Poveştile motorsportului: Răpirea lui Juan Manuel Fangio la Marele Premiu al Cubei din 1958

În mod tradiţional, competiţiile sportive de orice natură au încercat întotdeauna să se delimiteze de politică, aceasta fiind de altfel şi explicaţia pentru care anumite evenimente au avut loc în ciuda presiunilor internaţionale, aşa cum a fost cazul şi Marelui Premiu de Formula 1 al Rusiei, desfăşurat în plin conflict cu Ucraina.

Pe de altă parte, datorită popularităţii în rândul oamenilor obişnuiţi şi, implicit, a posibilităţii de a-i manipula prin propagandă, politica a încercat mai mereu să se implice într-o formă sau alta în sport.

De cele mai multe ori, acest lucru s-a întâmplat în mod paşnic chiar şi în cazul dictatorilor, un exemplu în acest sens fiind Adolf Hitler, care s-a implicat în programul de motorsport al constructorilor germani în anii '30 şi a profitat de Jocurile Olimpice de Vară de la Berlin din 1936 pentru a promova "superioritatea" rasei ariene.

Lucrurile au stat însă complet diferit în îndepărtata Cuba, care a oferit în 1958 unul dintre cele mai tensionate momente în care a fost implicat un pilot de Formula 1.

Context politic: Marele Premiu al Cubei în plină dictatură

1933. În acelaşi an în care regimul nazist prelua puterea în Germania, Fulgencio Batista a devenit cel mai puternic om din Cuba în urma unei lovituri de stat. Treptat, regimul său s-a transformat într-unul dictatorial, care avea puternice legături cu mafia americană, iar cei care se împotriveau erau împuşcaţi în plină stradă.

Pentru a lăsa impresia unei ţări normale, Batista a considerat că cea mai bună soluţie este organizarea unei curse de motorsport la care să invite piloţi celebri din Formula 1. Aşa a luat naştere Marele Premiu al Cubei din 1957, care a fost câştigat de Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion mondial în Formula 1, în faţa lui Stirling Moss, considerat cel mai bun pilot care nu a câştigat niciodată titlul în F1, şi Phil Hill, americanul care avea să cucerească trofeul suprem în 1961.

"Să concurezi la malul mării în Havana a fost o experienţă remarcabilă. Atmosferă a fost incredibilă, concurenţa intensă, iar ospitalitatea fără cuvinte. Fanilor le-a plăcut", era descrierea făcută de Moss cursei din capitala Cubei.

1958: planul revoluţionarului Fidel Castro

Un an mai târziu, peisajul politic din Cuba era complet schimbat. Mişcarea revoluţionară "26 iulie" condusă de un anume Fidel Castro devenise din ce în ce mai puternică, iar planurile vizau o lovitură de stat pentru preluarea puterii.

Organizarea unui nou Mare Premiu al Cubei a fost privită de oamenii lui Castro despre o bună oportunitate pentru a ridiculiza regimul dictatorial al lui Batistă şi de a se promova în întreaga lume, iar un plan în acest sens a fost conceput de Faustino Perez, omul care conducea operaţiunile clandestine ale mişcării.

Cum ar fi ca Fangio, de cinci ori campion mondial în Formula 1 şi principalul concurent, să fie răpit pentru a nu putea concura în cursă?

Răpirea lui Fangio din hotel

Operaţiunea de răpire a lui Fangio a fost condusă de Oscar Lucero Moya, unul dintre oamenii de bază ai mişcării "26 iulie". Acesta a aflat că Fangio era cazat la Hotelul Lincoln, astfel că împreună cu alţi nouă oameni din cadrul mişcării a pastruns în lobby în seara de duminică, ziua premergătoare cursei.

Cei 10 au aşteptat ca Fangio să-şi facă apariţia în lobby, acolo unde argentinianul purta o discuţie cu cinci prieteni, printre care se număra şi managerul său, moment în care Lucero s-a îndreptat spre el cu un pistol automat în mână. "Fangio, trebuie să vii cu mine. Sunt un membru al mişcării revoluţionare 26 iulie", i-a spus Lucero lui Fangio. Unul dintre prietenii lui Fangio a crezut că este o glumă şi a încercat să-l îndepărteze pe Lucero, dar reacţia acestuia a fost promptă. "Stai pe loc. Dacă te mişti, te împuşc".

Planul lui Lucero era însă să-l răpească şi pe Stirling Moss, însă Fangio a reuşit să-l convingă să renunţe la plan afirmând că britanicul este în luna de miere. Compromisul a fost că un alt membru al mişcării revoluţionare a păzit toată noaptea camera de hotel a lui Moss, pentru că acesta să nu încerce să fugă. "A fost o noapte foarte deranjantă. Fangio le-a spus rebelilor că nu trebuie să mă ia pentru că sunt în luna de miere, ceea ce evident era o minciună, dar a fost un gest foarte decent din partea lui", avea să povestească Moss mai târziu. Fangio a fost transportat într-o locuinţă sigură, de unde ulterior a fost mutat.

Pentru ca lumea să nu se panicheze cu privire la siguranţă sa, răpitorii i-au permis să scrie o notă pe o foaie de hârtie pe care să se semneze şi dateze, iar apoi l-au tratat ca la un hotel: l-au hrănit bine şi i-au asigurat toate condiţiile necesare.

Între timp, mişcarea revoluţionară a anunţat agenţiile de presă despre răpire, astfel că acest caz a fost relatat pe larg în publicaţiile internaţionale. A doua zi dimineaţă, Perez i-a transmis lui Fangio că va fi eliberat la scurt timp după finalizarea cursei. Forţele de securitate ale lui Batista au iniţiat o operaţiune de identificare a răpitorilor, însă nu au avut niciun succes.

Cursa câştigată de Moss după numai şapte tururi

Programat iniţial pentru ora 14:00, Marele Premiu al Cubei a fost amânat până la ora 15:30, în speranţa că Fangio va fi găsit şi va putea lua startul în cursă. În absenţa acestuia, locul său a fost luat de Maurice Trintignant, iar Moss a devenit în scurt timp liderul cursei.

Totuşi, în turul 7, pilotul local Armando Garcia Cifuentes a suferit un accident într-un viraj situat în apropierea Ambasadei Statelor Unite şi a intrat în plin într-un grup de spectatori de pe marginea circuitului. Şapte oameni au murit şi alţi 40 au fost răniţi, motiv pentru care cursa a fost oprită imediat, iar Moss a fost anunţat drept câştigător.

Povestea victoriei este însă una complicată, întrucât lupta lui Moss cu Masten Gregory a fost una echilibrată. Britanicul avea să dezvăluie mai târziu cum au ajuns cei doi la un acord pentru a împărţi banii alocaţii primilor doi clasaţi în loc să depună contestaţie în privinţa momentului în care s-a terminat cursa: la afişarea steagului roşu sau la trecerea liniei de sosire.

"Am ajuns pe linia de start-sosire, iar Gregory avea un mic avans.

Am pus piciorul pe acceleraţie până la podea şi l-am depăşit pentru a obţine victoria. Când ne-am oprit nu a fost prea mulţumit, pentru că a fost în frunte tot timpul. I-am spus lui Gregory să punem laolaltă premiile în bani şi să îi împărţim egal. Şi exact asta am făcut, pentru că altfel organizatorii ar fi trebuit să decidă cine este câştigătorul şi ar fi trecut ani de zile până când ne-am fi văzut banii. Oficial, eu am fost câştigătorul. Adevărul este că oricare dintre noi ar fi putut câştiga, dar până la urmă nu a mai contat", spunea Moss.

Eliberarea lui Fangio

Răpitorii şi-au respectat promisiunea şi, la scurt timp după cursă, au luat legătura cu Ambasada Argentinei din Cuba pentru a anunţa că îl vor elibera pe Fangio în apropierea locuinţei ambasadorului la miezul nopţii. Scopul a fost că răpitorii să evite o ambuscadă din partea regimului totalitar al Cubei. "Mi-au lăsat o scrisoare adresată guvernului argentinian în care şi-au cerut scuze că m-au folosit în scopuri politice", a precizat ulterior Fangio.

Inevitabil, cvintuplul campion mondial de Formula 1 a fost asalatat de reporteri pentru a povesti ce s-a întâmplat, iar atitudinea sa a fost una de prietenie faţă de răpitori.

"Revoluţionarii m-au tratat bine. Au încercat să-mi explice motivele răpirii mele şi obiectivele organizaţiei lor, iar atitudinea lor a fost chiar prietenoasă. Am fost bine hrănit de o femeie care mi-a adus prânzurile. Pe parcursul răpirii am fost transferat de trei ori la trei case diferite în trei maşini diferite. Casele erau de tip rezidenţial, bine mobilate, iar într-una dintre ele am văzut o parte din rezumatul Marelui Premiu la televizor. În această noapte, răpitorii m-au dus la o casă de la marginea oraşului şi mi-au spus să aştept până vine cineva să mă ia. Mai târziu, ambasadorul m-a strigat", a explicat argentinianul.

Nouă luni mai târziu, mişcarea revoluţionară a lui Fidel Castro a reuşit să dea o lovitură de start şi să preia puterea în Cuba, iar în 1960 a organizat un Mare Premiu al Libertăţii, care ulterior a fost anulat după ce ţara a fost izolată la izbucnirea Războiului Rece. Fangio a rămas însă un apropiat al regimului şi a vizitat Cuba în 1981, atunci când s-a reîntâlnit cu Fidel Castro şi Perez la semnarea unui contract prin care Mercedes-Benz devenea furnizor de camioane pentru guvern.

Această relaţie de prietenie este demonstrată însă cel mai bine de o felicitare pe care Fangio a primit-o la împlinirea vârstei de 80 de ani şi care se încheia cu mesajul "Prietenii tăi, răpitorii".