formula 1. Nu rezist tentației de a intra în același cadru cu Mark Webber, care pleacă din pole astăzi și care e asaltat de jurnaliști și de fani de toate nuanțele. Până la urmă, unul dintre cei mai carismatici piloți care au concurat în Marele Circ rămâne amabil la toate invitațiile fanilor. Noblesse oblige.
Am văzut startul cursei din interiorul primului viraj, acolo unde poți sta fix lângă gardul care desparte pista de paddock. Nu e periculos aici, pentru că interiorul e în general ferit de orice evenimente, însă nu poate să-mi iasă din cap faptul că mașinile astea trec pe lângă mine cu niște sute de kilometri pe oră (mai puțin aici, că tocmai ies dintr-un ac de păr) și că în caz de accidente le sar roțile prin gardul ăsta pe care-l măsor cu mâinile. Pare solid. Până la urmă, mă calmez și mai aștept un tur ca să aud din nou zgomotele asurzitoare create de motoarele de toate felurile și tipurile care trec pe lângă mine.
Cel mai spectaculos și puternic sunet vine, fără îndoială, de la Ferrari-urile GT. EcoBoost-ul de 3.5 litri care alimentează Ford-urile GT are un sunet propriu, înfundat, pe care-l recunoști imediat. Prototipurile de LMP1 și LMP2 sună diferit, dar parcă nu atât de grav precum mașinile "normale" de GT. Orice o fi însemnând "normal" în contextul ăsta.
O plimbare în jurul circuitului
După vreo două ore de la începutul unei curse spectaculoase prin faptul că au existat câteva zeci de răsturnări de situație date de accidente ușoare și de pene care i-a făcut pe lideri să intre inopinat pe la boxe, o iau ușor pe lângă limba de asfalt pe aleile care înconjoară circuitul de 7 kilometri de la Spa. Primul lucru pe care-l observi când încerci să simți atmosfera din punctul de vedere al publicului prezent pe circuit este faptul că pierzi complet noțiunea cursei și a pozițiilor pe care se află fiecare pilot, pentru că o plimbare de două ore prin pădurile sub care se ascunde circuitul belgian nu-ți mai oferă acces la cursă decât dacă te blochezi cu telefonul în fața ochilor.
Intri, în schimb, în atmosfera relaxată de cursă.
E sâmbătă după-amiază la Spa, iar spectatorii profită de faptul că vorbim despre o cursă de lungime medie și se plimbă în jurul circuitului pentru a prinde cele mai bune locuri. Tribunele sunt o păcăleală aici, pentru că simți acțiunea mult mai aproape dacă te așezi pe dealurile din jur, acolo unde în unele cazuri ai vedere directă spre trei viraje consecutive. E soare în Belgia - fenomen binevenit după câteva zile negre în ploaia Bucureștiului - iar spectatorii sunt o mulțime pestriță. Cei mai mulți sunt familii complete care par că urmăresc toate cursele care au loc aici, pentru că cei mici sunt dotați cu căști speciale care atenuează zgomotul motoarelor. Văd și cupluri care stau tolănite pe iarbă, dar și spectatori solo, unii ținând evidența în scris a fiecărui tur pe caiete speciale în timp ce ascultă la radio desfășurarea cursei în zonele care nu sunt vizibile. Oameni pasionați într-o atmosferă fantastică pe care n-o s-o întâlnești decât la o cursă de anduranță.
Evident, de la Spa nu lipsesc chioșcurile cu mâncare. Lumea preferă cartofii prăjiți și celebrele Gaufres, un soi de napolitane moi făcute în aparate speciale pe care le vezi peste tot în Belgia. În rest, în jurul circuitului de la Spa sunt alei care intră și ies în păduri atât de dese, încât la un moment dat pare că ai ieșit la o plimbare prin munți și te aștepți ca în față să-ți iasă un animal sălbatic. Ești salvat însă de gardurile care împrejmuiesc pista și mai ales de zgomotele care se aud pierdute indiferent de cât de adânc te pierzi în pădure.
Un final plin de evenimente
Mă întorc pe linia de start-sosire cu o jumătate de oră înainte de final. Recapitulez puțin situația de pe circuit fix cât să mă prind că problemele tehnice au dictat ordinea clasamentului. Nu pierd însă în direct accidentul brutal pe care l-a suferit unul dintre Ford-urile GT exact în Eau Rouge, germanul Stefan Mücke pierzând controlul mașinii pe urcare, la peste 250 de kilometri pe oră, cel mai probabil din cauza unei probleme la anvelopa stânga spate. Se face liniște în jurul meu, pentru că Mucke nu iese din mașină, dar ne calmăm cu toții după câteva secunde, când ambulanța ajunsă rapid la locul faptei îl extrage pe pilotul echipei Ford Ganassi din mașină. E ok. Investigațiile medicale de după arată că e în regulă, câteva vânătăi serioase fiind însă prețul plătit pentru curaj.
Motorsport is Dangerous. Scrie pe toate biletele și pe toate badge-urile pe care le primești ca jurnalist. Uneori, asta e valabil și pentru piloți. Sau mai ales pentru piloți.
Finalul cursei de GT a fost însă unul fericit pentru echipa celor de la Ford, pentru că mașina cu numărul 67 a terminat pe locul al doilea la Spa, deși a plecat de pe 5. Erau pe trei cu câteva minute înainte de finalul celor 6 ore de cursă, dar unul dintre Ferrari-urile din vârf s-a retras cu probleme la motor. E cel mai bun rezultat al lui Ford GT în cele două curse desfășurate de la începutul sezonului și o gură de oxigen serioasă fix înainte de Cursa de 24 de ore de la Le Mans, următoarea etapă din Campionat. Până la urmă, Marino Franchitti avea dreptate: presiunea e pe ceilalți.
Spectacolul a continuat și la celelalte categorii. Audi a cîștigat la LMP1 după o cursă plină de abandonuri în urma căreia cei de la Rebellion, echipa privată care stă în umbra "greilor" și care prinsese un loc pe podium la Silverstone, a terminat din nou pe poziția a treia. La categoria LMP2, cursa a fost câștigată de mașina cu prototipul Alpine cu numărul 36, care a reușit să-și depășească rivalul direct pe circuit cu 7 minute înainte de final. Deci după 5 ore și 52 de minute de cursă. Mișcarea a fost primită cu urale de jurnaliștii din centrul de presă, pentru că depășirea a fost una dublă, în stilul celei reușite de Mika Hakkinen în fața lui Michael Schumacher pe lângă întârziatul Ricardo Zonta în anul de grație 2000. Se întâmpla, ați ghicit, la Spa. Momentul e în clipul de mai jos la momentul 3:25.
Spa nu e spa, dar e despre relaxare
Mergeți la Spa Francorchamps. Dacă am tras o concluzie după cele două zile de motorsport petrecute în inima evenimentelor, aceasta este una simplă: motorsportul îți va plăcea cu siguranță dacă alegi cursa potrivită și locul potrivit. E un paradox: deși în fața televizorului înțelegi mult mai bine ceea ce se întâmplă pe circuit, ecranul te îndepărtează de atmosfera din jurul fenomenului.
Mergeți la Spa. Începeți cu circuitul belgian și cu o cursă de cel puțin 6 ore. Eu fac cinste cu cartofii prăjiți.
Până una-alta, ne revedem la Le Mans, în luna iunie, pentru Revelionul Motorsportului.
poate era mai interesant atunci cand regulamentul facea diferentele mai mici.