Poveştile motorsportului: Cum a devenit şampania simbolul victoriilor în Formula 1

Aproape orice cursă de motorsport se încheie în mod tradiţional cu desfacerea unor sticle de şampanie şi stropirea colegilor care au încheiat pe podiumul de premiere, dar şi a altor persoane mai mult sau mai puţin importante care se întâmplă să fie prin preajmă.

Este un gest firesc, o modalitate de descătuşare şi de exprimare a emoţiilor piloţilor după o cursă epuizantă din punct de vedere fizic şi, de ce nu, o încercare de a ne reaminti că vorbim totuşi despre un sport în care concurenţii sunt doar adversari, nu duşmani.

Pentru mulţi, acest mod de a sărbători performanţele se confundă cu istoria motorsportului, însă puţini ştiu că şampania a ajuns să fie asociată cu cursele mai degrabă accidental.

1923: Prima sponsorizare în sporturile cu motor

Apariţia şampaniei în sporturile cu motor este strâns legată de Raymond Mays, cofondatorul producătorului de maşini de curse English Racing Automobiles şi a echipei British Racing Motors (BRM), care a concurat inclusiv în Formula 1.

În 1923, pe vremea când concura în diverse competiţii de viteză cu un Bugatti Type 13, Mays a luat cina într-un restaurant londonez împreună cu inginerul său de curse, Amherst Villiers.

"Tocmai câştigasem un traseu de viteză cu Bugatti şi sărbătoream la cină cu o sticlă de şampanie G.H. Mumm. Din întâmplare, mi-am dat seama că frapanta etichetă "Cordon Rouge" cu roşu şi auriu de pe sticlă era exact ce aveam nevoie ca nume pentru maşina mea Bugatti. Bănuiesc că aşa a început cu adevărat sponsorizarea în cursele de motorsport", spunea Mays la mulţi ani de la această întâmplare.

Iar adevărul este că nu se înşela deloc. În aceeaşi noapte, Mays a aburit sticla de şampanie pentru a putea dezlipi eticheta pentru a-şi face o părere despre cum va arăta logo-ul pe maşina sa, iar apoi i-a trimis o scrisoare şefului producătorului G.H. Mumm prin care a cerut permisiunea de a folosi logo-ul "Cordon Rouge" pe maşina sa.

Compania a fost încântată de idee şi nu numai că i-a permis lui Mays să folosească logo-ul Cordon Rouge, dar a trimis şi trei sticle de şampanie pentru a sărbători viitoarele succese. Ideea era simplă: la finalul unei curse, după festivitatea de premiere, cei trei piloţi de pe podium primeau câte o sticlă de şampanie pe care o consumau ulterior.

1967: Gestul spontan care a devenit simbolul victoriilor

Rays a deschis calea către prezenţa sticlelor de şampanie pe podiumul curselor, însă pentru o bătaie cu şampanie pe podium era nevoie de un eveniment neprevăzut şi de un gest neobişnuit al unui pilot, iar această combinaţie de factori s-a petrecut la Cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1967.

Constructorul american Ford avusese parte de un debut dezastruos de sezon în Campionatul Mondial de Sportcar după ce în Cursa de 24 de ore de la Daytona toate maşinile Ford GT40 Mk.IIB abandonaseră cu defecţiuni la cutiile de viteze. A urmat o victorie obţinută de Mario Andretti şi Bruce McLaren în Cursa de 12 ore de la Sebring, însă nimeni nu anticipa marea surpriză din Cursa de 24 de ore de la Le Mans.

La volanul unui Ford GT40 Mark IV, A. J. Foyt şi Dan Gurney au preluat conducerea cursei după numai 90 de minute şi nu au mai cedat prima poziţie până la final. De fapt, cuplul american a trecut linia de sosire după 24 de ore cu un avans de patru tururi în faţa unui Ferrari 330 P4 pilotat de Ludovico Scarfiotti şi Mike Parkes.

Până în zilele noastre, aceasta a rămas singura victorie în Cursa de 24 de ore de la Le Mans obţinută de un constructor american cu o echipă americană şi un cuplu de piloţi american. Pentru Gurney, surpriza obţinerii victoriei a fost atât de mare, încât pe podiumul de premiere, în euforia succesului, a făcut un gest memorabil atunci când a primit din partea organizatorilor tradiţionala sticlă de şampanie, de data aceasta un "Moët et Chandon".

"Eram atât de înfierbântat, încât în momentul în care mi-au dat un Moët am agitat sticla şi am început să împrăştii şampania pe fotografi, pe piloţi, pe Henry Ford II (primul nepot al lui Henry Ford), pe Carroll Shelby (n.r - designer Ford) şi pe soţiile lor. Ceea ce am făcut a fost total spontan. A fost unul dintre acele lucruri care se întâmplă o singură dată în viaţă şi m-am gândit că acea victorie muncită avea nevoie de ceva special", este modul în care Gurney şi-a justificat ulterior gestul de pe podium.

Unul dintre fotografii prezenţi pe podiumul de fotografiere a fost Flip Schulke de la celebra publicaţie Life, unul dintre cei mai apreciaţi oameni de presă de la momentul respectiv. Prin urmare, nu a fost o surpriză că, după ce a golit sticla de şampanie, Gurney a dat un autograf pe aceasta şi i-a înmânat-o lui Schulke. "Când s-a terminat, Dan mi-a dat sticla goală şi a lăsat un autograf pe ea", şi-a amintit el ulterior.

Un ritual adoptat de Formula 1

Şapte zile mai târziu, Gurney a concurat în Marele Premiu de Formula 1 al Belgiei de pe tradiţionalul circuit de la Spa-Francorchamps. La volanul unui monopost Eagle-Weslake, Gurney a ocupat locul doi în calificări, însă a fost depăşit la start de Jackie Stewart. A revenit pe locul doi după o defecţiune tehnică suferită de liderul Jim Clark şi, cu opt tururi înainte de final, a reuşit să-l depăşească pe Stewart.

Victoria, prima din istoria echipei Eagle, trebuia sărbătorită cum se cuvine, astfel că Gurney a repetat gestul de la Le Mans şi i-a stropit pe toţi cei din jur cu şampanie pe podiumul de premiere.

Ulterior, acest mod de a sărbători victoria pe podiumul de premiere a continuat la fiecare cursă de Formula 1, dar şi în numeroase alte competiţii din lumea sporturilor cu motor.

Pentru o lungă perioadă de timp, Moët et Chandon a fost şampania oferită pe podiumul de premiere cu titlul gratuit, însă acest lucru a durat până în anul 2000.

Bernie Ecclestone, deţinătorul drepturilor TV ale Formulei 1, a intuit potenţialul comercial al şampaniei de pe podium şi a iniţiat o licitaţie: producătorul care oferea cei mai mulţi bani devenea furnizorul oficial al şampaniei de pe podium. Câştigătorul licitaţiei a fost G.H. Mumm, adică exact producătorul care în 1923 i-a atras atenţia lui Raymond Mays, devenind primul sponsor din istoria motorsportului. În prezent, o sticlă de şampanie G.H. Mumm are o capacitate de 3 litri şi este menţinută în beciurile producătorului la 15 metri adâncime timp de trei ani înainte de a ajunge în mâinile celor mai buni piloţi de Formula 1.

Totuşi, indiferent de atenţia la detalii pe care o acordă acum G.H. Mumm, cea mai valoroasă va rămâne, fără îndoială, prima sticlă de şampanie împrăştiată pe un podium de premiere. Iar aceasta este în prezent chiar în mâinile lui Dan Gurney, întrucât fotograful Flip Schulke i-a dat-o înapoi cu câţiva ani în urmă.

"L-am vizitat în sudul Californiei şi i-am dat-o înapoi. Până la urmă, el este cel care trebuie să o aibă".