Cu toate acestea, nu a fost un pilot oarecare, ci un pilot talentat despre care se afirma că nu va avea rival în sezonul 1974. Sansa şi, in acelasi timp, neşansa de a fi coechipier cu Sir Jackie Stewart şi un accident fatal suferit în calificările pentru Marele Premiu al Statelor Unite din 1973 l-au împiedicat însă pe Francois Cevert, căci despre el este vorba, să-şi îndeplinească visul.
FIUL UNUI LUPTĂTOR ÎN REZISTENŢA FRANCEZĂ
Francois Cevert s-a născut în 25 februarie 1944 într-o familie al cărui tată era luptător în mişcarea de rezistenţă din Franţa împotriva regimului totalitar impus de armata germană a lui Adolf Hitler în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. De altfel, copilul a fost botezat cu numele de fată al mamei, Cevert, şi nu cu numele de familie al tatălui, Goldenberg, tocmai pentru a evita orice legătură.
După ce şi-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu în 1963, Cevert şi-a început cariera în sporturile cu motor în 1966, când a urmat cursuri de specialitate la Le Mans şi Magny Cours. În calitate de câştigător al cursului de şcolarizare Volant Shell, a obţinut o maşină Alpine de Formula 3 cu care a câştigat ultima cursă a sezonului din această competiţie.
O ÎNTÂLNIRE CU DESTINUL
Astfel a început ascensiunea lui Cevert în lumea sporturilor cu motor, însă pentru tânărul francez nu a fost uşor să găsească resurse financiare. După un prim sezon complet cu rezultate modeste în Formula 3, Cevert a reuşit să găsească sponsori şi a devenit campion în Formula 3 Franţa în 1968, pentru că un an mai târziu să ajungă în Formula 2. La vremea respectivă, Formula 2 era cu adevărat a doua competiţie ca valoare după Formula 1, iar cursele se desfăşurau simultan cu cele din Marele Circ.În cursa de la Crystal Palace din 1969, Cevert a fost implicat în mai multe dueluri spectaculoase cu Jackie Stewart, scoţianul care în acel an avea să cucerească primul dintre cele trei titluri mondiale în Formula 1. Impresionat de abilităţile francezului, Stewart i-a transmis lui Ken Tyrrell, managerului echipei sale Matra, că Cevert este un pilot talentat care ar putea face performanţă în Formula 1.
Recomandarea lui Stewart a fost luată în serios de Tyrrell un an mai târziu, când acesta are nevoie urgent de un pilot după retragerea bruscă a lui Johnny Servoz-Gavin după numai trei curse.
"Toată lumea a spus că l-am adus pe Cevert datorită celor de la Elf (n.r - companie petrolieră franceză care sponsoriza Tyrell), dar a fost vorba doar despre ce mi-a spus Jackie despre el" - Ken Tyrrell.
PRIMA ŞI SINGURA VICTORIE
Cevert a debutat în Formula 1 la Marele Premiu al Olandei de la Zandvoort din 1970, acolo unde a abandonat din cauza unei defecţiuni la motor, şi a devenit rapid protejatul lui Stewart. A obţinut primul său punct în Marele Premiu al Italiei de la Monza după ce a terminat pe locul şase, însă primele performanţe aveau să vină în anul următor.
Aflat acum la volanul unui monopost construit de propria echipă a lui Ken Tyrrell, Cevert a început să-şi arate talentul şi să obţină performanţe din ce în ce mai apropiate de cele ale lui Stewart: a terminat pe locul doi în Franţa şi Germania înainte de a obţine prima şi ceea ce avea să rămână singură sa victorie în Marele Premiu al Statelor Unite de la Watkins Glen.
Succesul său a fost însă plin de peripeţii: plecat de pe locul cinci al al grilei, a devenit lider în turul 14 după ce l-a depăşit chiar pe Stewart şi a fost presat din spate de Jacky Ickx. În urma unei defecţiuni la alternator, din monopostul lui Ickx a început să curgă ulei, Denny Hulme a derapat şi a lovit barierele, iar când Cevert a ajuns în zona a deparat la rândul său şi a lovit barierele de protecţie, însă a reuşit să continue cursa şi să câştige cu un avans de peste 40 de secunde în faţa lui Jo Siffert de la BRM. Entuziasmat de succes, francezul a sărbătorit victoria cu mâinile în aer în momentul în care a trecut linia de sosire, iar succesul i-a permis să ocupe locul trei în clasamentul general, cu Stewart campion mondial pentru a doua oară în carieră.
ACCIDENTUL FATAL ŞI RATAREA UNEI OPORTUNITĂŢI
Tyrrell nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor în sezonul 1972, însă lucrurile s-au schimbat radical un an mai târziu. Stewart a luat prematur decizia de a se retrage din Formula 1 la sfârşitul sezonului 1973 şi nu avea să-şi schimbe decizia în ciuda celor cinci victorii care l-au transformat în triplu campion mondial.Parţial, decizia de a se retrage a fost luată şi ca urmare a progreselor semnificative înregistrate de Cevert: francezul a terminat de şase ori pe locul doi şi se anunţa un pretendent serios la titlul mondial în 1974.
Nu a fost însă să fie.
La Marele Premiu al Statelor Unite de la Watkins Glen, ultima cursă a sezonului şi circuitul unde obţinuse prima victorie cu doi ani în urmă, Cevert a încetat din viaţă în urma unui teribil accident suferit în calificări.Francezul a ieşit prea mult în partea stângă a circuitului în succesiunea de viraje cunoscute sub numele de Esses şi a pierdut controlul volanului după ce a abordat prea agresiv bordura de pe marginea pistei. Monopostul Tyrrell a lovit barierele de protecţie de pe partea dreaptă a circuitului şi a ricoşat în barierele de protecţie de pe cealaltă parte la un unghi de aproape 90 de grade.
Din cauza impactului violent, Cevert nu a avut nicio şansă de supravieţuire, fapt remarcat inclusiv de Stewart, care a ajuns ulterior la faţa locului."Comisarii de cursă l-au lăsat în maşina pentru că era evident că este mort" - Jackie Stewart.
Cevert a încetat astfel din viaţa la numai 29 de ani, iar Tyrrell a decis să retragă echipa din cursă în semn de omagiu. În urma deciziei, Stewart a rămas în palmares cu numai 99 de curse, ratând astfel oportunitatea de a intra în clubul select al piloţilor cu peste 100 de curse în carieră. Mai important a fost însă că Formula 1 a fost privată prematur de un potenţial campion mondial în persoana lui Francois Cevert.
Nimeni nu poate şti ce performanţe ar fi realizat Cevert în 1974 şi în anii următori, dar un lucru este sigur: absenţa sa de pe grila de start a fost resimţită de toţi cei implicaţi în Formula 1.
Comentarii (3)